CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 ago 2025

AUGUST Calendar 2025

AUGUST 2025

1 / 8

„Nu este oare acesta fiul lemnarului?” (Mt 13,55)

Consătenii lui Isus cred că-l cunosc, când, în realitate, îl cunosc superficial. Era printre ei ca tâmplar, credincios la liturgia din sinagogă în zi de sâmbătă, un exemplu de ascultare şi puritate în sat. Doar cu ajutorul Duhului Sfânt, dat celor smeriţi, îl vor cunoaşte ca fiind Emanuel, Dumnezeu cu noi.

2 / 8

„Domnul i-a zis lui Moise pe muntele Sinai.” (Lev 25,1)

Dumnezeu îi vorbeşte lui Moise, umilul său slujitor, şi îl însărcinează să prezinte poporului cele „zece cuvinte” înţelepte din partea sa. Acestea, primite şi meditate, dau bucurie şi siguranţă. Astăzi, Tatăl ne vorbeşte prin intermediul slujitorilor Bisericii sale, care ne transmit gândurile lui Isus. Noi îi mulţumim!

3 / 8

„Păziţi-vă de orice lăcomie.” (Lc 12,15)

Acest cuvânt îmi aminteşte de ceea ce obişnuia să-mi spună o rudă de-a mea când trebuia să împartă moştenirea cu fraţii săi. La un moment dat, în timpul negocierilor, pentru a ajunge în cele din urmă la un acord de pace, a preferat să renunţe la cabana sa de la munte. Faptul că se despărţea de bunuri era pentru mine o mărturie puternică a iubirii sale pentru împărăţia lui Dumnezeu.

4 / 8

„Aduceţi-mi-le aici!” (Mt 14,18)

Acele cinci pâini, lăsate la îndemâna calculelor, a priceperilor şi a raţionamentelor discipolilor, ar fi rămas neimportante. Aduse la Isus şi dăruite de el, acestea au săturat mulţimea imensă din acea zi şi au ajuns în mâinile fiecărui apostol: profeţie a Pâinii euharistice pe care Isus continuă să o dăruiască în Biserica sa.

5 / 8

„Moise este credincios în toată casa mea.” (Num 12,7)

Dumnezeu îl apără pe Moise, slujitorul său credincios şi blând, de criticile şi invidia fratelui său, Aaron, şi ale surorii sale, Miriam. El va primi o corecţie puternică pentru a se converti. Îţi mulţumim, Tată bun şi drept! Să profităm de Jubileul Răscumpărării pentru a realiza o convertire stabilă şi plină de bucurie.

6 / 8

„În timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat.” (Lc 9,29)

Cu opt zile înainte, Isus îşi anunţase patima, moartea şi învierea. Prin urmare, simţea nevoia de a fi intim cu Tatăl său, iar apostolii aveau şi ei nevoie de claritate. Iată că, în timpul rugăciunii, ei şi-au dat seama că Învăţătorul lor nu era doar om, ci şi Dumnezeu: „Înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare”.

7 / 8

„Li s-a arătat gloria Domnului.” (Num 20,6)

Moise şi Aaron sunt în rugăciune: poporul este supărat pe ei, pentru că nu există apă în deşert pentru setea lor. „Gloria Domnului li s-a arătat„: apa a izvorât din stâncă. Şi poporul a învăţat, încetul cu încetul, să experimenteze apropierea lui Dumnezeu şi să aibă încredere în el.

8 / 8

„Dacă cineva vrea să vină după mine...” (Mt 16,24)

...va avea ocazia în fiecare zi să se antreneze în a-şi pierde viaţa, obiceiurile, pentru a le da lui Isus, renunţând la ele, pentru ca vreun frate să întâlnească iubirea sa. Şi împreună vor experimenta dulcea sa prezenţă. Isuse, vreau să te urmez!

9 / 8

„Te voi logodi cu mine pentru totdeauna.” (Os 2,21)

Sfântă Tereza Benedicta a Crucii, tu ai crezut în această făgăduinţă a Domnului, Dumnezeul părinţilor tăi. Ai răspuns afirmativ şi ai repetat-o cu credinţă până la dăruirea totală a vieţii tale la Auschwitz. Mijloceşte pentru noi, ca lampa credinţei şi a iubirii noastre pentru Isus să continue să ardă în Europa, chiar şi în aceste vremuri dificile.

10 / 8

„I-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăţia.” (Lc 12,32)

Vouă, care vă încredeţi în Tatăl ca adevăraţi fii; vouă, care împărţiţi cu generozitate, fără să vă faceţi provizii; vouă, care colaboraţi cu fidelitate la iubirea lui, slujindu-i pe fraţii şi surorile voastre. Pentru a mă număra printre aceştia, astăzi accept invitaţia ta, Isuse, de a participa la masa cuvântului şi a pâinii tale în adunarea euharistică a zilei închinate ţie.

11 / 8

„Ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile.” (Dt 10,14)

Moise, în numele lui Dumnezeu, îndeamnă poporul să-i fie credincios şi să-l imite în iubire. La fel şi papa şi episcopii, în ministerul lor pastoral ne îndeamnă pe noi, creştinii, noul popor al lui Dumnezeu, să perseverăm în a-l urma pe Isus în rugăciune şi în caritate umilă.

12 / 8

„Domnul Dumnezeul tău merge cu tine.” (Dt 31,6)

Când Moise împlineşte 120 de ani, are grijă să predea sarcina de conducere discipolului său credincios Iosue. El îl îndeamnă să fie credincios lui Dumnezeu şi să nu se descurajeze în faţa dificultăţilor, deoarece Domnul este prezent în mijlocul poporului său şi îl ajută în situaţiile periculoase. Prin urmare, el conchide: „Nu te teme şi nu te descuraja!”.

13 / 8

„Moise îşi pusese mâinile peste el.” (Dt 34,9)

Prin acest gest, Moise i-a transmis lui Iosue misiunea de a conduce poporul. Isus a făcut acest gest şi asupra bolnavilor, copiilor şi discipolilor, iar acum asupra Bisericii pentru a o consacra şi binecuvânta. Cunosc un preot care, atunci când a plecat din casa părinţilor săi, a primit binecuvântarea lor cu un gest asemănător.

14 / 8

„Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru.” (Ios 3,10)

Poporul lui Israel, pe cale să intre în ţara promisă, trăieşte aceeaşi experienţă ca atunci când a ieşit din Egipt. Atunci se despărţiseră apele Mării Roşii, acum cele ale râului Iordan. Într-adevăr, i-a însoţit unicul Dumnezeu viu. Este acelaşi Dumnezeu care călătoreşte cu Biserica: Emanuel, Isus din Nazaret, care a murit şi a înviat.

15 / 8

„Binecuvântat este rodul sânului tău.” (Lc 1,42)

Cu adevărat, „binecuvântat este rodul sânului tău”, Fecioară Maria! Astăzi, plini de bucurie, contemplăm imensa lui iubire pentru tine: Dumnezeu te primeşte, trup şi suflet, în gloria împărăţiei sale, făcându-te părtaşă la incoruptibilitatea sa. El ne arată în tine, deja în stare de împlinire, ceea ce vrea să facă pentru fiecare dintre noi.

16 / 8

„I s-au adus copii lui Isus.” (Mt 19,13)

Este un cuvânt simplu, care conţine o mare revelaţie. Tu, Isuse, nu eşti ca alţi „rabini”, ci mai mult. Mult mai mult. Pe tine nu te deranjează copiii, dimpotrivă. Tu eşti pentru ei tată, mamă, frate. De aceea, mulţi părinţi îşi aduceau copiii la tine pentru ca tu să te rogi pentru ei şi să-i binecuvântezi.

17 / 8

„Am să fiu botezat cu un botez.” (Lc 12,50)

Ştiai că „botez” este un cuvânt care provine din limba greacă şi înseamnă „scufundare„? Poporul lui Israel a dat diverse semnificaţii scufundării în apă. Acum, Isus se gândeşte la scufundarea în propriul său sânge, din care se va naşte harul botezului creştin. Noi, creştinii botezaţi, suntem scufundaţi definitiv în iubirea Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt şi continuăm să fim pătrunşi de ei.

18 / 8

„Unul este Cel Bun!” (Mt 19,17)

O femeie în vârstă mi-a mărturisit suferinţa ei de a se vedea slăbită, nerăbdătoare şi pretenţioasă faţă de cei care o îngrijeau cu atâta grijă. I-am sugerat să încerce să-şi întemeieze bucuria pe singurul „bun”, pe Isus, cum a făcut tâlharul „cel bun” răstignit împreună cu el.

19 / 8

„Ghedeon şi-a dat seama că era îngerul Domnului.” (Jud 6,22)

Ghedeon era dezamăgit şi lipsit complet de încredere: poporul său suferea din cauza asupririi madianiţilor, era umilit şi asuprit. Era oare Dumnezeul părinţilor săi cu adevărat mântuitorul lui Israel? El nu a întârziat să răspundă: prin îngerul său, l-a chemat pe Ghedeon, cel mai mic din cea mai săracă familie, pentru a salva poporul prin însăşi puterea Domnului.

20 / 8

„Au primit şi ei câte un dinar.” (Mt 20,10)

Iată parabola lucrătorilor şomeri care au acceptat invitaţia de a lucra în vie! Stăpânul, la sfârşitul zilei, a dat câte o sumă de bani fiecăruia, atât celor care au lucrat şi au transpirat încă de dimineaţă, cât şi celor din ultimul ceas. Ce ciudată „dreptate” avea acest stăpân! Putem înţelege acest lucru dacă ne uităm la „tâlharul cel bun”. L-a iubit pe Isus de câteva minute şi a intrat în paradis împreună cu el, la fel ca apostolii care îl slujiseră toată viaţa lor.

21 / 8

„Nunta este pregătită.” (Mt 22,8)

Domnul a făcut totul. Din iubire ne-a creat, s-a făcut om, ne-a oferit viaţa, biruind moartea şi păcatul, şi ne-a oferit comuniunea deplină cu el. Ce sărbătoare! Este gata să ne ofere plinătatea vieţii, bucuria adevărată, putere pentru orice situaţie, chiar purtând crucea, pentru că el, ca mire credincios, văzând umilinţa noastră, este gata să ne ia de mână şi să ne introducă la ospăţul său.

22 / 8

„Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta.” (Mt 22,37)

„Din toată inima„: cu inima pe care ţi-a dat-o Tatăl, în situaţiile şi relaţiile pe care le dispune şi le permite, cu darurile tale, cu sensibilitatea ta, cu slăbiciunile tale. Fără a te compara cu alţii, fără a murmura, îi vei oferi „toată” viaţa ta, iar el îţi va dărui toată iubirea sa.

23 / 8

„Binecuvântat să fie Domnul!” (Rut 4,14)

Femeile i-au spus lui Noemi: „Binecuvântat să fie Domnul!”. Au spus acest lucru când Noemi a devenit bunică. Ea nu mai spera, dar nora ei, Rut, deşi străină, a fost aleasă ca soţie de un bărbat important. Domnul este cel care conduce evenimentele, chiar şi pe cele care par mici. Binecuvântat să fie Domnul!

24 / 8

„Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor.” (Lc 13,28)

Domnul a vrut ca o zi să fie a lui, în fiecare săptămână, pentru a ne ajuta să ne amintim că nu există doar această lume, ci şi o „alta” care ne aşteaptă. Cum va fi aceasta? Dacă ne vom lăsa călăuziţi de Domnul chiar şi pe cărări în urcuş, cu umilinţă şi coerenţă, va fi o minune infinită. Altminteri...

25 / 8

„Noi cunoaştem, fraţi iubiţi de Dumnezeu, că aţi fost aleşi.” (1Tes 1,4)

Paul, Silvan şi Timotei au văzut lucrarea Duhului Sfânt: el a fost cel care, prin cuvântul lor, a deschis inimile ascultătorilor la credinţa în Isus. Rugăciunea Bisericii îl obţine pe Duhul Sfânt de la Dumnezeu, care face din cuvântul păstorilor un izvor de viaţă.

26 / 8

„Nu vă temeţi!” (Mt 10,28)

Medităm astăzi la chipul spiritual al unei tinere contemporane multora dintre noi, al cărei destin pământesc este atât de bine redat de sintagma „crin însângerat”. Lupta ei martirică a fost pregătită prin credinţa sa, care pentru ea a însemnat dăruire lui Dumnezeu şi golire de sine. Iar în momentul crud al martiriului său, ştia că sufletul ei era mai preţios decât trupul. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit-o. Suntem încântaţi că sfinţenia ei a crescut pe meleagurile noastre şi că a fost vizibilă atâtor oameni care au putut să dea mărturie despre ea. Exemplul ei să inspire şi alte vieţi!

27 / 8

„Noi îi mulţumim lui Dumnezeu fără încetare.” (1Tes 2,13)

Paul le scrie tesalonicenilor că îi mulţumeşte continuu lui Dumnezeu, pentru că ei au acceptat cuvântul divin. El li-l vestise, iar acum poate vedea în viaţa lor roade minunate de rugăciune, unitate şi generozitate. Şi eu vreau să-i mulţumesc continuu lui Isus pentru iubirea fraţilor şi a surorilor şi pentru fidelitatea lor faţă de el.

28 / 8

„Vine stăpânul vostru.” (Mt 24,42)

„Cum ar trebui să-mi trăiesc ultimele zile?”, l-a întrebat un frate sfânt pe preot la sfârşitul exerciţiilor spirituale, conştient că se afla la sfârşitul vieţii. „Ferice de acel slujitor pe care stăpânul îl va găsi la munca sa”, a fost răspunsul pe care l-a primit. Ochii i s-au luminat: putea să-şi continue liniştit slujirea cu puţinele forţe care îi mai rămăseseră.

29 / 8

„Eu sunt cu tine ca să te scap.” (Ier 1,19)

Ieremia a simţit că nu trebuie să-i fie teamă că-şi va pierde viaţa din cauza supunerii faţă de cuvântul lui Dumnezeu şi a fost salvat. Ioan, de asemenea ascultător faţă de Dumnezeu în corectarea regelui Irod, a fost ucis. Acum, sufletul lui se află în gloria lui Dumnezeu: el se bucură de adevărata mântuire.

30 / 8

„Bine, servitor bun şi credincios.” (Mt 25,21)

Este lauda stăpânului care îi răsplăteşte pe slujitorii cărora le-a încredinţat talanţii săi. La întoarcerea sa, el recunoaşte că aceşti slujitori sunt buni şi credincioşi, fiindcă au continuat să facă ceea ce le-a cerut, cu perseverenţă şi trudă. Slujitorii credincioşi din „puţin” vor avea „putere peste mult”. „Puţinul” sunt bunurile pământeşti, „multul” sunt bunurile împărăţiei cerurilor: carismele sau slujirile, darurile şi roadele Duhului Sfânt, care fac ca Biserica să crească în fraternitate şi unitate.

31 / 8

„Prietene, urcă mai sus.” (Lc 14,10)

Discipolii lui Isus au grijă să nu aleagă primele locuri în comunitate. Vor fi atenţi să cedeze ultimul cuvânt fratelui lor, precum şi să accepte slujirile „cele mai importante” doar dacă le sunt încredinţate. Iar Isus le poate spune: prin acest sacrificiu din iubire vă fac „mari” în împărăţia mea, vă recunosc slujirea pentru care Tatăl vrea să vă onoreze.