CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 dic 2023

Decembrie Calendar 2023

DECEMBRIE 2023

1/12

„Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.” (Lc 21,33)

Ne apropiem de sfârșitul anului liturgic. De aceea, lecturile ne pregătesc să ne gândim că, într-adevăr, totul trece. Mai devreme sau mai târziu, voi vedea sfârșitul multor lucruri care mă preocupă și voi muri și eu. Pe de altă parte, promisiunile lui Isus rămân vii: nu voi pierde timpul, mă voi ține strâns de cuvintele lui.

2/12

„Sfinții Celui Preaînalt vor primi domnia.” (Dan 7,18)

Profetul Daniel primește o explicație a viziunilor sale. Patru fiare reprezintă patru împărați ai pământului, dar împărăția, cea care va dura veșnic, este destinată sfinților Celui Preaînalt. Înțelegem că aceasta este împărăția cerurilor, unde se bucură cei care ascultă de Dumnezeu Tatăl și de Fiul său.

3/12

„Tu, Doamne, ești tatăl nostru.” (Is 63,16b)

Mulțumită lui Isus, care ne invită cu tărie să veghem, pentru că „stăpânul casei se va întoarce”, ne agățăm cu încredere de Dumnezeu. Știm că este Tatăl nostru și că, în această calitate, se comportă cu noi, adică ne iubește și lucrează pentru a ne salva, atât de consecințele păcatului nostru, cât și de pericolele care vin din afară.

4/12

„La nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credință.” (Mt 8,10)

Doamne Isuse, ai fost impresionat de credința unui păgân, centurionul care te-a rugat pentru slujitorul său. El a crezut că este eficient cuvântul tău, fiind un cuvânt dumnezeiesc, capabil să traverseze ziduri atât fizice, cât și spirituale. Astăzi, vreau și eu să mă întemeiez pe cuvântul tău: voi fi stabil ca pe stâncă, iar tu vei avea bucurie ca atunci.

5/12

„Toate mi-au fost date de Tatăl meu.” (Lc 10,22)

Doamne Isuse, ce ți-a dat Tatăl? El nu are ceva, ci se are pe sine însuși. Ți-a dat plinătatea iubirii sale. Îți mulțumesc pentru că vrei să mă faci și pe mine părtaș la o asemenea bogăție.

6/12

„Isus, urcând pe munte, s-a așezat acolo.” (Mt 15,29)

Pe munte, Isuse, ți se alătură o mare mulțime. Pe cei care te doresc, îi determini să facă efortul de a urca. Este un efort sănătos, care te ajută să te detașezi de lucrurile care îți ocupă atenția și inima: cei care vin la tine nu trebuie să aibă nimic altceva, pentru a nu fi înșelați.

7/12

„Avem o cetate puternică.” (Is 26,1)

Cetatea puternică este cea întemeiată pe stâncă, pe stânca cuvântului lui Dumnezeu, pe care Isus ni-l dăruiește în fiecare zi din belșug. Această cetate este bine fortificată: zidurile învățăturilor tale o protejează, sacramentele tale o hrănesc, prezența ta strălucitoare o luminează.

8/12

„Vei naște un fiu și-l vei numi Isus.” (Lc 1,31)

Astăzi sărbătorim bucuria ta, Maică Sfântă a lui Isus. Frumusețea ta unică strălucește peste tot pământul. Albul veșmintelor tale nu este pătat de nicio vină. De la început te vedem liberă și sfântă. Și Fiul lui Dumnezeu a primit de la tine trupul cu care a venit să ne mântuiască. Tu, cea dintâi, ai făcut să răsune numele lui care ne umple de bucurie.

9/12

„Rugați-l deci pe Domnul secerișului.” (Mt 9,38)

Invitația lui Isus către apostolii săi poate părea ciudată. Mulțimile sunt obosite și epuizate, recolta este mare, iar el le cere să se roage. El știe că eficiența lucrării celor care vestesc evanghelia este un dar de la Tatăl. Dacă lucrătorii evangheliei nu s-ar întoarce spre el, munca lor ar fi în zadar.

10/12

„El vă va boteza în Duhul Sfânt.” (Mc 1,8)

Ioan Botezătorul are bucuria de a ni-l prezenta pe cel pe care toți patriarhii și profeții îl așteptau. În sfârșit, el ni-l indică pe acela care ne poate schimba, dându-ne însăși viața lui Dumnezeu, acea iubire pe care până acum nimeni nu a văzut-o pe pământ, Duhul lui Dumnezeu cel sfânt și unic.

11/12

„Ridică-te și umblă!” (Lc 5,23)

Nimeni nu dăduse vreodată o astfel de poruncă paraliticului. Acum, că păcatul său este șters, poate asculta chiar și această poruncă ciudată. Nimic nu-l mai împiedică. Și eu îmi voi cere iertare, apoi voi asculta, mă voi ridica și voi umbla cu capul sus printre toți cu bucurie.

12/12

„Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere!” (Is 40,10)

Puterea lui Dumnezeu este cea a iubirii milostive. Isus ne asigură de acest lucru astăzi, relatând parabola oii care și-a abandonat turma. A rămas și ea fără păstor. Cu lumina și puterea iubirii sale, o caută, o găsește și o aduce înapoi lângă celelalte oi.

13/12

„Jugul meu este plăcut.” (Mt 11,30)

Jugul este un instrument care ajută la ascultare. De fapt, este folosit de animale pentru a trage căruța, fiind fixat la gâtul lor. A munci cu Isus dă bucurie și pace, o mare satisfacție, pentru că face viața noastră utilă multora. Jugul lui este și crucea. Fiindcă el este acolo, este dulce!

14/12

„Eu îți voi veni în ajutor.” (Is 41,14)

Profetul Isaia ne ajută să-l așteptăm pe Isus cu mare nerăbdare. El este, de fapt, cel care ne va elibera de orice tristețe și de orice asuprire. Iar Isus însuși recunoaște apoi, în evanghelia de astăzi, că adevăratul ajutor, nu numai pentru el, ci și pentru noi, este Ioan Botezătorul, înaintemergătorul său.

15/12

„Înțelepciunii i s-a dat dreptate după faptele ei.” (Mt 11,19)

Dreapta înțelepciune este cea care ni l-a adus pe Isus. De fapt, acțiunile sale sunt toate revelatoare ale iubirii Tatălui: bolnavii sunt vindecați, cei oprimați și posedați sunt eliberați, săracii sunt mângâiați și încurajați.

16/12

„Eu însă vă spun: «Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut».” (Mt 17,12)

Ilie este ca focul, spune Sirah, un foc care purifică și luminează. Și Ioan a fost exact așa: cuvântul său i-a făcut pe oameni să-și recunoască păcatele și le-a dat lumină pentru a-l recunoaște pe Mielul lui Dumnezeu, Mirele lui Israel.

17/12

„Îndreptați calea Domnului!” (In 1,23)

Calea Domnului este cea pe care o parcurge pentru a ajunge pe pământ: este o cale interioară în fiecare inimă, interioară în fiecare familie, în fiecare societate mică sau mare. Pentru a face dreaptă această cale, vom căuta simplitatea și umilința în gândurile și în relațiile noastre.

18/12

„Ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt!” (Mt 1,20)

Sfântul Iosif a primit această revelație în vis. Dar visele acordate de Dumnezeu nu sunt ca visele celelalte. Ele sunt una dintre modalitățile prin care el alege să se lase întâmpinat de libertatea omului. Iosif a început imediat să adore Pruncul de care se temea că este rodul păcatului. Ce schimbare!

19/12

„Toată mulțimea poporului era afară, rugându-se.” (Lc 1,10)

Zaharia oferă tămâie având însărcinare oficială. Această tămâie este un semn în fața lui Dumnezeu a ceea ce se întâmplă în inima poporului. Poporul se roagă, își exprimă dorințele comune și le prezintă lui Dumnezeu, care este aliatul și ascultătorul său. Astăzi, poporul va primi un semn că rugăciunea sa este ascultată și împlinită.

20/12

„Va fi numit Fiul Celui Preaînalt.” (Lc 1,32)

Surprizele pentru Maria nu s-au terminat, ba chiar încep. Cel căruia i se va oferi în întregime va fi Fiul Celui Preaînalt! Oferindu-se pentru a împlini voința Tatălui, Maria va deveni mama Fiului lui Dumnezeu. Ce înseamnă acest lucru? Ea nu poate ști, pentru că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată în istoria omenirii.

21/12

„Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos.” (Lc 1,39)

Marie, tu ești deja mamă și nu știi ce înseamnă asta. Aici alergi spre o altă mamă. Amândouă sunteți atinse de harul și puterea Dumnezeului vostru. Ce vă veți spune una alteia? Vă veți ajuta una pe cealaltă pentru a-l lăuda și binecuvânta pe cel care vă schimbă existența și face din voi un dar pentru popor și pentru toate familiile popoarelor.

22/12

„Sufletul meu îl preamărește pe Domnul!” (Lc 1,46)

Maria, salutul tău către Elisabeta devine o rugăciune. Nici nu se putea altfel. Este harul lui că ești acolo cu ea. El este mare, tandru și milostiv. El este atent la cei mici și la cei care sunt ascunși. El este puternic în fața tuturor celor puternici. Rugăciunea ta va răsuna la orice oră, în fiecare zi, pe tot pământul.

23/12

„Zaharia vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu.” (Lc 1,64)

O, Doamne, Tatăl nostru, ești binecuvântat de limba muților! Și eu mă alătur lui Zaharia în a te binecuvânta și a te lăuda, pentru că te manifești celor care nu sunt nimic și te folosești de cei care trăiesc în ascuns pentru a te manifesta lumii întregi.

24/12

„Acesta va fi mare”. (Lc 1,32)

Marie, tu cea dintâi l-ai primit pe Isus și l-ai primit în mod perfect: l-ai primit iubindu-l, dăruindu-i toată viața ta. Și el a putut să fie mare, Mântuitor pentru fiecare om. Și eu aș vrea să-l primesc așa, la acest Crăciun; ajută-mă, mamă!

25/12

„Cuvântul era la Dumnezeu.” (In 1,1)

Astăzi ne bucurăm de acest mister: Cuvântul care ne comunică plinătatea iubirii divine este printre noi ca unul dintre noi. Putem începe să ne bucurăm, să trăim o viață cu totul nouă. Nu mai suntem singuri, la mila noastră, deoarece Cuvântul s-a făcut trup!

26/12

„Cine va rămâne statornic până la sfârșit, acela va fi mântuit.” (Mt 10,22)

Ștefan continuă să-l iubească pe Isus până la sfârșit. El repetă cuvintele lui Isus atunci când îi iartă pe ucigași și se încredințează Tatălui. El este perseverent: suferința și moartea nu-l împiedică să trăiască viața veșnică. Ne uităm atenți la el pentru a învăța.

27/12

„Comuniunea noastră este cu Tatăl și cu Fiul său, Isus Cristos.” (1In 1,3)

Apostolul Ioan ne dezvăluie un secret prețios pentru viața creștină. Suntem frați, pentru că trăim în comuniune. Acest lucru e, în primul rând, cu Tatăl și cu Fiul. Fără această intimitate divină, toate încercările noastre de a fi frați ar fi în zadar. Să-i mulțumim lui Ioan! Capul său sprijinit pe pieptul lui Isus ne dă curaj să intrăm în comuniune adevărată cu el.

28/12

„Sculându-se, Iosif a luat copilul și pe mama lui, în timpul nopții, și a plecat în Egipt.” (Mt 2,14)

Iosif cel ascultător se bucură de ascultarea Mariei față de el. Copilul este pentru ei nu numai un motiv de suferință, ci mai ales de bucurie, chiar și în momentele de îngrijorare. Iar cu Isus, Egiptul, din loc dușmănos, devine ospitalier. Iar copiii, uciși din cauza lui, au parte de slava sfinților mărturisitori.

29/12

„Ochii mei au văzut mântuirea ta.” (Lc 2,30)

Doamne Isuse, și ochii mei văd o lumină nouă: te văd pe tine, bucuria lumii întregi, revelația iubirii lui Dumnezeu, salvarea de asuprirea și ignoranța lumii.

30/12

„Copilul creștea și se întărea.” (Lc 2,40)

Pruncul Isus, binecuvântat de Simeon și apoi de Ana în templul din Ierusalim, este un om ca toți oamenii și, asemenea lor, crește și se maturizează încet. În el cresc acel har și acea înțelepciune, care în noi găsesc frâna sau obstacolul păcatului lumii care ne implică.

31/12

„Părinții lui Isus l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului.” (Lc 2,22)

Sărbătoarea Sfintei Familii. Încheiem anul uitându-ne la iubirea lui Isus pentru părinții săi. Iubirea Mariei este mare; ea este ascultătoare față de Iosif ca și Fiul lui Dumnezeu. Și mare este și iubirea lui Iosif, ascultător de Dumnezeu. El știe că nu ar avea nicio autoritate în calitate de cap al familiei dacă nu ar fi supus Tatălui care este în ceruri.