CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 dic 2014

Decembrie Calendar 2014

DECEMBRIE 2014

1/12 Luni
„Veniţi să umblăm în lumina Domnului!” (Is 2,5)
Deja Domnul ne-a atins cu lumina sa, deja am cunoscut iubirea sa. Ştim că el doreşte ca, asemenea unor adevăraţi fii, să ne asemănăm cu el. Însă lumina sa este nemărginită şi la fel şi iubirea sa! Vom primi în fiecare zi noile raze pe care îi va plăcea să ni le dea! Adventul este un timp preţios pentru a practica vigilenţa şi ascultarea.

2/12 Marţi
„Isus a tresărit de bucurie în Duhul Sfânt.” (Lc 10,21)
Îndemnat de Duhul Sfânt, Isus îl contemplă pe Tatăl: îl vede plin de afecţiune şi de milă; îl vede atent faţă de cei mici şi cei umili, doritor de a-i face părtaşi ai vieţii sale şi de a-i umple cu iubirea sa. Isus este mulţumit de Tatăl!

3/12 Miercuri
„Îmi este milă de mulţime.” (Mt 15,32)
Aştept venirea ta, Isuse! Te aştept în inima mea şi te aştept în parohia mea! Te aştept ca bunul meu păstor: plin de compasiune, bun, capabil de a şterge orice lacrimă, şi puternic, aşa încât poţi potoli orice foame, ierta orice păcat, vindeca orice boală! Te aştept, Isuse bune! Vino!

4/12 Joi
„Încredeţi-vă în Domnul pururea.” (Is 26,4)
Cât este de frumoasă această invitaţie a Domnului! Creştinul, trăind încrederea în Domnul, poate oferi lumii mărturia unei vieţi senine, plină de încredere şi de speranţă. Prin ea va vorbi, chiar în tăcere, despre Tatăl său ceresc, bun, milostiv, atotputernic; îl va face cunoscut, îl va face iubit, îl va face dorit…

5/12 Vineri
„Facă-se vouă după credinţa voastră.” (Mt 9,29)
Şi cu mine acţionezi astfel, Isuse! Nu accepţi ca eu să te tratez ca „vindecător”; ai nevoie de încrederea mea în tine! Îţi mulţumesc pentru că vrei să săvârşeşti împreună cu mine semnele iubirii tale în viaţa mea!

6/12 Sâmbătă
„Secerişul este într-adevăr mare, dar lucrătorii sunt puţini.” (Mt 9,37)
Tu, Isuse, ai venit printre noi! Şi am văzut cum poate fi iubit Tatăl, cum i se poate oferi viaţa dăruind fraţilor iubirea sa. Vino, Isuse, vino din nou! Ia-mă şi pe mine: vreau să mă ofer pentru a iubi în Biserica ta, pentru ca jertfa ta să nu fie fără folos pentru vreunul dintre fraţii mei!

7/12 Duminică
„Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui.” (Mc 1,3)
Dacă Domnul ar putea „veni” mai mult în viaţa mea, adică să o conducă mai mult, să aibă mai mult loc şi să lucreze mai mult în ea, desigur ar aduce în ea doar bine, pace şi mângâiere: ar face-o încă şi mai preţioasă pentru împărăţia sa. Mă voi strădui mai mult în acest timp al Adventului pentru a îndrepta defectele mele care îl împiedică să fie cu totul Domnul meu.

8/12 Luni
„Bucură-te, tu, care eşti plină de har, Domnul este cu tine.” (Lc 1,28)
Maică preasfântă, datorită Fiului tău Isus, îngerul te poate saluta astfel! Este salutul pe care fiica Sionului, adică tot poporul lui Israel, şi fiecare popor şi om poate în cele din urmă să-l primească: păcatul, îndepărtarea de Tatăl, împreună cu tristeţea pe care o poartă, este învins când îl primim în inimă pe Isus! Marie, tu te bucuri să-i vezi pe fiii tăi părtaşi de aceeaşi bucurie a ta!

9/12 Marţi
„Spune cetăţilor lui Iuda: „Iată-l pe Dumnezeul vostru”.” (Is 40,9)
Doamne Isuse, Biserica ta mi-a vorbit despre tine: am început să văd; am văzut că tu eşti cu noi şi mă iubeşti. Nu-mi mai este teamă! Îţi mulţumesc!

10/12 Miercuri
„Nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.” (Ps 102)
În timp ce ne bucurăm de milostivirea Tatălui care ne poartă mereu o iubire desăvârşită, care nu este micşorată de lipsurile noastre faţă de el, voim să primim în noi Duhul său de milostivire: vom fi, în numele său, un refugiu şi o binecuvântare pentru fraţii noştri, păcătoşi ca şi noi, având nevoie de milostivire şi de iubire.

11/12 Joi
„Nu s-a ridicat dintre cei născuţi din femeie unul mai mare decât Ioan Botezătorul.” (Mt 11,11)
Este frumos să vedem cum Isus îl stimează pe precursorul său, Ioan Botezătorul: ce lucru frumos şi preţios o fi văzut în inima sa?
Vino, Duhule Sfinte, fă şi din mine un adevărat prieten al lui Isus!

12/12 Vineri
„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te învaţă spre binele tău.” (Is 48,17)
Ei, da, dacă aş avea mai multă încredere în Dumnezeu Tatăl, decât în mine însumi, aş fi mult mai… iscusit!
Tu, Părinte, mă cunoşti şi mă iubeşti mai mult decât eu însumi; pentru mine l-ai trimis pe Isus în lume: el a venit şi a suferit până la moarte pentru mine. Cum pot să nu cred că fiecare cuvânt al tău şi fiecare indicaţie a ta este pentru binele meu?

13/12 Sâmbătă
„Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut.” (Mt 17,12)
Cum vom putea recunoaşte glasul tău, Tată şi Domn al nostru, care cauţi să ajungi la sărmana noastră inimă pentru a o îngriji şi a-i reda bucuria pentru care tu ai voit-o? Vom căuta să ne păstrăm mereu în prezenţa ta, cu suflet sărac, cu iubire ascultătoare şi încrezătoare!

14/12 Duminică
„Îndreptaţi calea Domnului.” (In 1,23)
Sunt cuvinte ale lui Ioan Botezătorul, care pregăteşte poporul pentru venirea lui Mesia. Cum este vestirea sa? Este umilă: „Nu sunt…”, „Nu sunt vrednic…”, „El vă va boteza cu Duh Sfânt”. Este un anunţ nou: necunoscut mai înainte, izvorât nu din experienţe sau capacităţi ale omului, ci sugerat de Duhul Sfânt!

15/12 Luni
„Botezul lui Ioan de unde a fost?” (Mt 21,25)
Mai marii preoţilor şi bătrânii poporului, cărora Isus le adresase această întrebare, nu reuşeau să răspundă: alipirea de bani şi de propria onoare îi împiedica să recunoască adevărul şi să adere la el.
Purifică inima noastră, Isuse, în acest timp sfânt: privirea noastră va deveni clară şi vom şti să te urmăm în libertate pe drumul tău de iubire!

16/12 Marţi
„Vor nădăjdui în numele Domnului cei care vor mai rămâne din neamul lui Israel.” (Sof 3,13)
Tu, Doamne, care eşti Tatăl nostru, cauţi încă în Biserica ta, precum şi în inima mea, acel mic rest: adică acea mică parte, care nu încetează de a se încrede în tine. Acolo tu poţi realiza „visele” pe care iubirea ta le-a făurit dintotdeauna pentru noi!

17/12 Miercuri
„Ascultaţi pe Israel, tatăl vostru.” (Gen 49,2)
Iacob (Israel este numele nou care i-a fost dat de Domnul) îi binecuvântează pe fiii săi. Cuvintele sale sunt importante, demne de ascultat cu atenţie. În ele găsim o profeţie clară şi frumoasă despre Isus: el, adevărat rege, a cărui putere depăşeşte orice putere şi rămâne pentru totdeauna, se va naşte din tribul lui Iuda. Îţi mulţumim, Isuse, pentru că ai unit viaţa ta divină cu viaţa noastră omenească: acum îl putem cunoaşte pe Dumnezeu, Tatăl, ca fii, adică trăind însăşi viaţa sa de iubire!

18/12 Joi
„Iată numele care i se va da: «Domnul este dreptatea noastră!».” (Ier 23,6)
Ieremia profeţeşte mângâierea poporului suferind: va veni o mlădiţă… Mlădiţă este un cuvânt care evocă noutate, forţă, tinereţe, prospeţime; şi va avea un nume minunat: Domnul dreptatea noastră. Noi nu reuşim să fim drepţi; o vom avea pe ea, mlădiţa, care ne va susţine în faţa lui Dumnezeu; pe ea care se pune în locul nostru şi astfel ne va obţine iertarea şi mântuirea.

19/12 Vineri
„Duhul Domnului a început să lucreze în el.” (Jud 13,25)
Aici este vorba despre Samson, binecuvântat de Dumnezeu încă de când era copil. Mama sa l-a primit ca dar al lui Dumnezeu şi l-a aşteptat în ascultare faţă de el, renunţând la băuturile alcoolice. Şi Samson a fost instrumentul lui Dumnezeu pentru eliberarea propriului popor de duşmanii săi. Duhul Domnului poate acţiona în copii, când sunt însoţiţi de părinţi atenţi la voinţa Tatălui.

20/12 Sâmbătă
„Însuşi Domnul vă va da un semn.” (Is 7,14)
De câte ori oamenii caută un semn de la Dumnezeu! Un semn că el ne iubeşte, un semn că se ocupă de noi, un semn că ne ajută să alegem între două drumuri. Iată, el ne dă semnul: este un fiu, fiul unei fecioare! Semnul lui Dumnezeu este şi va fi întotdeauna Isus. Îl vom vedea pe Isus şi atunci îl vom vedea pe Dumnezeu, iubirea sa şi orientarea voinţei sale.

21/12 Duminică
„Pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.” (Lc 1,37)
Sunt cuvintele prin care îngerul Gabriel o linişteşte pe Maria şi îi întăreşte credinţa. Dacă Dumnezeu promite ceva, este pentru că are putere de a o face. Şi mie aceste cuvinte îmi dau un îndemn de a asculta de orice cuvânt pe care îl citesc în evanghelie. Prezenţa Mariei în Biserică este o continuă încurajare de a avea credinţă şi de a asculta.

22/12 Luni
„Apoi s-au închinat acolo Domnului.” (1Sam 1,28)
Ana, mama lui Samuel, recunoscătoare pentru că a fost ascultată de Dumnezeu şi a primit de la el un fiu, i-l consacră. Îl aduce la templu, pentru ca să devină un slujitor al lui Dumnezeu. Aşa fac şi atâtea mame şi taţi: îi prezintă lui Dumnezeu pe fiii lor, recunoscând că sunt darul său, pentru ca el să-i folosească pentru împărăţia sa. Ei, apoi, îi vor însoţi în fiecare zi cu rugăciunea încrezătoare şi îi vor obişnui să-l aibă pe Dumnezeu ca singura referinţă stabilă.

23/12 Marţi
„El îi va curăţi, cum se curăţă aurul şi argintul.” (Mal 3,3)
Profetul descrie opera celui care trebuie să vină: nu va veni pentru a spune tuturor: „Sunteţi cumsecade, continuaţi aşa”, dar pentru a-i invita să se schimbe, pentru a face în aşa fel încât să se convertească şi să-şi dea seama că sunt păcătoşi şi au nevoie de iertare.

24/12 Miercuri
„Natan i-a zis regelui: „Tot ce ai în gând, mergi şi du la îndeplinire, căci Domnul este cu tine”.” (2Sam 7,3)
Regele David ar voi să construiască un templu, adică un loc stabil de cult a lui Dumnezeu. Ideea de a putea spune că Dumnezeu este cu noi este o idee bună, dar nu va fi realizată aşa cum omul şi-o poate imagina.
Va trebui ca un urmaş al său să întrupeze în sine plinătatea iubirii lui Dumnezeu! Dumnezeu va fi într-adevăr cu noi, dar nu într-un lăcaş, ci în persoana Fiului: mâine îl vom vedea!

25/12 Joi
„Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.” (In 1,14)
Cântăm cu îngerii şi cu toţi sfinţii misterul prezenţei Fiului lui Dumnezeu printre noi. Acest mister este un mister de iubire umilă, pentru că, pentru a fi cu noi, el a trebuit să devină om, muritor, slab, fragil. El este Cuvântul, adică glasul Tatălui, „intermediarul” prin care Dumnezeu se comunică pe sine însuşi oamenilor. Cântăm, într-adevăr, cu recunoştinţă infinită şi ne bucurăm că putem participa la aceeaşi iubire a sa prin micile semne faţă de fraţii noştri!

26/12 Vineri
„Cine va rămâne statornic până la sfârşit acela se va mântui.” (Mt 10,22)
Este un mare dar al lui Dumnezeu statornicia până la sfârşit, un dar pe care i-l cerem în fiecare zi. Astăzi îl vedem pe Ştefan fidel faţă de Isus până la sfârşitul vieţii, sau, mai bine zis, până la suportarea urii oamenilor pentru Isus până la a se lăsa ucis pentru el. Generozitatea sa în a se dedica săracilor comunităţii şi vestirii evangheliei este încă un exemplu viu pentru noi. Este modul de viaţă care ne mântuieşte!

27/12 Sâmbătă
„Aplecându-se, a văzut fâşiile de pânză pe jos, dar nu a intrat.” (In 20,5)
Astăzi îl cinstim pe apostolul şi evanghelistul care nu şi-a scris niciodată propriul nume în evanghelie. El ajunge alergând la mormânt, dar îl aşteaptă pe Petru pentru a-i da întâietate. Umilinţa sa este răsplătită de Dumnezeu prin darul credinţei: fâşiile de pânză puse jos încep să-i vorbească şi să-i reveleze slava învierii lui Isus!

28/12 Duminică
„Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre el.” (Lc 2,33)
Sărbătoarea sfintei Familii ne îndreaptă privirea spre Isus, Maria şi Iosif ca spre un exemplu pentru relaţiile noastre familiale complexe. Far care luminează asupra fiecăreia dintre ele este întotdeauna Fiul, Isus: de el ne simţim iubiţi, pentru că el aparţine şi vrea să aparţină Tatălui. Acesta este un secret, pentru a face viaţa noastră amabilă faţă de toţi!

29/12 Luni
„Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină.” (1In 2,10)
A-l iubi pe fratele înseamnă a-i dărui iubirea lui Dumnezeu, a-l pune în contact cu Isus, a-l face să perceapă mângâierea Tatălui. Cine o face, deşi orice act de iubire poate costa oboseală sau suferinţă, rămâne avantajat prin aceasta. El rămâne în lumină: adică este copleşit de harul lui Dumnezeu, aşa încât se bucură de el şi de răspândirea lui în jur.

30/12 Marţi
„Cel ce face voinţa lui Dumnezeu va trăi în veci.” (1In 2,17)
A face voinţa lui Dumnezeu înseamnă a fi în inima sa, în profunzimea dorinţei sale; înseamnă chiar a deveni bucuria sa. Recompensa este mare, după cum ne putem imagina: a participa la veşnicia sa, adică la plinătatea fiinţei sale, a vieţii sale!

31/12 Miercuri
„Cel Sfânt v-a sfinţit prin ungere, ca să ştiţi toate.” (1In 2,20)
Sfântul Ioan ne face conştienţi de harul pe care îl avem, de a fi creştini şi a putea primi sacramentele. Am primit ungerea Celui Sfânt: înseamnă că suntem consacraţi, că aparţinem lui Dumnezeu, că suntem, aşadar, ocrotiţi de puterea sa. Suntem şi părtaşi de cunoaşterea sa: el nu are secrete faţă de noi.
Încheiem anul cu această bucurie care vine din credinţa noastră. Ultima zi a anului să fie ca ultima a vieţii, plină de bucurie prin întâlnirea cu Isus!