CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 ago 2019

AUGUST Calendar 2019

AUGUST 2019

1/8

„Gloria Domnului umplea sanctuarul”. (Ex 40,35)

Norul, semn al prezenţei Domnului, al „slavei” sale, însoţea poporul în deşert. Minunată, binecuvântată prezenţă: lumina drumul, proteja de duşmani, umplea locuinţa pe care Domnul însuşi o dorise. Norul este şi semn al Duhului Sfânt, care călăuzeşte, apără, umple noua locuinţă a lui Dumnezeu printre oameni – Biserica.

2/8

„Nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinţei lor”. (Mt 13,58)

Tocmai acolo unde crescuse Isus s-a lovit de această „neîncredere”: faptul că îl văzuseră crescând printre ei, tocmai ca unul dintre ei, era pentru poporul său un obstacol în a-l primi ca Fiu al lui Dumnezeu. Când cineva, primindu-l pe Isus, devine purtător al Duhului Sfânt, ai săi cu greu reuşesc să primească această noutate de viaţă a sa. Isus îi înţelege şi se oferă şi pentru ei.

3/8

„Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” (Lev 25,17)

Domnul, vorbind poporului prin Moise, astfel încheie recomandarea de a avea întotdeauna bunăvoinţă faţă de un frate; o încheie reamintindu-i că Domnul este el, cel căruia şi Moise îi este dator cu totul. Isus va chema Biserica la o iubire şi mai mare, aceea care îi iubeşte pe duşmani, şi o va face semnul apartenenţei la el şi calea pentru a-l avea în inimă.

4/8

„Viaţa lui nu constă în ceea ce are”. (Lc 12,15)

Isus îi răspunde unui om care îi ceruse să îl convingă pe fratele lui să împartă cu el moştenirea. Relatându-i o parabolă semnificativă, Isus îi dă un răspuns care depăşeşte aşteptările, un răspuns care ne luminează şi pe noi. Realizarea noastră nu depinde de bunurile din această lume, ci de raportul pe care îl trăim cu Tatăl din ceruri: când şi bogăţiile vor sluji iubirii sale, vor înceta să fie un lanţ pentru inima noastră.

5/8

„Dacă am aflat har în ochii tăi, omoară-mă, te rog, decât să-mi văd nenorocirea!”   (Num 11,15)

Moise îşi deschide inima către Domnul său: misiunea pe care el i-a încredinţat-o îi apare ca o povară prea mare şi cere să fie uşurat prin moarte. De mai multe ori şi eu, în faţa unei slăbiciuni care mă făcea să sufăr mult, mi-am deschis inima către Isus şi i-am cerut să vină să mă ia. Isus m-a ascultat întotdeauna: nu mi-a luat nici viaţa, nici slăbiciunea, a venit să o trăiască împreună cu mine.

6/8

„Învăţătorule, e bine că suntem aici”. (Lc 9,33)

Isus îi invitase la un moment prelungit de rugăciune; desigur, cel mai frumos: întâlnirea cu Tatăl său. Iar cei trei ucenici nu ar mai fi voit să plece de acolo... Şi eu, pe când eram încă tânăr, am fost invitat de un preot la o întâlnire săptămânală de rugăciune: citeam lecturile din duminica următoare, rămâneam un pic în tăcere, apoi îi mulţumeam Domnului. Am găsit întotdeauna în aceasta o mare bucurie.

7/8

„S-a prosternat înaintea lui şi a spus: «Doamne, ajută-mă!»”. (Mt 15,25)

Isuse, te contemplăm în episodul din viaţa ta pe care îl citim astăzi: tu eşti liber în raport cu oamenii şi reacţiile lor; acţionezi în ascultare faţă de Tatăl, sigur că numai el iubeşte cu adevărat. Vezi femeia care suferă pentru boala fiicei şi care se aruncă în faţa ta cu umilinţă şi vezi credinţa ei adevărată în tine: îi poţi răspunde cu iubirea ta divină, care eliberează şi salvează.

8/8

„Nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”. (Mt 16,23)

Nu am vrea ca Isus să trebuiască să ne spună şi nouă ceea ce i-a spus lui Petru în acea zi... Când vom vedea o cruce apăsătoare aşezată pe umerii unui frate, îl vom ajuta să privească mereu cu iubire către Tatăl. Îi vom reaminti că el îl vrea colaborator preţios în împărăţia sa, unit mai profund cu Isus, care ne-a salvat chiar pe cruce.

9/8

„Te voi logodi cu mine în fidelitate şi-l vei cunoaşte pe Domnul”. (Os 2,22)

Sfânta Tereza Benedicta a Crucii, fecioară şi martiră, ne aminteşte planul Creatorului şi Tatălui nostru: el s-a gândit să facă din fiecare dintre noi, în Biserica sa, obiectul întregii sale iubiri: vrea să ni se dăruiască, aşa cum mirele se dăruieşte miresei. A-l cunoaşte pe Domnul şi a primi darurile minunate ale iubirii sale este viaţa adevărată, atât acum, cât şi în cer, în plinătate.

10/8

„Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie”. (2Cor 9,7)

Dacă nu există bucurie în a dărui, nu există nici măcar iubire. Dacă se oferă un ajutor fără bucurie, adică nu din inimă, asta înseamnă a-l umili pe celălalt; dacă în silă se dă timp pentru a asculta, celălalt nu se simte primit. Dumnezeu îl iubeşte pe acela care îl face pe un altul să experimenteze iubirea lui paternă, tandreţea sa, căldura, îmbrăţişarea sa. Sfântul Laurenţiu, slujitor al celor mici, iubiţi de Tatăl, mijloceşte, pentru ca Biserica – şi în ea şi eu, mai înainte de toate – să îşi pună „şorţul” cu bucurie.

11/8

„Cui i s-a dat mult, mult i se va cere”. (Lc 12,48)

Ce îmi încredinţează Domnul? Cu siguranţă, fiecare persoană pe care o voi întâlni, de la soţul meu la fiii mei, de la ceilalţi membri ai parohiei la vecinul pe care îl ştiu bolnav, de la colegul meu la omul care aşteaptă alături de mine metroul, de la prietenii mei la clientul din magazin... fiecare dintre ei este preţios în ochii săi şi prin fiecare îmi încredinţează o parte din iubirea sa pe care să o dau mai departe. Şi eu am fost încredinţat cuiva: mulţumesc şi mă rog pentru iubirea lor.

12/8

„Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-l slujeşti, să te alipeşti de el”. (Dt 10,20)

Deuteronomul, din care este luat versetul de astăzi, este una dintre primele cinci cărţi ale Bibliei, care formează Pentateuhul. Conţine multe indicaţii date de Moise pentru popor în deşert; de fapt, Domnul voia să îl educe să trăiască împreună cu el. Să răsfoim Sfânta Scriptură, să citim această frumoasă pagină: vom fi încurajaţi la un raport senin cu Domnul.

13/8

„Fiţi tari şi curajoşi!” (Dt 31,6)

Moise, care duce la împlinire misiunea care i-a fost încredinţată de Domnul, încurajează suflete cu aceste cuvinte. Interesantă este trecerea lui pe neaşteptate de la „voi” la „tu”: „Nu vă temeţi şi nu tremuraţi înaintea lor, căci Domnul Dumnezeul tău merge cu tine: nu te va părăsi şi nu te va abandona!” Poporul în deşert este profeţia Bisericii, mireasa pe care Fiul lui Dumnezeu o călăuzeşte şi o însoţeşte, pe care nu o abandonează niciodată.

14/8

„Unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor”. (Mt 18,20)

Acolo unde eşti tu, Isuse, este totul: este Tatăl, care răspândeşte iubirea sa, viaţa sa. Voi încerca să fiu şi eu instrument al prezenţei tale: voi sta unit cu Biserica ta, care celebrează misterele tale; voi cere binecuvântarea ta asupra alegerilor mele cele mai importante şi asupra celor mai mici, din fiecare zi. Binecuvântarea Domnului vrea să învăluie toată viaţa pentru a o transforma într-o... binecuvântare!

15/8

„Duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu”. (Lc 1,47)

Astăzi, Marie, celebrăm bucuria ta. Isus îţi oferă deja acel dar pe care ni-l va face nouă, tuturor celor care credem în el, darul pentru care el s-a dat pe sine în întregime, pe cruce: el te primeşte, în suflet şi trup, în viaţa eternă, în Dumnezeu. Tu acum tresalţi de bucurie pentru această mântuire şi ne aştepţi pe toţi, aşa cum o mamă îşi aşteaptă copiii. Marie preasfântă, înălţată la cer, cântă aleluia şi roagă-te pentru noi!

16/8

„Cine îşi lasă femeia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter”. (Mt 19,9)

Noi, creştinii, vedem familia ca un mare dar al lui Dumnezeu, darul care ne îmbucură viaţa, darul care ne permite să iubim, implicând toată fiinţa noastră, şi să fim iubiţi. Toate gândurile şi sentimentele trebuie să fie ocupate de această iubire. Altfel greşim faţă de Dumnezeu.

17/8

„Temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-i cu integritate şi în adevăr!” (Ios 24,14)

La această invitaţie a lui Iosue poporul răspunde cu fermitate: „Departe de noi să-l părăsim pe Domnul şi să slujim altor dumnezei!” Această voinţă fermă îşi are originea în reamintirea a ceea ce Domnul făcuse pentru a-l călăuzi, a-l elibera şi a-l ocroti. Când acestea vor fi uitate – şi se va întâmpla de multe ori – vor exista trădări.

18/8

„Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ?” (Lc 12,51)

Isuse, eu mă gândesc că da, tu ai adus în lume pacea. Însă nu pacea, liniştea celui care spune întotdeauna şi oricui, începând cu sine: „Bine, fă liniştit ceea ce consideri!” Tu îmi dai o pace diferită: o simt născându-se în mine şi în jurul meu când primesc iubirea Tatălui, chiar cu preţul de a muri pentru egoismul meu, chiar cu preţul de a mă îndepărta de cei care ucid iubirea.

19/8

„Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viaţa veşnică?” (Mt 19,16)

Omului care i-a pus această întrebare Isus îi indică ascultarea poruncilor date de Domnul ca prim pas pentru a intra, încă de pe acest pământ, în viaţă. Îi arată apoi şi un pas ulterior: a lăsa totul şi a-l urma pe el. Îţi mulţumim, Duhule Sfinte, care încă oferi acest dar Bisericii, care chemi şi astăzi pe câte unul dintre fiii ei ca să îl urmeze pe Isus!

20/8

„Pentru Dumnezeu toate sunt posibile”. (Mt 19,26)

Desigur, totul este posibil pentru Dumnezeu. Însă, dacă nu face ceva ce noi dorim, nu este pentru a ne face un necaz, ci pentru că ne iubeşte. Totul poate, mai puţin să nu iubească. Iubire este şi faptul că el ne respectă libertatea şi aşteaptă momentul în care noi îl lăsăm să intre în viaţa noastră. Atunci el va şti să facă minuni, va şti să ne elibereze de legături şi de condiţionări şi să ne facă să fim ai săi cu adevărat, în bucurie.

21/8

„Mergeţi şi voi în vie şi ceea ce este drept vă voi da!” (Mt 20,4)

Tată, astăzi tu ne chemi şi pe noi toţi să lucrăm în via ta. Venim cu bucurie: fiecare implicare şi slujire din această zi – şcoala, o oră de singurătate, aşteptarea într-o cameră de spital – noi ţi le oferim ţie, pentru venirea împărăţiei şi a mântuirii tale! Tu ne tratezi cu dreptatea Tatălui: ni te dăruieşti în întregime, cu toată iubirea ta!

22/8

„Bucură-te, tu, care eşti plină de har, Domnul este cu tine”. (Lc 1,28)

Maică preasfântă, datorită Fiului tău, Isus, îngerul te poate saluta astfel! Este salutul pe care fiica Sionului, adică tot poporul lui Israel, şi fiecare popor şi om poate, în cele din urmă, să-l primească. Păcatul, îndepărtarea de Tatăl, împreună cu tristeţea pe care o aduce, este învins când îl primim în inimă pe Isus asemenea Mamei noastre cereşti. Marie, din ceruri tu te bucuri să-i vezi pe fiii tăi părtaşi de aceeaşi bucurie a ta!

23/8

„Care poruncă este cea mai mare în Lege?” (Mt 22,36)

Este întrebarea cu care duşmanii lui Isus voiau să-l facă să cadă într-o cursă. Isus însă le răspunde cu seninătate şi siguranţă: „Iubeşte”.... Aceasta este voinţa Tatălui pentru fiecare om, în orice situaţie. Vino, Duhule Sfinte, transformă viaţa noastră în iubire – dar al Tatălui pentru fraţii noştri.

24/8

„Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie!” (In 1,47)

Ipocrizia, duplicitatea, diferenţa dintre interior şi exterior, falsitatea este ceea ce Isus a găsit şi a combătut în mulţi din poporul său. Nu în Natanael însă, şi se bucură din acest motiv. De fapt, Natanael aşteaptă cu adevărat mântuitorul promis de secole şi îl salută aşa cum se manifestă: în simplitatea lui Isus din Nazaret îl recunoaşte pe Fiul lui Dumnezeu, regele lui Israel.

25/8

„Doamne, sunt puţini cei mântuiţi?” (Lc 13,23)

Isuse, nu răspunzi cu numere, satisfăcând curiozitatea goală. Pentru tine este mai importantă mântuirea noastră. Tu îmi spui astăzi: nu te pierde în spatele mărunţişurilor care te înşală. Mergi cu angajament către obiectivul tău, spre bucuria veşnică pe care Tatăl şi cu mine ţi-am pregătit-o. Străduieşte-te să te rogi, să ai încredere în mine, să rămâi aproape de mine, să fii ascultător faţă de Duhul Sfânt, apoi lasă restul pentru mine, trăieşte cu bucurie şi speranţă.

26/8

„Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul”. (Mt 10,28)

Cei care poartă coroana martiriului sunt de fapt cei care ilustrează prin moartea lor eroică adevărul acestor cuvinte. Printre ei se numără şi fecioara martiră Veronica Antal. A ales în mod liber să trăiască feciorelnic pentru mirele ei, Isus; a acceptat să moară pentru el într-un mod sângeros. De aceea, ea este pentru meleagurile moldave crinul însângerat care se oferă pe sine cerului.

27/8

„Am aflat curaj în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre evanghelie”. (1Tes 2,2)

Înainte de o întâlnire sau de o slujire utilă pentru împărăţia ta, adesea vine o încercare, o umilinţă, o suferinţă. De aceea văd că bucuria, curajul şi tăria pe care le găsesc în a duce evanghelia şi iubirea Tatălui îmi vin numai de la tine, Isuse. Iar lacrimile strălucesc de bucurie, descoperindu-te mereu ascuns în inima mea.

28/8

„V-am încurajat şi v-am implorat să umblaţi în mod vrednic de Dumnezeu”. (1Tes 2,12)

Îţi mulţumesc, Doamne Isuse, pentru toţi părinţii, educatorii, păstorii Bisericii tale, care încurajează şi aproape imploră copiii să trăiască o viaţă plăcută Domnului, o viaţă care va fi împlinită şi va dura pentru totdeauna. Fă cuvântul lor să fie plin de Duhul Sfânt, atât de puternic încât să învingă ispitele Duşmanului.

29/8

„Discipolii lui... i-au luat trupul şi l-au pus în mormânt”. (Mc 6,29)

Sfinte Ioan Botezătorul, prietenul Mirelui! Ai fost înaintemergătorul lui nu doar prin cuvintele tale sfinte şi înfocate, ci şi prin viaţa şi moartea ta. Precum Isus, ai murit în umilinţă şi în suferinţa cea mai obscură; dar trupul tău sfânt, ca acela al lui Isus, a fost primit de braţe pioase şi iubitoare. Sfinte Ioane, învaţă-ne să murim ca şi Isus pentru a învia cu el!

30/8

„Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie”. (1Tes 4,7)

Lumea vrea să-i obişnuiască pe toţi, chiar şi pe cei mici, să vadă şi să audă acţiunile sau atitudinile pe care noi, creştinii, le numim impurităţi. Sunt imagini sau acţiuni care atrag curiozităţi morbide. De ce le numim impure? Ele nu ne ajută să ne iubim unii pe alţii cu respect şi sensibilitate, dimpotrivă, ne fac să vedem trupul nostru şi al celuilalt ca instrumente de plăcere. Ele fac să dispară bucuria din inimă. Dumnezeu nu le poate binecuvânta.

31/8

„Stăpâne, doi talanţi mi-ai dat, iată, alţi doi talanţi am câştigat”. (Mt 25,22)

Este o experienţă care încă de acum ne este dat să o trăim. De fapt, atunci când primim de la Tatăl orice misiune şi, fără teamă sau economie de trudă, ca fii iubiţi, o ducem la împlinire, punând totul în mâinile lui, ne bucurăm de odihna sa şi de bucuria prezenţei sale.