CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

Aprilie 2012

Aprilie Calendar 2012

1/4 Duhul este plin de râvnă şi trupul este neputincios Mc 15,38

Isus auzise promisiunile lui Petru, dar acum îşi dă seama că nu este capabil să le ţină. Pentru a-l urma pe Isus este necesară multă rugăciune, pentru că ispitele contrare sunt multe şi foarte puternice. În această săptămână care urmează voi profita de diferitele posibilităţi de rugăciune care îmi vor fi propuse. Nu vreau să mă expun riscului de a mă lepăda de Isus, asemenea lui Petru.

2/4 S-a dat o masă în onoarea lui In 12,2

Lazăr şi surorile Marta şi Maria sunt cei care îl invită pe Isus la cină, pentru a-i mulţumi. Într-adevăr, Lazăr era mort, dar Isus îl chemase afară din mormânt. Câtă recunoştinţă îi datorez şi eu lui Isus, în fiecare zi! Euharistia este mulţumirea noastră, cina în care este prezent Isus cu noi: el însuşi ne-a chemat!

3/4 Voi face din tine lumina popoarelor Is 49,6

Isus, trimis de Dumnezeu Tatăl, prin viaţa sa pământească de om-Dumnezeu, este cu adevărat lumină pentru fiecare om şi pentru fiecare popor. Sub călăuzirea sa, oamenii se iubesc şi caută binele unii altora. Fără el, rămâne egoismul care face să sufere popoarele.

4/4 Au pregătit ospăţul de Paşti Mt 26,19

Urmând indicaţiile lui Isus, ucenicii au pregătit ceea ce slujeşte pentru celebrarea Paştelui: miel, ierburi amare, pâine nedospită, vin... Isus va realiza cea ce semnifică aceste lucruri dăruindu-se pe sine însuşi ca mielul lui Dumnezeu şi deschizând trecerea de la moarte la viaţă. Aşa este pentru fiecare celebrare euharistică şi pentru fiecare sacrament: noi pregătim pâine, vin, apă, ulei, dar Isus face aceste semne eficace prin acţiunea Duhului său.

5/4 Până la sfârşit i-a iubit In 13,1

Cât de mare este bunătatea ta, Doamne Isuse! Tu eşti fidel pentru totdeauna, ne eşti aproape în orice situaţie: în cuvântul tău, când ne adunăm în numele tău, în orice frate care te iubeşte, în miniştrii tăi şi în slujirea lor, în Euharistia pe care ne-ai dăruit-o astăzi. Îţi mulţumesc, Isuse!

6/4 El nu şi-a deschis gura Is 53,7

Cuvântul profetului descrie comportarea lui Isus în timpul celor două procese la care a fost supus. El nu a încercat să se apere, a continuat să se roage, lăsându-i lui Dumnezeu propria apărare. Şi Dumnezeu l-a ascultat într-un mod pe care nu am fi reuşit niciodată să ni-l imaginăm: l-a înălţat din moarte, ba chiar l-a preamărit mult.

7/4 El ne-a rănit, el ne va tămădui Os 6,1

În această zi sfântă Biserica ne prezintă acest cuvânt de speranţă: după încercare va fi alinarea, după moartea cu Isus, învierea cu el.

8/4 Cristos, mielul nostru de paşti a fost jertfit 1Cor 5,7

Astăzi se împlineşte misterul iubirii lui Dumnezeu: Fiul s-a oferit printr-un act de iubire completă! Aceasta pentru noi înseamnă „paşti”, adică trecere la un alt mod de a fi: nu mai suntem orientaţi spre moarte, ci spre viaţa nouă şi veşnică în care a intrat Isus. Cine crede, descoperă bucuria. Aleluia!

9/4 Mă vei umple de bucurie în prezenţa ta Fap 2,28

Fiecare om care crede în Isus îşi poate însuşi aceste cuvinte, în speranţă. Chiar şi cel care trăieşte zilnic momente de încercare, ştie că vor veni momente de mângâiere din cauza iubirii fidele a Domnului în care se încrede şi pe care îl va vedea într-o zi faţă în faţă!

10/4 „Femeie, au întrebat-o ei, de ce plângi?” In 20,13

Îngerii se miră că Maria plânge, pentru că motivul pentru care ea plânge este cauză de bucurie pentru toată lumea! Dar Maria încă nu ştie, nu-şi dă seama că Domnul său a înviat şi este şi pentru ea izvor de viaţă nouă! Adesea plângerile noastre sunt semn că nu cunoaştem ceea ce Dumnezeu face sau a făcut deja pentru noi!

11/4 În numele lui Isus Cristos, scoală-te şi umblă! Fap 3,6

Apostolii ştiu că numele lui Isus, viu în ceruri, înseamnă forţă şi victorie. Ei îl invocă în orice circumstanţă şi nu sunt niciodată dezamăgiţi. Am învăţat şi eu să-l invoc împreună cu fraţii: este întotdeauna izvor de pace şi de capacitate de a iubi.

12/4 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri Lc 24,48

Îţi mulţumesc, Isuse! Şi eu mărturisesc că în numele tău păcatele sunt iertate, pentru că viaţa şi moartea ta sunt plăcute Tatălui: în ea s-au împlinit toate promisiunile Scripturii. Viaţa, moartea şi învierea ta realizează iubirea Tatălui faţă de noi, sărmani păcătoşi. Te iubim şi îţi cântăm: aleluia!

13/4 Nu există alt nume, în care să ne putem mântui Fap 4,12

Petru, plin de Duhul Sfânt, poate afirma că numai în Isus este siguranţa învierii din morţi. Prin meritele lui Isus înviat, noi putem, deja acum, să intrăm în viaţa veşnică pentru a fi eliberaţi de sclavia hedonismului, arivismului, a irosirii vieţii prin viciile alcoolului, ale drogului şi ale sexului. În Isus experimentăm, însă, ceva de domeniul paradisului, al comuniunii cu Dumnezeu.

14/4 Când au auzit însă că este viu, ei nu i-au dat crezare Mc 16,11

A crede în învierea lui Isus nu a fost uşor pentru apostolii săi: nu se încredeau într-o femeie care spunea că l-a văzut. Isus, arătându-li-se de mai multe ori ca înviat, a vindecat necredinţa lor.

Îţi mulţumesc, Duhule Sfânt, că ne dai harul de a crede fără să fi văzut!

15/4 Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!” In 20,19

În seara Paştelui şi la opt zile după aceea Isus arată nemărginita sa milostivire. Ucenicii erau închişi, fricoşi, neîncrezători, unul mai mult decât altul. Cu câteva zile în urmă, au fugit din Grădina Măslinilor, părăsindu-l pe Isus, şi totuşi el nu-i mustră. Le oferă prezenţa sa, le dă pace, adică deplină comuniune cu el şi se lasă atins de cel care era mai necredincios.

Isuse milostiv, Domnul meu şi Dumnezeul meu!

16/4 Trebuie să vă naşteţi din nou In 3,7

Pentru a ne bucura de viaţă deplină, cu adevărat fericită, trebuie să primim iubirea pe care Dumnezeu Tatăl o oferă tuturor, adică pe Isus Fiul său. Pentru aceasta trebuie să fim umiliţi, să recunoaştem limitele noastre, sărăcia noastră, nevoia de mântuire şi de iubire pe care o avem.

17/4 O singură inimă şi un singur suflet Fap 4,32

Vino, Isuse înviat, „insuflă” Duhul tău pentru ca familia mea, comunitatea mea, parohia mea, să fie „o singură inimă şi un singur suflet”. Ajută-mă şi pe mine să-mi fac datoria mea: să iert, să renunţ la vederile mele, să vorbesc numai bine despre alţii, să trăiesc într-o lumină nouă, cea a învierii.

18/4 Cine crede în el nu este osândit In 3,18

Înţelegem astfel acest cuvânt: cine crede în Isus „nu mai este” osândit. Cine se încrede în el, într-adevăr, nu mai este în întunericul depărtării de Tatăl şi oprimat de acest întuneric; iubirea lui Isus reînsănătoşeşte viaţa sa, o eliberează de stăpânirea atâtor înclinaţii spre rău, o orientează spre pacea şi spre bucuria de a trăi ca fiu iubit de Tatăl.

19/4 Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna lui In 3,35

Isus, Fiul lui Dumnezeu, îl iubeşte pe Tatăl ascultându-l cu iubire şi supunându-i-se întotdeauna, în tot ceea ce face; de aceea Tatăl îşi găseşte mulţumirea în el şi-i încredinţează împărăţia sa cu deplină încredere şi depline puteri.

Isuse, ajută-ne şi pe noi să aducem bucurie şi slavă Tatălui ascultând de tine cu iubire!

20/4 Adunaţi firimiturile ce au rămas In 6,12

Este invitaţia lui Isus către ucenicii care asistaseră uluiţi la înmulţirea pâinilor dăruite de către un băiat. Cine vrea să se sature cu acea „pâine”, semn al pâinii vieţii care este Isus, intră în Biserică: cei doisprezece apostoli, care păzesc cele douăsprezece coşuri de firimituri rămase, vor avea îndeajuns pentru toţi cei care îl vor asculta pe Fiul lui Dumnezeu.

21/4 Se întunecase In 6,17

Ucenicii nu acceptă ca Isus să fi renunţat să devină rege după înmulţirea pâinilor; de aceea se face întuneric şi în inimile lor: Isus însuşi este văzut de către ei ca o fantasmă. Isus, în milostivirea sa, îi iubeşte şi vine în ajutorul lor spunând: „Eu sunt, nu vă temeţi”. Astfel le dă curaj şi îi face să ajungă la locul spre care se îndreptau.

22/4 Priviţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt! Lc 24,39

Gândul la Isus înviat mă face să-mi amintesc unul dintre semnele pe care i le-am cerut lui Isus, înainte de a porni pe urmele lui. Am cerut să pot vedea o comunitate asemănătoare cu cea a primei Biserici din Ierusalim, pentru a fi sigur de prezenţa sa. Dar acum ştiu că, în orice adunare euharistică, el se arată încă, purtând semnele crucii sale. În adunarea euharistică, într-adevăr, suferinţele fraţilor nu sunt scandal, ci dovadă a prezenţei lui Isus.

23/4 Ce trebuie să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu? In 6,28

Isus, fiind întrebat prin aceste cuvinte, răspunde: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în acela pe care l-a trimis el”. Dumnezeu Tatăl aşteaptă de la noi să credem în Isus, Fiul său. Această credinţă va deveni apoi cauză pentru orice acţiune bună şi va fi izvor de viaţă şi de pace.

24/4 Ce semn faci tu, ca să vedem şi să credem în tine? In 6,30

Cei care i-au pus această întrebare lui Isus văzuseră semnul înmulţirii pâinilor şi peştilor. Însă lor nu le era de ajuns.

Celui care nu este umilit nu îi ajunge niciodată nimic. De aceea răspunsul lui Isus nu prevede un alt semn, ci numai dăruirea propriei vieţi; cine îl primeşte va avea mai mult decât un semn, va avea viaţa veşnică!

25/4 Îmbrăcaţi-vă toţi cu umilinţă 1Pt 5,5

Aşa recomandă sfântul Petru credincioşilor şi păstorilor lor. Într-adevăr, în umilinţă există disponibilitate faţă de ascultarea reciprocă pentru a înţelege bine intenţiile unii altora. Astfel, tinerii vor fi mai prudenţi, iar preoţii mai atenţi pentru a discerne ceea ce este mai adaptat pentru a-i călăuzi după exigenţele vieţii creştine. Prin umilinţă, toţi vor primi tărie de la Isus pentru a rezista duşmanului care vrea să ne ia viaţa.

26/4 Eu sunt pâinea vieţii In 6,48

Isuse, cred în tine, Domnul meu şi Dumnezeul meu; cuvântul tău susţine inima şi mintea mea şi le purifică. Tu eşti mântuirea şi pacea mea; îţi mulţumesc, Isuse!

27/4 Cine mănâncă din această pâine va trăi în veci In 6,58

Isus este cel care ne adresează acest cuvânt, după ce a zis că el este pâinea coborâtă din cer. Cred, Isuse, că, primindu-te pe tine, primesc viaţa deplină, pe care o aşteaptă inima mea. Vreau să stau întotdeauna cu tine, acordându-ţi încredere deplină!

28/4 Dar sunt unii dintre voi care nu cred In 6,64

A frecventa sfânta Liturghie, a participa la întâlnirile parohiale sau la o mişcare bisericească, a face parte dintr-o comunitate religioasă nu înseamnă întotdeauna a avea o credinţă vie, a fi adevăraţi ucenici ai lui Isus. O, Duhule Sfânt, purifică inimile noastre, pentru ca să-l putem urma pe Isus cu iubire fidelă, după exemplul sfinţilor!

29/4 Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale In 10,11

Păstorul cel bun este Isus; el şi-a dat propria viaţă până la moartea pe cruce pentru a ne face să-l cunoaştem pe Tatăl şi a ne conduce la el. Mişcaţi de Duhul său, mulţi au fost adevăraţi „păstori” în Biserică. Astăzi o amintim şi pe sfânta Ecaterina, care s-a sacrificat pentru sfinţenia şi unitatea Bisericii. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru mărturisitorii care au împlinit „paştele” lor şi acum cântă cu tine veşnicul „Aleluia!”.

30/4 Dumnezeu le-a dat şi păgânilor harul convertirii Fap 11,18

Această exclamaţie de bucurie ieşită din gura ascultătorilor lui Petru este valabilă şi astăzi. În loc să lăsăm braţele inerte în faţa slăbiciunilor noastre sau a incapacităţilor aproapelui nostru, să ne reînnoim credinţa noastră în puterea de convertire care vine din moartea şi învierea lui Isus şi din participarea noastră la suferinţele sale şi vom găsi curaj şi bucurie.