CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 ago 2017

AUGUST Calendar 2017

AUGUST 2017

1/8

„Domnul, Domnul este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv”. (Ex 34,6)

Domnul s-a arătat lui Moise, care l-a întrebat cu ce nume vrea să fie chemat. Numele de Dumnezeu nu poate fi rostit, pentru că iubirea lui este mare, atât de mare încât nouă ne este imposibil să îl înţelegem, să îl explicăm şi să îl cuprindem în sunetul buzelor noastre. Iubirea sa se îndreaptă către oameni, toţi având nevoie de iertare, milostivire şi putere de a învinge răul.

2/8

„Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor”. (Mt 13,44)

Isus şi-a început predica spunând: „Împărăţia cerurilor este aproape”. Îşi dădea seama însă că nimeni nu înţelegea sau că toţi considerau că înţeleg, dar fără consecinţe. De aceea ne oferă câteva comparaţii uşoare, ca să pătrundem în diferitele aspecte ale împărăţiei lui Dumnezeu. Astăzi ne spune că ea este preţioasă, chiar dacă multora le este ascunsă. Când cineva o experimentează, nu o mai lasă din mână şi este dispus să renunţe la tot, decât să se îndepărteze de ea.

3/8

„Scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”. (Mt 13,52)

Ucenicul înţelept este unul care ştie să discearnă: nu dispreţuieşte nimic, nici măcar cele ce ţin de trecut, ci vede şi apreciază ceea ce vine de la Dumnezeu. Nu este bun ceea ce este nou doar pentru că este nou, şi nu este de aruncat ceea ce este vechi, ci tot ceea ce este de la Dumnezeu trebuie considerat întotdeauna preţios.

4/8

„Să nu faceţi nicio muncă servilă”. (Lv 23,6)

Iată regulile pentru zilele de sărbătoare. Acestea sunt zile atât de importante pentru viaţa omului şi a poporului încât nu pot fi trăite la întâmplare. Instrucţiunile pe care Dumnezeu Tatăl ni le dă sunt în vederea bucuriei noastre, a păcii, a plinătăţii de comuniune dintre noi şi pentru a participa la sărbătoarea vieţii veşnice. El se implică să aibă grijă de nevoile noastre atunci când încercăm să ascultăm de el.

5/8

„Apoi au venit şi i-au spus lui Isus”. (Mt 14,12)

Ioan Botezătorul a fost decapitat. Ucenicii îl anunţă pe Isus: acum pentru ei el este persoana cea mai importantă, singurul de la care pot primi siguranţă. Ucenicii lui Ioan îi spun lui Isus despre moartea lui Ioan, pentru că aceasta ar putea fi o pregătire de execuţie chiar pentru el. Şi el s-a retras într-un loc ascuns. Prudenţa este întotdeauna darul lui Dumnezeu. În dificultăţi voi vorbi întotdeauna cu Isus şi mă voi lăsa inspirat de el.

6/8

„Venind Isus şi atingându-i, le-a zis: «Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!»”. (Mt 17,7)

Au avut o experienţă nouă, deosebită. L-au văzut pe Isus luminos şi au auzit o voce de sus, au fost învăluiţi de un nor care i-a înspăimântat. Nu mai sunt cei de dinainte. Însuşi Învăţătorul lor trebuie să se apropie de ei, să-i atingă şi să-i facă să audă glasul lui. Isuse, îţi mulţumim că eşti cu noi în momentele în care din cauza micimii noastre ne înspăimântăm în prezenţa lui Dumnezeu!

7/8

„Daţi-le voi să mănânce!” (Mt 14,16)

Îmi imaginez că ucenicii au rămas descumpăniţi auzind de la Isus această propunere. În faţa lor a fost o mulţime de persoane: cum să le dea cineva de mâncare, dacă nu era de unde? Isus învaţă. Mai întâi de toate priveşte ceea ce ai, apoi adresează-te Tatălui, care hrăneşte păsările cerului şi pune-i la dispoziţie tot ceea ce ai, iar apoi lasă-l pe Dumnezeu să facă restul. El este Tată şi se foloseşte de ascultarea şi iubirea ta.

8/8

„Ascultaţi şi înţelegeţi!” (Mt 15,10)

Tot ceea ce spune Isus este important, dar uneori el ne aminteşte să dăm mai mare importanţă uneia dintre învăţăturile sale deoarece obiceiurile noastre ne fac să uităm repede chiar şi lucruri foarte importante. Astăzi el ne spune un lucru sigur: nu regulile rituale exterioare trebuie să ne domine, ci umilinţa şi iubirea. Trebuie să fim mereu atenţi la ceea ce se întâmplă în inima noastră.

9/8

„Te voi logodi cu mine pentru totdeauna”. (Os 2,21)

Nu filozofia, nu universitatea, nu măreţia lumii au fost cele care au făcut-o pe Edith Stein să devină sfântă. Aceste realităţi, deşi importante, au fost ca un suport, ca apa care transportă barca, dar nu intră în ea. Edith a luat în serios iubirea lui Dumnezeu, acea iubire care promite: „Te voi face mireasa mea...”. Ca o mireasă adevărată, ea a răspuns iubirii lui Dumnezeu, mirele, primindu-l pe Isus şi oferindu-i-se lui până la a accepta, din iubire faţă de el, chiar şi moartea.

10/8

„Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti”. (In 12,26)

Această promisiune a lui Isus este cu adevărat neaşteptată. Pot să fiu cinstit de Dumnezeu? Dumnezeu însuşi mă recunoaşte mare? Tocmai aşa este atunci când îl slujesc pe Fiul său şi îl slujesc pe el atunci când devin ultimul dintre toţi... Avem astăzi un exemplu în sfântul Laurenţiu, diacon al papei Sixt, în Biserica din Roma.

11/8

„Să-şi ia crucea şi să mă urmeze”. (Mt 16,24)

Ispita noastră cea mai mare este aceea pe care Isus însuşi a trebuit să o învingă: mântuieşte-te pe tine însuţi, coboară de pe cruce! În fiecare zi, chiar fără să ne dăm seama, cedăm acestei ispite. În fiecare zi ignorăm iubirea punându-ne deasupra celorlalţi. Nu, nu aşa se stă cu Isus: cu el stăm numai dacă suntem dispuşi să fim slujitorii fraţilor. Să-i mulţumim Tatălui pentru exemplul sfintei Clara.

12/8

„Aduceţi-l aici!” (Mt 17,17)

Este o poruncă a lui Isus: trebuiau să-i aducă un băiat care suferea din cauză că era posedat de un duh necurat, pe care nimeni, nici măcar ucenicii săi, nu reuşeau să îl învingă. Cuvântul lui Isus îl va vindeca. Cuvântul său este glasul unei persoane umile şi ascultătoare: duşmanul nu suportă nici umilinţa, nici ascultarea.

13/8

„Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” (Mt 14,31)

Cine este cel care se îndoieşte? Uneori este Petru. Noi nu avem curajul de a-i reproşa aceasta, pentru că, în situaţia lui, ce facem altceva decât să ne îndoim? Dar Isus, care cunoaşte forţa credinţei, poate să ne reproşeze şi nouă. Ascultând de el, vom putea să păşim peste apă şi să învingem vântul neprielnic. În orice situaţie dificilă, să aşteptăm cuvântul lui ca să ascultăm de el şi nu vom fi dezamăgiţi.

14/8

„El este lauda ta şi el este Dumnezeul tău”. (Dt 10,21)

Din păcate mi s-a întâmplat şi mie să-mi ascund credinţa şi iubirea mea faţă de Dumnezeu. Desigur că am lipsuri faţă de el: nu este oare el cel care mi-a dat viaţa, cel care mă iartă, cel care mă iubeşte mai mult decât un tată şi o mamă? Cu el trebuie să mă mândresc şi să îl preamăresc: dacă nu ar fi el în istoria mea, cine aş fi? Aş fi ca o zdreanţă de aruncat la gunoi!

15/8

„A privit la smerenia slujitoarei sale”. (Lc 1,48)

Maria este cea mai mare dintre toate femeile, dar ea nu se laudă. Ea ştie că a fost aleasă şi iubită de Dumnezeu pentru că era mică, pentru că era nevrednică. Voi urma exemplul ei, mama tuturor mamelor, şi voi prezenta lui Dumnezeu şi oamenilor sărăcia mea, micimea, infirmităţile mele. Astfel voi putea fi şi eu sub privirea Tatălui

16/8

„Unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo”. (Mt 18,20)

Îi mulţumesc în fiecare zi lui Isus pentru acest cuvânt al său. Un cuvânt care mi-a călăuzit viaţa, mi-a schimbat-o, a făcut-o utilă pentru el şi pentru Biserică. El însuşi se face prezent, când eu renunţ la mine însumi ca să fiu unit cu fratele meu. Prezenţa sa acţionează în mine şi în fratele. umplând de pace şi bucurie mediul care mă înconjoară.

17/8

„Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela”. (Mt 18,27)

I s-a făcut milă! Dumnezeu însuşi este cel care acţionează astfel, care acţionează plin de compasiune. Îi mulţumesc, pentru că slujitorul său care are nevoie de milă sunt eu. Adevărata mulţumire nu este făcută din cuvinte, ci din imitare. Cineva m-a ofensat? Cineva îmi este dator cu ceva? Am milă şi Tatăl se bucură şi mă îmbogăţeşte şi mai mult!

18/8

„Îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia pentru orice motiv?” (Mt 19,3)

Am putea răspunde în grabă da sau nu, dar ce întrebare este aceasta? Este ca şi cum l-am întreba tocmai pe Dumnezeu, care a pus fericirea omului în faptul de a fi în comuniune, dacă se poate face şi altfel. Este ca şi cum l-am întreba pe Dumnezeu, care a dat în dar bărbatului comuniunea cu femeia, şi viceversa, dacă poate refuza darul. Este ca şi cum l-am întreba pe Dumnezeu dacă este permis să păcătuim! Ce ar putea răspunde?

19/8

„Noi îl vom sluji pe Domnul, căci el este Dumnezeul nostru”. (Ios 24,18)

Poporul pronunţă decizia sa de a renega idolii celorlalte popoare şi de a se încredinţa poruncilor adevăratului şi singurului Dumnezeu. Fericiţi cei care învaţă încă de mici să-l slujească pe Domnul! Ei sunt scutiţi de atâtea suferinţe!

20/8

„Mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” (Mt 15,28)

Lui Isus îi place credinţa umilă şi perseverentă a femeii preocupate de fiica ei. Suferinţele sunt prezente în viaţa noastră: să le prezentăm lui Isus fără să mai avem îndoieli. Îi voi oferi şi eu astăzi încrederea mea: sunt sigur că el mă ascultă cu milostivirea sa.

21/8

„Fiii lui Israel au făcut ceea ce nu-i plăcea Domnului”. (Jud 2,11)

Ce este rău în aceasta? De câte ori auzim acest mod de a spune şi poate îl folosim şi noi. Ce este rău? Această exprimare este aproape o înjurătură. De obicei, nu ştim ce să răspundem când auzim această expresie. Adevărata întrebare, de fapt, este: „Ce este rău în ochii Domnului?” Să-l lăsăm pe Dumnezeu să ne orienteze în acţiunile noastre!

22/8

„Bucură-te, tu, care eşti plină de har, Domnul este cu tine”. (Lc 1,28)

Maică preasfântă, datorită Fiului tău Isus, îngerul te poate saluta astfel! Este salutul pe care fiica Sionului, adică tot poporul lui Israel, şi fiecare popor şi om poate în cele din urmă să-l primească. Păcatul, îndepărtarea de Tatăl, împreună cu tristeţea pe care o poartă, este învins când îl primim în inimă pe Isus asemenea Mamei noastre cereşti. Marie, din ceruri, tu te bucuri să-i vezi pe fiii tăi părtaşi de aceeaşi bucurie a ta!

23/8

„De ce staţi aici toată ziua degeaba?” (Mt 20,6)

Ce faci tu în via Domnului? Desfăşori o slujire în Biserica sa? Foloseşti tot timpul pentru interesele tale sau ştii să îl foloseşti şi pentru interesele lui Dumnezeu? Este loc şi pentru tine, te aşteaptă o anumită doză de efort. Curaj!

24/8

„Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel”. (In 1,49)

Bartolomeu îşi arată credinţa cu bucurie şi fără să se ruşineze. Isus l-a admirat, la fel cum admiră credinţa mea şi a ta. Să învăţăm de la apostol să ne fixăm privirea pe Isus, pentru a vedea lumina ochilor săi.

25/8

„Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?” (Mt 22,36)

Şi noi ştim să răspundem la această întrebare, din moment ce îi aparţinem lui Isus. Marea poruncă este a iubi pe Dumnezeu cu toată inima: este o poruncă de bază, fundamentală, un sprijin şi pentru iubirea faţă de alţii. Dacă Dumnezeu nu ar fi pe primul loc, iubirea pentru aproapele ar fi mereu oscilantă şi incompletă.

26/8

„Oricine se va umili va fi înălţat”. (Mt 23,12)

Cât de uşor ne simţim importanţi! Când ne simţim cineva, devenim apăsători pentru toţi. Când, în schimb, mă umilesc şi rămân mic, atunci nimănui nu-i este greu să stea lângă mine. Trebuie să-mi amintesc să fiu întotdeauna un copil care are nevoie de toţi, un frate disponibil pentru toţi.

27/8

„Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” (Mt 16,13)

Isus îi întreabă pe ucenici. Este important să ştim ce spun ceilalţi? Desigur, este important, nu pentru a le da crezare, ci pentru a şti cu cine avem de-a face. Este important să cunoaştem persoanele cărora îl vom vesti pe Isus, iubirea Tatălui, lumina evangheliei. Ucenicii trebuie să ştie că ei au o bogăţie de dăruit acelora care nu o au şi trebuie să o facă în modul cel mai potrivit.

28/8

„Îi mulţumim mereu lui Dumnezeu pentru voi toţi”. (1Tes 1,2)

Trebuie să fim mulţumiţi de noi înşine sau să fim atenţi să nu ne ruinăm? Sfântul Paul se bucură pentru credinţa şi caritatea creştinilor din comunităţile sale, în timp ce Isus îi avertizează pe cărturari şi pe farisei, în prezenţa ucenicilor. Aceştia trebuie să fie mulţumiţi că sunt apropiaţi de Domnul, dar nu pot să nu fie vigilenţi. Şi ei sunt pradă uşoară pentru ispitele de ambiţie, de invidie, de aviditate, de vanitate.

29/8

„Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău”. (Mc 6,18)

Destinatarul acestui reproş este Irod. Pot să mă gândesc că Irod s-ar fi gândit astfel: Ce rău este să iubeşti o femeie? Ce vină are dacă nu e soţia mea? În fond nu fac decât să iubesc! Se pare că mulţi oameni gândesc în acest fel. Cu Ioan, noi, în schimb, răspundem la această întrebare: „Ce rău este în ochii lui Dumnezeu?” Desigur că răul există şi Dumnezeu îl vede şi ni-l spune pentru că ne iubeşte pe toţi şi ne vrea binele.

30/8

„V-am încurajat ... să umblaţi în mod vrednic de Dumnezeu”. (1Tes 2,12)

Creştinii din Tesalonic au fost atenţi şi ascultători faţă de învăţăturile sfântului Paul. Ei le-au luat în serios, ca un cuvânt al lui Dumnezeu. El se bucură, aşa cum şi noi ne bucurăm, când vedem pe cineva care ascultă de înţelepciunea divină. Putem să ne întrebăm: ascult oare sugestiile părintelui meu spiritual sau ale parohului meu?

31/8

„Fiţi şi voi gata”. (Mt 24,44)

Zilele noastre trec în grabă. De multe ori par un unic „ţac-pac”! Nu cumva este astfel din cauză că nu suntem atenţi la prezenţa şi la glasul Domnului? Pentru el, ziua noastră nu este un „ţac-pac”, ci întotdeauna o ocazie pentru a ne iubi şi a ne cere efortul iubirii noastre.