CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 dic 2017

Decembrie Calendar 2017

DECEMBRIE 2017

1/12

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece”. (Lc 21,33)

Cuvintele lui Isus sunt stânca pe care se sprijină fundaţiile casei. Caută-le mereu, trăieşte-le, păstrează-le în inima ta. Viaţa ta nu va fi sfâşiată, nu va dispărea în neant, cum dispar toate lucrurile care par importante numai pentru un moment. Vorbeşte, Doamne, robul tău ascultă!

2/12

„Vegheaţi în orice moment”. (Lc 21,36)

Cine este treaz ştie unde este, ştie ce se întâmplă, îi ştie pe cei din jurul lui, şi ştie care este misiunea lui. Isus adesea recomandă să fim treji, pentru că el ştie că pentru noi este uşor să fim lipsiţi de griji şi superficiali. Cine nu veghează se abandonează plăcerilor şi comodităţii şi nu-şi dă seama de ocaziile în care poate să iubească şi să dea mărturie despre Domnul.

3/12

„Aşa cum un om, plecând în călătorie, îşi lasă casa şi dă putere servitorilor săi, fiecăruia lucrarea lui”. (Mc 13,34)

Astăzi începem timpul în care practicăm aşteptarea. Îl aşteptăm pe cel care a plecat şi nu-l mai vedem. El, promiţând să se întoarcă, a dat fiecăruia o misiune de slujire în casa lui, pentru salva sa. Isus este cel care a plecat: are încredere în noi, fiecăruia i-a dat o misiune pentru a menţine în viaţă şi eficientă casa lui, ca şi cum el ar fi mereu prezent. În aşteptarea venirii sale îi sunt fidel.

4/12

„Veniţi, să urcăm la muntele Domnului”. (Is 2,3)

Începem drumul Adventului. E ca şi cum am urca pe un munte, o urcare obositoare, dar care ne aduce bucurie. Pe munte îl întâlnim pe Domnul care ne iubeşte şi ne salvează, la fel ca pelerinii lui Israel care pe munte găseau templul, locuinţa lui Dumnezeu. Vom depune efort în a părăsi comoditatea şi obiceiurile pentru a asculta cuvântul şi a-l pun în practică: îl vom întâlni pe Isus, copilul care, adevăratul templu al lui Dumnezeu, ne va umple de bucurie, de viaţă şi de pace.

5/12

„Va ieşi o mlădiţă din trunchiul lui Iese”. (Is 11,1)

Mlădiţa face să se nască o nouă plantă, tânără, viguroasă, plină de fructe noi. Isus este mlădiţa, începutul unui nou popor, o nouă lume în care domnesc iubirea adevărată şi dreptatea pentru toţi. Ieşit din trunchiul lui Iese, tatăl lui David. El este fiul lui David şi dă început poporului care adună şi uneşte toate popoarele.

6/12

„Veneau la el mari mulţimi”. (Mt 15,30)

Este o mulţime care poartă cu ea o mare de suferinţă: „şchiopi, ciungi, orbi, surzi şi muţi alţii”. Mulţimea a înţeles că Isus vrea să-i primească pe toţi pentru a le permite să-l întâlnească pe Dumnezeu fără ruşine. El nu se limitează să vindece bolnavii, dar dă hrană tuturor, chiar şi celor sănătoşi. Isus îi aşteaptă şi pe cei sănătoşi, pentru a da tuturor hrana care alimentează o viaţă nouă şi oferă bucuria de a mânca împreună, serviţi de el, ca la o mare sărbătoare.

7/12

„Încredeţi-vă în Domnul pe vecie”. (Is 26,4)

În multe feluri această invitaţie ne este adresată nouă! Încredeţi-vă în Domnul: el vrea binele nostru, ne iubeşte, vrea să ne salveze, să ne elibereze din robia stăpânilor care ne ameninţă. Ascultă-l de Domnul, ascultă-l şi pune în practică cuvintele sale: nu te vei mai simţi sclavul altora!

8/12

„Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta”. (Lc 1,29)

Invitaţia îngerului de a se bucura o tulbură pe Maria. Ea ştie că bucuria anunţată de profeţii poporului este consecinţa venirii lui Mesia, şi de aceea intuieşte cât de mare este misiunea care este cerută de la ea, atât de mică şi neputincioasă. Cu toate acestea ea nu refuză, dar pur şi simplu doreşte să ştie cum să realizeze voinţa lui Dumnezeu, pentru a o trăi în mod conştient şi cu generozitate.

9/12

„Domnul va fi îndurător la glasul strigătului tău”. (Is 30,19)

Nu dispera niciodată. Atunci când suferi sau eşti într-o situaţie care pare fără ieşire, adresează-te Domnului cu încredere, sigur că el te ascultă. Şi, dacă ţi se pare că vorbeşti în zadar, continuă să repeţi rugăciunea. Astfel, îi dovedeşti lui Dumnezeu că nu vrei să renunţi pur şi simplu şi că nu intenţionezi să te adresezi altora. El este credincios şi răspunde credincioşiei tale.

10/12

„Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!” (Mc 1,3)

Cărările Domnului sunt dreptate: el nu merge la dreapta şi la stânga, nu spune întâi da şi apoi nu, nu face şi apoi renunţă. Eu pregătesc un drum drept când îl aştept şi îl urmez doar pe el, fără a mă lăsa sedus de alte lucruri, chiar frumoase şi bune.

11/12

„Fiţi tari şi nu vă temeţi!” (Is 35,4)

Isaia spune aceste cuvinte deportaţilor care nu au nici o speranţă de a se întoarce în patria lor. Astăzi, Domnul ni le spune nouă, care avem multe motive de a fi trişti, neîncrezători, şi, poate, plini de frică. El este încă Domnul şi este încă la fel de puternic ca atunci când a deschis marea pentru a trece poporul său. „Nu te teme”: în Biblie ni se spune de 365 de ori! Dacă ţi-e teamă, înseamnă că nu trăieşti complet în credinţă.

12/12

„Ridică-ţi cu putere glasul, mesageră a Ierusalimului”. (Is 40,9)

Isus a ascultat aceste cuvinte ale profetului, atunci când, în curtea exterioară a templului, în ultima zi a sărbătorii Corturilor, a început să strige: „Dacă îi este sete cuiva, să vină la mine”! Vestea cea bună trebuie să atingă urechile tuturor: nu trebuie şoptită, dar pronunţată cu putere. Mergi şi tu la Isus, vei fi mulţumit, setea îţi va fi potolită, şi vei avea bucurie şi curaj să strigi şi altora vestea bună că astăzi avem parte de îndurarea Tatălui.

13/12

„Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!” (Mt 11,28)

Isuse, tu ştii bine că noi suntem lipsiţi de putere, pentru că păcatul nostru a stors-o; ştii că ne simţim zdrobiţi, pentru că egoismul nostru ne-a golit. Tu ai puteri noi şi bucuria adevărată pentru a ne reînnoi şi a ne face să ne ridicăm! Venim la tine, pentru că tu însuţi ne-ai chemat.

14/12

„Nu te teme, eu îţi voi veni în ajutor!” (Is 41,13)

Deseori ne aflăm în situaţii dificile, de suferinţă şi de pericol, în ceea ce priveşte sănătatea sau ispita de a cădea în păcat. Domnul spune: „Nu te teme”, nu pentru că suntem puternici, capabili sau inteligenţi să depăşim toate pericolele, ci „nu te teme, pentru că sunt eu, nu te teme, pentru că eu sunt cu tine, nu te teme, încrede-te în mine”!

15/12

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te călăuzesc să mergi pe cale”. (Is 48,17)

Dumnezeu nu este o personalitate capricioasă care vrea să poruncească. El este întotdeauna un Tată, mereu gata să slujească: astăzi profetul îl prezintă ca pe cel care ne slujeşte făcându-se ghid şi însoţitor al drumului nostru.

16/12

„Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut”. (Mt 17,12)

Isus vorbeşte despre Ioan Botezătorul, care cu spirit profetic a pregătit poporul să se căiască de păcate pentru a-l primi pe el şi anunţul milostivirii Tatălui. Dar Ioan a fost ucis. Amărăciunea lui Isus este aceeaşi şi astăzi, când cel care proclamă evanghelia şi cerinţele ei este ridiculizat sau ignorat.

17/12

„Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină”. (In 1,7)

Evanghelistul Ioan îl prezintă pe Ioan Botezătorul ca martor al luminii, adică al lui Isus. Cine îl vede şi îl acceptă pe Isus nu mai este în întuneric, pentru că începe să vadă şi să se bucure de lumina lui Dumnezeu. Când Isus vine pentru tine, atunci totul şi toate în ochii tăi dobândesc adevărata lor semnificaţie: oamenii îţi devin fraţi şi lucrurile create daruri ale lui Dumnezeu, şi în toate evenimentele reuşeşti să vezi iubirea pe care Tatăl a ascuns-o în ele.

18/12

„Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus”. (Mt 1,21)

Şi Iosif este părtaş la harul încredinţat Mariei. Acum înţelege cine este mireasa lui, cât de mare şi cât de frumoasă este, pentru că este iubită de Dumnezeu şi aleasă de el drept colaboratoare la planurile sale. El însuşi devine important, important pentru Dumnezeu, rămânând ascultător de el.

19/12

„Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată”. (Lc 1,13)

Acum, când Zaharia este în vârstă, Dumnezeu îi ascultă rugăciunea adresată lui din tinereţe: acum îi îndeplineşte dorinţa de a avea un fiu. El nu lasă să se piardă nici rugăciunea ta, este prea preţioasă!

20/12

„Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (Lc 1,28)

Este primul cuvânt pe care Maria îl aude de la înger. Ea trebuie să se bucure! Cu siguranţă, ea a ascultat această poruncă. Poţi să ţi-o imaginezi pe Maria tristă? Ea a suferit mult, în multe situaţii, dar a avut mereu în inimă bucuria de a fi iubită de Dumnezeu. Tu o iubeşti pe Maria? Ascultă împreună cu ea porunca îngerului.

21/12

„Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează”. (Sof 3,17)

Toţi profeţii deschid gura ca să-l anunţe pe Isus. Chiar şi îngerul Gabriel a luat de la ei cuvintele „Domnul este cu tine”, pentru a se adresa Mariei. Nu este un salut, dar anunţul că profeţiile sunt pe punctul de a se împlini. Aceste cuvinte ne sunt adresate de mai multe ori în timpul celebrărilor: „Domnul să fie cu voi!” Nu este o binecuvântare mai mare! Ne comunică siguranţă, curaj şi bucurie.

22/12

„Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul”. (Lc 1,46)

Maria răspunde la salutul lui Elisabetei cu o rugăciune, cu un cântec de laudă. Ea îşi exprimă bucuria, bucuria care îi va învălui pe toţi oamenii, când copilul său va fi primit şi iubit de ei. Domnul este mare, şi Maria vrea să-mi spună şi mie, pentru ca şi eu să ascult ca ea, şi să răspund aşa cum a răspuns ea, mereu cu „Iată-mă”.

23/12

„Ioan este numele lui”. (Lc 1,63)

Fiecărui copil îi este dat un nume, cuvânt care va fi folosit pe tot parcursul vieţii pentru a fi chemat, identificat, pentru a vorbi cu el. Există nume lipsite de sens, există altele care comunică tuturor bucurie, pentru că amintesc de un cuvânt sau de un dar al lui Dumnezeu. Copilului Elisabetei îi este dat numele de „Ioan”, însemnând „Dumnezeu este milostiv”. Acel copil va fi întotdeauna o veste bună pentru toţi.

24/12

„Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu!” (Lc 1,30)

Mâine ne vom bucura de harul pe care Maria l-a primit. Dar pentru ce îngerul îi spune: „Nu te teme”? Ce este de temut? A face voinţa lui Dumnezeu, a ne pune la dispoziţia sa necesită întotdeauna, dar întotdeauna, o schimbare. Iar nouă schimbările ne trezesc tema. Nu te teme nici tu: Dumnezeu nu te înşală, nu-ţi cere ceva care să ducă la ruină, dar ceva care împlineşte aspiraţiile şi aşteptările tale adesea necunoscute de mulţi.

25/12

„Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi”. (In 1,14)

Pentru ce această zi este diferită de alte zile? Pentru ce astăzi doreşti să-i iubeşti chiar şi pe cei care de obicei nu-i iubeşti? Pentru ce astăzi aştepţi să fii iubit şi salutat de cel care te-a uitat? Nu ştii? O să-ţi spun: astăzi Cuvântul, adică plinătatea iubirii lui Dumnezeu Tatăl, vine să stea cu noi. Eu şi tu putem s-o spunem doar cu gesturi de iubire.

26/12

„Veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu”. (Mt 10,22)

Isus vrea ca ucenicii lui să ştie ce înseamnă să-l urmeze. Nu promite ceea ce oamenii doresc şi promit. Ucenicii vor fi astfel pregătiţi pentru orice; a fi batjocoriţi, insultaţi, a suferi nedreptăţi şi marginalizări din cauza lui Isus nu este şi nu va fi un lucru rău. Este ceea ce a prezis, prin urmare este un semn că suntem pe drumul cel bun, pe urmele sale.

27/12

„Ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă”. (1In 1,3)

Apostolul Ioan era conştient de marea sa misiune. Nu anunţa idei sau descoperiri omeneşti acute şi inovatoare, sau filozofii de invidiat. El, şi ca el şi ceilalţi apostoli, aveau misiunea de a povesti faptele pe care le-au trăit cu Isus şi cuvintele pe care le-au auzit pronunţate de el. Din acele fapte şi din acele cuvinte primim şi noi lumina şi căldura iubirii Tatălui.

28/12

„Dacă spunem că nu avem păcat, ne înşelăm pe noi înşine”. (1In 1,8)

Există o mare înţelepciune în a ne recunoaşte păcătoşi şi a o recunoaşte mereu. Este modul uşor şi adevărat pentru a fi umili, pentru a nu-i condamna pe alţii, pentru a nu dispreţui pe nimeni. De fapt, când vine mândria? Vine când mă gândesc că sunt fără păcat, că nu am nevoie de mântuire şi de iertare. A fi mândru este cea mai mare înşelăciune, deoarece mă ţine departe de umilinţa lui Dumnezeu.

29/12

„Din aceasta ştim că îl cunoaştem pe Dumnezeu: dacă păzim poruncile lui”. (1In 2,3)

Poruncile lui Isus sunt înţelepciune şi putere pentru viaţa noastră, sunt o dovadă a iubirii pentru el. Când le observ, îmi declar mie însumi că Isus este Domnul care trebuie ascultat, Fiul lui Dumnezeu care trebuie să fie iubit, Mântuitorul lumii care trebuie anunţat!

30/12

„Cel care împlineşte voinţa lui Dumnezeu rămâne în veci”. (1In 2,17)

Isus a împlinit voinţa ta, o Dumnezeule, Tatăl nostru! Vreau să mă unesc cu el în orice moment, aşa voi împlini şi eu voinţa ta. Ştiu că voinţa ta este mereu iubire: ajută-mă s-o cunosc, chiar dacă ar fi dificil! Atunci când împlinesc voinţa ta, intră în mine bucuria şi pacea. Iată-mă, o Tată: vreau să vreau ceea ce vrei tu!

31/12

„Tatăl şi mama lui Isus se mirau de cele spuse despre el”. (Lc 2,33)

Încheiem anul cu invitaţia de a participa la comuniunea cu familia cea mai frumoasă şi mai sfânta. Maria şi Iosif, care din iubire pentru Isus se iubesc cu o iubire curată, îl iubesc pe Isus având o mare iubire şi pentru noi. Maria este mama noastră şi Iosif patronul şi păzitorul întregii Bisericii. Isus apoi, Fiul, este deja în inima noastră. Să trăim această zi în casa lor, sau – mai bine – să-i invităm în a noastră!