CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 dic 2019

Decembrie Calendar 2019

DECEMBRIE 2019

1/12

„Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru!” (Mt 24,42)

Perioada liturgică pe care o începem astăzi este cu adevărat un dar pentru noi toţi! Din păcate, trăim deseori cu superficialitate sarcinile primite de la Domnul, îndepărtându-ne privirea şi inima de la el, sarcini primite iniţial cu credinţă şi iubire. Ne vom îndrepta din nou atenţia asupra lui Isus, care este viaţa noastră. Vom încerca să avem mai multă pace şi generozitate în rugăciune, mai multă tandreţe faţă de fraţii noştri, pentru a-l primi pe el, cel care vine!

2/12

„Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”.             (Mt 8,7)

Vreau să mă asemăn cu tine, Doamne Isuse! Astăzi voi fi disponibil pentru cine îmi va cere un ajutor, un zâmbet, un cuvânt. Cu smerenie, cu disponibilitate în a sluji, făcând din viaţa mea un dar plin de bucurie şi spunând în tăcere că vreau să fiu al tău. Vino, Doamne Isuse!

3/12

„Îi va judeca pe cei săraci cu dreptate”. (Is 11,4)

Este bine să fim „cei săraci” ai tăi, Doamne Isuse; să nu mai avem nimic preţios, nimic în care să putem avea încredere, decât în tine! Apoi, cu uimire, putem să recunoaştem cum Duhul tău Sfânt ne conduce pe căi de „dreptate” adevărată. Atunci chiar şi cel mai mic lucru care ni se întâmplă, chiar şi cel mai de neînţeles poate fi recunoscut şi acceptat ca din bunăvoinţa Tatălui, care ne vrea pe toţi în siguranţă, fericiţi în inima lui.

4/12

„Mi-e milă de mulţime”. (Mt 15,32)

Acea mulţime stătea cu Isus de trei zile, ascultând cuvântul lui şi bucurându-se de semnele de iubire care îl însoţeau: muţii vorbeau, orbii vedeau... Isus este cu adevărat Mesia cel aşteptat, dar un Mesia diferit, niciodată imaginat astfel: plin de forţă divină, plin de o imensă compasiune pentru om. Isuse, revelator mereu nou al iubirii ascunse a Tatălui, vino să ne mângâi cu prezenţa ta!

5/12

„Încredeţi-vă în Domnul pe vecie”. (Is 26,4)

Pentru mine, acest cuvânt este întotdeauna o bijuterie a iubirii paterne, a iubirii divine, care ştie să mă păstreze în bucurie senină. Chiar şi atunci când nu reuşesc să iubesc, chiar şi atunci când am păcătuit, chiar dacă nu pot accepta slăbiciunea mea, Tatăl îmi cere să mă refugiez în inima lui şi să mă încred în mâinile sale. Acest lucru mă poate costa trudă, dar lui îi este atât de plăcut: înseamnă a deschide uşa în faţa atotputerniciei sale!

6/12

„Să vi se facă după credinţa voastră!” (Mt 9,29)

Isuse, tu eşti „îndrăgostit” de Tatăl tău! Şi vrei să aduci printre noi, pe pământ, viaţa minunată de iubire pe care o trăieşti cu el din veşnicie. De aceea, ne ceri să ne apropiem de tine având încredere în tine, încrederea care ne face să trăim fiecare dintre cuvintele tale! Iar tu lucrezi prin noi, pentru ca viaţa noastră să cunoască cu adevărat bucuria! Îţi mulţumim, Isuse!

7/12

„Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini!” (Mt 9,37)

Astăzi, conform dorinţei tale, Isuse, ne rugăm: „Tată, fă din fiecare creştin un lucrător adevărat al secerişului tău. Umple-l cu Duhul Sfânt, ca să nu se mai gândească la sine, ci doar la a fi un instrument al iubirii tale prin exemplul unei vieţi de fiu al tău, încredinţată ţie şi dăruită ţie. Fă şi din mine un semn şi un instrument al compasiunii tale pentru cei care nu cunosc încă iubirea ta!”

8/12

„Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (Lc 1,28)

Cuvântul Domnului cu promisiunile sale, trecând prin istoria omului şi frământările sale, ajunge la împlinire. Păcatului omului, adică întoarcerii sale cu spatele la cel care îl iubeşte, şi situaţiei omului de a se găsi singur, gol, mergând spre moarte, iubirea Tatălui i-a răspuns: ni l-a dat pe Fiul, Isus, mântuitorul nostru! Acum, îngerul o poate anunţa pe Maria, Maica tuturor celor răscumpăraţi: „Bucură-te, cea iubită în mod gratuit: Domnul este cu tine!”

9/12

„Spuneţi celor slabi de inimă: «Fiţi tari şi nu vă temeţi»!” (Is 35,4)

Efortul nostru de rugăciune, de tăcere, de ascultare, de sobrietate în acest timp al Adventului este actul de caritate prin care începem noul an liturgic. Din el, ca dintr-un izvor viu şi proaspăt, ne va veni puterea de a-l vesti pe Isus aceluia care, necunoscându-l încă, este orb: fără lumină interioară; este surd: închis în faţa cuvintelor de iubire ale Tatălui din cer; şchiop: şovăitor şi slab pe cărările vieţii. Să ne rugăm cu bucurie, cu perseverenţă, cu iubire: vino, Doamne Isuse!

10/12

„Nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume”. (In 15,19)

Aceia care îl urmează pe Isus în mod fidel, trăind cuvântul său, sunt văzuţi ca o dojană de către cei care, dimpotrivă, urmează propriile instincte, modele lumii, egoismul. De aceea, aceştia li se opun sau îi persecută pe credincioşii care nu-şi ascund propria credinţă. Vino, Duhule Sfinte, dă-ne fidelitate şi perseverenţă asemenea fericitului Anton Durcovici!

11/12

„Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi”. (Mt 11,28)

Câtă trudă simţeam în timpul adolescenţei şi al tinereţii mele pentru a respecta ceea ce eu consideram legea Domnului... Şi fără să găsesc vreodată pacea! Apoi tu, Isuse, te-ai făcut cunoscut: viu, iubitor, plin de umilinţă şi de compasiune în sfânta ta Biserică. Cheamă-ne din nou la tine, tu, care ne vrei doar binele şi să ne dai viaţa adevărată! Vino, Doamne Isuse!

12/12

„Nu te teme, eu îţi voi veni în ajutor!” (Is 41,13)

Dumnezeul pe care Isus ni l-a revelat, Tatăl, nu este ca noi! El este infinit de bun şi milostiv. Nu putem niciodată să spunem: „Sunt prea sărman, prea păcătos pentru a putea cere ajutor de la Domnul!” Nu, a ne veni în ajutor, a ne salva din orice situaţie, chiar şi cea mai disperată, este tocmai bucuria şi slava sa. O face întotdeauna dăruindu-ni-l pe Isus!

13/12

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te învăţ spre binele tău”. (Is 48,17)

Ceea ce tu, Isuse, îmi propui – prin evanghelia pe care Biserica mi-o propune şi mi-o explică, prin părintele spiritual şi fraţii care mă ajută să discern dintre atâtea glasuri pe cel al tău – este singurul lucru care îmi poate da viaţă, care poate da plinătate inimii mele! Da, pentru că este înţelepciunea care vine din iubirea adevărată, iubirea care m-a voit şi m-a creat.

14/12

„Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut”. (Mt 17,12)

Duhul Sfânt, care vorbea în Ilie, s-a întors să vorbească poporului în Ioan Botezătorul. Numai păcătoşii însă sunt cei care au ştiut să se facă umili şi să recunoască faptul că au nevoie de milostivirea divină, l-au recunoscut şi s-au bucurat de darurile lui. Isuse, fă ca eu să ştiu să te recunosc când îmi vorbeşti prin fraţii mei, chiar şi cei mai mici, şi, făcându-mă umil în faţa lor, să mă pot bucura de mântuirea ta! Vino, Doamne Isuse!

15/12

„Mergeţi şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi”. (Mt 11,4)

În acest fel răspunde Isus trimişilor lui Ioan care îl întreabă despre identitatea sa. Sunt cuvinte preţioase şi pentru noi: dacă dorim ca vreunul dintre cei dragi sau apropiaţi ai noştri să îl cunoască pe Isus sau dacă cineva ne întreabă ceva despre el, răspunsul cel mai convingător va fi însăşi viaţa noastră trăită în caritate. Aceasta este un semn sigur al prezenţei adevăratului Dumnezeu, care este Tată.

16/12

„Cu ce autoritate faci acestea?” (Mt 21,23)

Cândva era cu noi un preot profesor ai cărui diverşi studenţi acum sunt episcopi sau patriarhi. Cu simplitate, el ne-a arătat cum rădăcina cuvântului „autoritate”, pe care îl găsim în evanghelie, este „autor”. „Autoritate”, aşadar, conţine semnificaţia de a face, a crea. Isuse, tu eşti cu adevărat plin de autoritate: în tine locuieşte Tatăl, astăzi precum la început, Creatorul a toate!

17/12

„Iuda, pe tine te vor lăuda fraţii tăi”. (Gen 49,8)

De mai multe ori, în timpul Adventului, mai ales în zilele apropiate de Crăciun, în liturgie sunt amintiţi Iuda şi tribul său. Calea prin care Tatăl ni l-a trimis pe Mântuitorul nu trece prin stele, ci prin istoria omului, istorie punctată de contradicţii, de păcate şi de suferinţe pe care acestea le generează. Vino din nou între noi, Isuse, Mântuitor, tu, care nu te ruşinezi de cei pe care Tatăl, cu un cuvânt de iubire, i-a voit şi i-a creat!

18/12

„Ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt”. (Mt 1,20)

În vis, îngerul îi spunea lui Iosif un cuvânt care până atunci nu mai fusese auzit sau închipuit; un cuvânt care putea să rezolve drama inimii sale şi să-i aducă pace. Iosif a crezut, a avut încredere în Tatăl. Vino, Isuse, să ne dai o inimă umilă şi ascultătoare, o inimă de fiu: atunci vom găsi odihnă şi vom fi instrument al mântuirii tale pentru mulţi.

19/12

„Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată”. (Lc 1,13)

Zaharia, împreună cu soţia sa, Elisabeta, timp de mulţi, lungi ani, ceruse în rugăciune un fiu: şi acest cuplu, ca oricare altul în Israel, spera să poată fi instrument al venirii Mântuitorului promis. Cât este de frumos pentru noi să avem certitudinea că fiecare rugăciune a noastră, adică aceea care cere venirea lui Isus, va fi întotdeauna ascultată! Avem doar nevoie de încredere, de răbdare. Să rămânem, aşadar, întotdeauna în speranţă!

20/12

„Nu-l voi ispiti pe Domnul”. (Is 7,12)

Profetul îl invitase pe rege să ceară de la Domnul un semn, dar regele, considerând propriul raţionament mai drept decât cuvântul lui Dumnezeu, nu a ascultat. Când Isus îmi vorbeşte – prin evanghelie, prin părintele spiritual, prin fraţi sau circumstanţele vieţii – vreau să fiu umil şi să fac să tacă motivele mele bune. Cuvântul lui Dumnezeu este atotputernic în iubire: acest cuvânt eşti tu, Isuse! Vino în fiecare zi!

21/12

„Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău!” (Lc 1,42)

Maria încă nu îi spusese nimic..., dar Elisabeta, „plină de Duh Sfânt”, îi adresează salutul care va deveni rugăciune pe buzele fiecărui creştin. Să rămânem în Duhul Sfânt, Duh de reculegere, de atenţie către Domnul, de iubire faţă de fraţi: Duhul Sfânt însuşi ne va pune pe buze cuvinte adevărate şi sfinte pe care să le adresăm lor.

22/12

„Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus”. (Mt 1,21)

Gândurile lui Dumnezeu sunt de-a dreptul noi; într-adevăr neaşteptate, dincolo de orice capacitate umană sunt intervenţiile sale în favoarea noastră! El poate totul, şi pentru mine, astăzi. Îmi cere numai o inimă umilă, încrezătoare, o inimă care răspunde iubirii sale cu iubire. Marie şi Iosife, dăruiţi-ni-l pe Isus al vostru!

23/12

„Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea”. (Mal 3,1)

Şi eu mă pregătesc pentru venirea ta, Isuse! Iar tu îmi trimiţi şi mie un frate care să mă ajute; un frate care, în numele tău, ascultă păcatele mele şi îmi acordă iertarea ta; el îmi poate da un cuvânt de corectare, de încurajare, de lumină. Înainte de sărbătoarea ta, pruncule Isus, nu voi lipsi de la întâlnirea cu tine în sfânta Spovadă.

24/12

„Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema”. (Lc 1,76)

Zaharia, împreună cu soţia sa, Elisabeta, se rugase atât de mult, aşteptase atât de mult acel fiu! Acum îl poate ţine în braţe. „Plin de Duh Sfânt”, el îl binecuvântează pe Domnul şi recunoaşte misiunea rezervată acelui fiu al său. Pentru familiile creştine, fiecare fiu este un mare dar al Tatălui, nu numai pentru ei, ci şi pentru toată comunitatea.

25/12

„Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi”. (In 1,14)

Ne bucurăm pentru venirea ta, o, Fiule al lui Dumnezeu, Doamne Isuse! Eşti cu noi pentru a ne aduce înţelepciunea şi iubirea Tatălui. El este cel care te trimite, el este cel care te umple cu Duhul său Sfânt, care face din tine Cuvântul său, cuvânt care intră în inimile noastre şi le transformă în inimi de fii şi de fraţi! Îţi mulţumesc, Isuse, că ai venit între noi, chiar dacă suntem încă păcătoşi. Cu tine ne vom schimba!

26/12

„Cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit”. (Mt 10,22)

Pruncule Isuse, ai voit ca alături de leagănul tău să ne amintim de primul martir, sfântul Ştefan: el a perseverat cu tine şi atunci când asupra lui s-a revărsat ura duşmanului tău. Tu l-ai mântuit: acum el poate să te glorifice cu iubirea sa, iar cu mărturia lui te proclamă rege şi Domn.

27/12

„Noi am văzut şi dăm mărturie”. (1In 1,2)

Ioan, apostol iubit de Domnul, tu ai avut harul de a auzi, a vedea, a atinge „Cuvântul vieţii”, iar în el ai aflat plinătate. Mişcat de iubire, tu ai dat mărturie despre el, mărturie care este încă eficace, pe care putem să ne sprijinim şi credinţa noastră. Acum şi noi, cu tine, în Isus, avem viaţă! Îţi mulţumim pentru că te apleci la pieptul lui Isus: fă-o şi pentru noi!

28/12

„Dumnezeu este lumină şi nu este întuneric în el”. (1In 1,5)

Această lumină a venit în lume! Întunericul s-a înfuriat, a făcut să sufere atâţia prunci nevinovaţi, atâţia sărmani taţi şi mame... iar aceste suferinţe nu s-au terminat. Cine însă se ţine strâns de Isus, vede lumina, vede întotdeauna iubirea Tatălui ceresc; o vede şi pe timp de noapte.

29/12

„Sculându-se, Iosif a luat copilul şi pe mama lui, în timpul nopţii, şi a plecat în Egipt”. (Mt 2,14)

Astăzi este sărbătoarea Sfânta Familie, sărbătoarea fiecărei familii creştine: ocazie pentru a aduce mulţumiri Tatălui pentru fiecare dar; ocazie de a reînnoi încrederea în el, cel care o călăuzeşte şi o sprijină şi în dificultăţi; ocazie pentru a întări rugăciunea comună şi a obţine astfel o nouă forţă de iubire, de răbdare, de iertare, de mărturie. În familia creştină este prezent întotdeauna Isus, de aceea ea cunoaşte bucuria!

30/12

„Cel care împlineşte voinţa lui Dumnezeu rămâne în veci”. (1In 2,17)

Între fiii tăi, Tată bun, eu sunt cu siguranţă cel mai fragil! Cu uşurinţă mă las învins de sentimentele mele şi cad în tristeţe sau în descurajare. Dar îţi mulţumesc cu toată inima: în copilărie şi în adolescenţă mi-ai dat părinţi, rude şi profesori buni, iar de la tinereţe mai departe, o familie spirituală sfântă. Astfel, tu m-ai iubit, m-ai păstrat în voinţa ta sfântă, în care este numai pace şi viaţă veşnică. Îţi mulţumesc, Tată bun!

31/12

„Lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om”. (In 1,9)

Astăzi încheiem un an: îl încheiem cu Isus. El este lumina care ne ajută să vedem totul - fiecare zi, fiecare eveniment - ca dar al iubirii Tatălui. Este o zi pentru a aduce mulţumire, chiar şi pentru ceea ce încă nu înţelegem. „Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri”.