CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 dic 2025

Decembrie Calendar 2025

Decembrie 2025

1 / 12

„Spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu.” (Mt 8,8)

Un centurion, un păgân îşi manifestă credinţa. Pentru el, este suficient ca Isus să spună un cuvânt: el ştie că acesta va fi un cuvânt dătător de viaţă. Şi eu vreau să cred: fiecare cuvânt al tău, Isuse, va fi viaţă pentru mine, bucurie pentru alţii, un dar pentru toţi.

2 / 12

„Se va odihni peste el Duhul Domnului.” (Is 11,2)

Profetul Isaia ni-l face cunoscut pe cel care vine să fie în lume prezenţa Dumnezeului iubitor de oameni. Noi aşteptăm venirea lui. Îl aşteptăm mereu, pentru că nu suntem niciodată capabili să-l primim într-un mod complet şi stabil. În fiecare an trăim Adventul, un timp de aşteptare, animaţi de dorinţa de a fi cuprinşi de Duhul său dătător de înţelepciune şi sfat, de tărie şi frică de Domnul.

3 / 12

„Acesta este Dumnezeul nostru.” (Is 25,9)

Profetul continuă să ne spună cât de frumoasă va fi lumea când va veni Dumnezeul nostru. Vom fi cu toţii fericiţi, ne vom bucura „de mântuirea lui”. Iar mântuirea lui este şi va fi Isus. El este cel care poartă numele „Dumnezeu mântuieşte”.

4 / 12

„Domnul este o stâncă veşnică.” (Is 26,4)

Ne putem încrede întotdeauna în Domnul, căci el este stânca pe care se poate întemeia casa. O spune profetul, iar astăzi Isus ne-o repetă şi nouă: dacă vrem să trăim în siguranţă, să nu ne întemeiem edificiul vieţii noastre pe nisip, ci pe stâncă: stânca este cuvântul său, atunci când nu este doar ascultat, ci şi trăit cu supunere.

5 / 12

„Cei săraci se vor veseli în Sfântul lui Israel.” (Is 29,19)

Din nou, promisiuni sigure care se vor împlini când va veni Cel care trebuie să vină. Cei smeriţi vor avea parte de bucurie, surzii şi orbii nu vor mai fi împiedicaţi de infirmităţi. Cei mai săraci vor fi cei mai fericiţi, căci ei, neavând nimic în mâini, vor putea primi cu bucurie plinătatea vieţii. Vino, Doamne Isuse!

6 / 12

„S-a apropiat împărăţia cerurilor.” (Mt 10,7)

Iată proclamarea solemnă pe care discipolii sunt însărcinaţi să o propovăduiască, adică să o strige în faţa tuturor. „Împărăţia cerurilor este aproape!”. Da, pentru că a sosit regele, care a venit din ceruri, adică din inima Tatălui. El vrea ca pacea adevărată să ajungă în sfârşit în lume, să unească oamenii în comuniunea unei iubiri dăruite şi primite.

7 / 12

„El vă va boteza în Duhul Sfânt.” (Mt 3,11)

Cine ştie dacă Ioan Botezătorul înţelege cuvintele pe care le rosteşte! Ele sunt, totuşi, adevărate: ne bucurăm să fim scufundaţi în Duhul lui Dumnezeu, acel Duh care ne uneşte cu Tatăl nostru şi ne îndeamnă, ba chiar ne dă putere, să ne iubim unii pe alţii ca fraţii, ştiind că suntem cu toţii fii ai lui Dumnezeu.

8 / 12

„Va fi numit Fiul Celui Preaînalt.” (Lc 1,32)

Îngerul este cel care îi oferă Mariei această revelaţie. Deoarece niciun bărbat nu a intervenit şi nu va interveni în viaţa ei, fiul ei se va putea numi Fiul Celui Preaînalt! Iar ea este pregătită să-l primească cu vrednicie: în trupul ei nu există păcatul lui Adam şi inima ei este gata să se ofere cu bucurie pentru a împlini orice cuvânt care vine de la Dumnezeu.

9 / 12

„Îşi va paşte turma.” (Is 40,11)

Domnul care vine este ca un păstor care are grijă de oi, pentru ca acestea să nu sufere. A spune, mai ales în Israel, că Dumnezeu este un păstor era exagerat. Nimeni, de fapt, nu a fost dispreţuit şi marginalizat atât de mult ca păstorii. Profetul nu se scandalizează: el ne oferă totuşi această imagine, pe care toată lumea o poate înţelege perfect.

10 / 12

„Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi.” (In 15,20)

Destinul ucenicului nu poate fi diferit de cel al Maestrului său. Persecuţia este un refren continuu în istoria Bisericii. Episcopul Anton Durcovici se înscrie în corul nesfârşit al celor care l-au mărturisit pe Isus cu sângele propriu. Acest sânge rodeşte şi astăzi. Nimic nu este în zadar!

11 / 12

„Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel.” (Is 41,14)

Prin aceste cuvinte, Dumnezeu se prezintă poporului descurajat şi suferind. Nimeni nu trebuie să se teamă, nimeni nu trebuie să se descurajeze. Dumnezeu se oferă pe sine ca răscumpărător, ca acela care vrea să ierte păcatul şi să vindece rănile făcute de păcat, să umple lipsurile noastre, golurile din inimile noastre, să ne susţină în slăbiciunile noastre.

12 / 12

„Te învăţ spre binele tău.” (Is 48,17)

Domnul este un învăţător care iubeşte şi căruia îi pasă de viaţa noastră, acum şi în viitor. Vrem să ne încredinţăm lui, indiferent de cei care îl judecă, considerându-se mai buni decât el. Îi vom asculta cuvintele, chiar şi atunci când nu le înţelegem imediat înţelepciunea.

13 / 12

„Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut.” (Mt 17,12)

Isus le explică celor trei discipoli ceea ce ei ştiau, dar nu înţelegeau. Despre Ilie este important mesajul pe care l-a transmis pentru a-i readuce pe oameni la credinţa în adevăratul Dumnezeu. Mesajul său s-a întors, viu şi puternic, pe buzele lui Ioan. Dar cine l-a primit? El i-a determinat pe oameni să-l asculte pe el, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu.

14 / 12

„Surzii aud!” (Mt 11,5)

Doamne Isuse, când cuvântul tău intră în inimile noastre, înţelegem că eşti prezent în lume ca un dar de la Tatăl. Înainte de venirea ta eram incapabili să ascultăm voinţa lui Dumnezeu şi să iubim cu iubirea lui. Acum iubim aşa cum vrea Tatăl: acesta este semnul şi rodul prezenţei tale în lume.

15 / 12

„Îl văd... O stea răsare din Iacob.” (Num 24,17)

Dumnezeu intervine pentru a inspira, chiar şi cu această ocazie, printr-un profet păgân. Balaam fusese plătit de regele său pentru a blestema poporul lui Moise. Dar când îi vede corturile, nu este în stare să blesteme. Cuvintele pe care i le dă Dumnezeu sunt cuvinte de binecuvântare, sunt adevărate profeţii. Din acel popor va ieşi bucurie şi lumină pentru întreaga lume. Noi aşteptăm acest lucru.

16 / 12

„Toţi să invoce numele Domnului.” (Sof 3,9)

Profetul mustră cetatea lui Dumnezeu, pentru că nu acceptă mustrarea sa. Ar trebui să se încreadă în Domnul său, dar nu o face. Atunci, Dumnezeu însuşi va da celorlalte popoare capacitatea de a invoca numele său şi de a-l sluji „sub acelaşi jug”. Poporul lui Dumnezeu va trebui să înveţe de la ei.

17 / 12

„Iuda, ... se vor prosterna în faţa ta fiii tatălui tău.” (Gen 49,8)

Iacob îi binecuvântează pe cei doisprezece fii înainte de a muri. El se concentrează asupra lui Iuda, care va fi primul. Dintre urmaşii lui va ieşi cel care va purta sceptrul, semn că toate popoarele îl vor asculta. Noi ştim cine este el, iar acum îl aşteptăm pentru a-i oferi ascultarea noastră.

18 / 12

„Va fi chemat: Domnul este dreptatea noastră.” (Ier 23,6)

Profeţia lui Ieremia s-a împlinit. Noi credem că Isus este cel care ne îndreptăţeşte înaintea lui Dumnezeu. Suntem păcătoşi şi, prin urmare, nedrepţi, însă datorită iertării şi prezenţei sale în inimile noastre, Dumnezeu ne primeşte ca pe nişte copii adevăraţi.

19 / 12

„Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu.” (Lc 1,19)

În cele din urmă, îngerul se prezintă înaintea lui Zaharia, dezvăluindu-i numele său. El se află întotdeauna în faţa lui Dumnezeu, chiar şi în acest moment. Prin urmare, cuvintele sale sunt demne de încredere. Deşi Zaharia nu-l crede, Dumnezeu nu-şi retrage promisiunea, iar Ioan se naşte pentru a aduce poporului „Duhul şi puterea lui Ilie”.

20 / 12

„Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David.” (Lc 1,32)

Gabriel îi vorbeşte Mariei şi îi dezvăluie cine va fi Fiul ei. Ea ascultă şi ia aminte. Aceste cuvinte vor rămâne vii în ea, mai ales în momentele în care Isus, fiul care îi este anunţat, va fi dispreţuit şi respins de autorităţi.

21 / 12

„Îi vor pune numele Emanuel.” (Mt 1,23)

Evanghelistul explică cu ajutorul Scripturii cuvintele pe care îngerul i le-a adresat lui Iosif în vis. El l-a instruit să-i pună fiului care se va naşte din Maria numele „Isus”. Semnificaţia acestui nume este aceeaşi cu cea dezvăluită de profet: „Emanuel”, „Dumnezeu cu noi”. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem mântuiţi. „Isus” înseamnă „Dumnezeu mântuieşte”.

22 / 12

„Pentru copilul acesta m-am rugat.” (1Sam 1,27)

Ana, mama lui Samuel, a fost ascultată. Ea a dezvăluit acest lucru preotului care, atunci când s-a rugat, a considerat-o beată. Dumnezeu i-a văzut inima şi i-a îndeplinit dorinţa. Pentru aceasta, ea este acum recunoscătoare şi vrea să-l consacre lui Dumnezeu pe acel mic fiu. Şi din nou Dumnezeu îi va împlini cererea: acel copil va deveni un profet pentru tot poporul.

23 / 12

„Va intra în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi.” (Mal 3,1)

Profetul Malahia vorbeşte despre mesagerul care vine înaintea Domnului. Când îl va anunţa, Domnul va fi deja gata să vină. Vor fi credincioşii pregătiţi să-l recunoască? Vor fi ei gata să se lase purificaţi şi să-şi ofere inimile lui Dumnezeu ca pe un templu?

24 / 12

„A arătat îndurare faţă de părinţii noştri.” (Lc 1,72)

Milostivirea acordată este mântuirea de duşmani, de ura oamenilor. Dar prima ură de care trebuie să fim eliberaţi este cea pe care noi înşine o purtăm în inima noastră. De aceea, mântuirea însăşi va fi cunoscută prin „iertarea păcatelor”.

25 / 12

„Cuvântul era la Dumnezeu.” (In 1,1)

O avem în faţa ochilor pe Maria, care îl ţine pe Isus în braţe şi îl prezintă păstorilor care au sosit datorită ascultării mesajului îngerilor. Cine este acest prunc? Este Cuvântul, Cuvântul inimii lui Dumnezeu, plinătatea iubirii sale, care vine acum să umple chiar şi inimile oamenilor. Câte mistere înţelegem atunci când îl iubim pe Prunc!

26 / 12

„Duhul Tatălui vostru este cel care vorbeşte în voi.” (Mt 10,20)

Un om moare din cauza iubirii sale pentru Isus. El este martirul, primul, Ştefan. Nu numai că îl admirăm, dar îl şi imităm. Isus însuşi ne-a spus tuturor că va trebui să suferim pentru el. El este mereu urât de Cel Rău, care acţionează cu mâinile celor care refuză să asculte de Dumnezeu. Nu ne vom îngrijora, căci însuşi Tatăl ne va ajuta cu Duhul său Sfânt.

27 / 12

„Comuniunea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul.” (1In 1,3)

Astăzi Sfântul Ioan ne deschide inima sa. Şi-a pus capul pe pieptul lui Isus, a trăit o comuniune profundă cu el. El vrea să ne-o dăruiască şi nouă, pentru ca şi noi să trăim bucuria lui. A fi unit cu Isus şi, împreună cu el, cu Tatăl, este plinătate de viaţă, este fericire. De aceea, ne vorbeşte despre tot ceea ce a trăit cu Isus.

28 / 12

„Se va chema Nazarinean.” (Mt 2,23)

Familia lui Isus este familia noastră. Suntem una cu Isus şi, prin urmare, împreună cu el ne bucurăm de mama şi tatăl său. Astăzi îi vedem în suferinţa fugii şi în grija întoarcerii. Ei simt că există o duşmănie generalizată împotriva lor, mereu latentă. Copilul va primi un nume în batjocură, care va apărea deasupra capului său, pe cruce.

29 / 12

„Au văzut ochii mei mântuirea ta.” (Lc 2,30)

Pot să-mi însuşesc aceste cuvinte ale lui Simeon. El îl avea pe Isus în braţe, în timp ce eu îl port mereu cu mine, în inima mea. Am văzut de multe ori iertarea lui, am văzut rodul iubirii pe care a semănat-o în inimi, am văzut bucuria celor care îi sunt prieteni. Nu am nevoie de nimic altceva.

30 / 12

„L-aţi cunoscut pe cel care este de la început.” (1In 2,13)

Ioan le scrie credincioşilor. Atât fiii, cât şi taţii au experimentat iertarea şi, prin urmare, îl cunosc, adică au intimitate cu cel care iubeşte şi dăruieşte o iubire desăvârşită. Ei vor fi atenţi să nu se lase înşelaţi de lume, care foloseşte multe mijloace pentru a face rău, inclusiv concupiscenţa şi mândria. Acestea îl târăsc pe om în gol, în timp ce ascultarea de Dumnezeu devine viaţă veşnică.

31 / 12

„Lumina în întuneric luminează.” (In 1,5)

Încheiem anul, trăit în comuniune cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, nu ca pe un apus de soare care ne scufundă în întuneric, ci ca pe o zi luminoasă, pentru că întotdeauna lumina ne luminează, acea lumină care nu se lasă biruită de niciun întuneric: Isus, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. El este cel care ne va conduce în noul an, un nou dar de la Tatăl tuturor.