CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 feb 2017

FEBRUARIE Calendar 2017

FEBRUARIE 2017

1/2

„Isus a ieşit de acolo şi a venit în locul lui natal”. (Mc 6,1)

Şi aici, printre ai săi, Isus s-a dăruit pe sine, oferind cunoaşterea Tatălui. A găsit însă multe inimi închise, din cauza orgoliului şi a spiritului de judecată. Să învăţăm de la Isus să oferim cu simplitate mărturia noastră de viaţă creştină şi în mediul în care ne aflăm, pregătiţi să depăşim obstacolul respectului uman sau cel reprezentat de teama de refuz.

2/2

„Au văzut ochii mei mântuirea ta”. (Lc 2,30)

Cuvintele spuse de Simeon, când l-a luat în braţe pe pruncul Isus, sunt rugăciunea pe care Biserica ne invită să o repetăm în fiecare seară. Cuvintele vor să ne ajute să recunoaştem că în decursul zilei Isus s-a făcut din nou prezent, pentru a ne salva de teamă, de tristeţe, de sentimente de răzbunare sau de invidie. Îţi mulţumim, Isuse, că în fiecare zi ni te oferi cu iubire infinită, pentru a ne da viaţa adevărată!

3/2

„Nu te voi mai lăsa, nici nu te voi abandona”. (Evr 13,5)

Autorul Scrisorii către Evrei aminteşte această promisiune a lui Dumnezeu făcută poporului în pustiu, înainte de a intra în Ţara Promisă. Aceste cuvinte au dat curaj, speranţă şi tărie de a persevera poporului obosit şi descurajat de atunci, precum şi comunităţii creştine de la începuturi, care trăia în vremuri dificile şi de persecuţie. Promisiunile lui Dumnezeu sunt veşnice: oare nu ne vor da încredere, speranţă şi capacitate de mărturie şi nouă, creştinilor de astăzi?

4/2

„Veniţi… şi odihniţi-vă puţin!” (Mc 6,31)

Uneori, Isus ne cheamă şi pe noi deoparte, numai cu el, să ne odihnim în inima sa; poate doar pentru câteva minute, poate pentru o zi întreagă sau chiar mai mult, atunci când găsim împlinirea acestei chemări în soţ sau soţie, în părintele spiritual sau într-un confrate de credinţă. Este un glas pe care să-l ascultăm! Datorită acestui repaus binecuvântat modul nostru succesiv de a acţiona va fi plin de har.

5/2

„Voi sunteţi lumina lumii”. (Mt 5,14)

Isus le vorbeşte ucenicilor săi, celor care cred în el, care primesc cuvântul său şi încearcă să-l trăiască. Este mulţumit de ei: ştie că ei vor duce oamenilor lumina şi căldura iubirii Tatălui, care va fi binecuvântare pentru mulţi. Îţi mulţumesc, Isuse, că şi eu pot să fiu al tău!

6/2

„L-au recunoscut îndată pe Isus”. (Mc 6,54)

Acei oameni erau majoritatea săraci, asupriţi şi foarte suferinzi. Imediat au ştiut să recunoască prezenţa lui Isus, pentru că de la el primesc atenţie, ajutor, uşurare, pace, vindecare. Cine se simte autosuficient pentru că nu-i lipseşte aproape nimic şi se gândeşte că nu mai are nevoie de nimeni şi cu atât mai puţin de Dumnezeu, acela nu va şti să recunoască prezenţa lui Isus dătătoare de viaţă. Isuse, nu mă plâng de suferinţa pe care o trăiesc şi de dificultăţile pe care le voi întâlni astăzi: vor fi o lumină pentru a te recunoaşte şi a rămâne unit cu tine.

7/2

„Inima lor este departe de mine”. (Mc 7,6)

Tatăl nu ne vrea „actori”: nu vrea să interpretăm rolul de credincioşi observatori, ci vrea să fim fiii săi. Diferenţa constă în inimă: este o inimă îndreptată către Tatăl, care îl ascultă şi apoi acţionează în consecinţă, şi este o inimă surdă şi îndreptată doar către sine, care se amăgeşte că face şi reface pentru Dumnezeu.

8/2

„Ascultaţi-mă cu toţii şi înţelegeţi!” (Mc 7,14)

Este un lucru important acela pe care ni-l spui acum, Isuse, şi este pentru toţi: trebuie înţeles bine! Ceea ce ne face impuri, adică neplăcuţi Tatălui, nu este ceea ce mâncăm, nici ceea ce ne poate murdări în exterior; este, în schimb, ceea ce a pătruns în inima noastră, locuinţă a Duhului Sfânt, şi ceea ce îi este străin, adică nu este iubire adevărată.

9/2

„Diavolul a ieşit din fiica ta!” (Mc 7,29)

„Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul a ieşit din fiica ta!” Ce cuvânt a spus acea mamă păgână? Un cuvânt care exprima deplina ei supunere faţă de planurile şi timpurile Domnului; un cuvânt gol de orice pretenţie şi plin de mare umilinţă şi, în acelaşi timp, de mare încredere; ea era sigură că iubirea lui Isus putea să ajungă şi la ea, fiind atât de mare încât să ajungă la toţi!

10/2

„Chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”. (Mc 7,37)

Îţi mulţumesc, Doamne Isuse! În fiecare zi, tu îmi deschizi urechea ca să poată auzi glasul Tatălui şi glasul fraţilor. Deschide gura mea ca să îl poată binecuvânta pe acela care mă iubeşte şi să poată oferi un cuvânt de lumină sau de mângâiere fratelui meu!

11/2

„Mi-e milă de mulţime”. (Mc 8,2)

Vrei să găseşti un prieten care nu te abandonează niciodată, care are compasiune faţă de tine şi nu te dispreţuieşte niciodată, care te poate ajuta în toate, chiar în toate? Caută-l pe Isus, mergi la el, rămâi cu el, în fiecare zi!

12/2

„Oricine se căsătoreşte cu una lăsată, comite adulter”. (Mt 5,32)

În aceste vremuri şi locuri în care adulterul a devenit o modă şi este uşor să te căsătoreşti cu persoane separate, nu ar mai fi de dorit să fie auzit acest cuvânt: şi totuşi este cuvântul lui Isus. Ştim că el nu vorbeşte la întâmplare şi nici în detrimentul nostru. Este necesar să ne gândim la teama de Dumnezeu înainte de a ieşi din casă, înainte de a merge să bem cafeaua cu colegii şi înainte de a ne apropia de biroul şefului sau al secretarei!

13/2

„Niciun semn nu va fi dat generaţiei acesteia”. (Mc 8,12)

Toată viaţa lui Isus era un continuu semn pentru acea generaţie: alte semne nu erau necesare. Dar pentru generaţia noastră? „Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut” (In 20,29), ne spune Isus. Sfântul Petru scria şi el: „Pe el, fără să-l fi văzut, îl iubiţi; fără a-l vedea, dar crezând în el, tresăriţi de o bucurie negrăită şi glorificată” (1Pt 1,8). Dacă ne gândim însă, ne dăm seama că de-a lungul vieţii noastre Isus ne-a dat atâtea semne: ne vom aminti de acestea pentru a rămâne tari în credinţa în el. Nu vom fi dezamăgiţi, nici nu ne vom face iluzii!

14/2

„S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!” (Lc 10,9)

Este vestirea pe care o auzim din gura lui Isus şi pe care el o încredinţează ucenicilor pe care îi trimite înaintea sa ca să-i pregătească sosirea. Este vestea cea bună care mi-a fost vestită şi încredinţată şi mie. Tată al lui Isus, Domnul meu, cred în apropierea ta, care mă călăuzeşte şi mă ocroteşte! Voi fi atent să dau mărturie, să fac vizibilă iubirea ta acelora lângă care mă vei pune. Sfinţilor Ciril şi Metodiu, mijlocirea voastră puternică să sfinţească popoarele din Europa!

15/2

„El a văzut clar şi s-a vindecat”. (Mc 8,25)

Vindecarea orbului, despre care vorbeşte evanghelia, cere două intervenţii succesive ale lui Isus: numai după a doua orbul vede clar. Aceasta ne trimite la drumul nostru cu Isus: nu este de-ajuns să-l ascultăm o singură dată pentru ca el să poată acţiona în inima noastră prin cuvântul şi Duhul său, ci este necesar să fim perseverenţi.

16/2

„Nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!” (Mc 8,33)

Petru voia ca Isus să evite suferinţa şi crucea; aceasta însă era tocmai calea aleasă de Tatăl pentru a ne mântui! Când în viaţa mea apare o suferinţă, o cruce, nu voi căuta imediat, din instinct, să o evit. Voi căuta, în schimb, să înţeleg voinţa Tatălui şi să o îmbrăţişez cu încredere filială.

17/2

„Cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde”. (Mc 8,35)

Eram convins că trebuie să mă salvez doar cu propriile puteri, dar cu cât încercam mai mult, cu atât îmi dădeam seama că nu reuşeam. Apoi, Isus mi-a deschis ochii: am văzut că el este Mântuitorul meu şi astfel reuşeam să încetez să mă gândesc la mine însămi, puteam să-mi pierd viaţa, dăruind-o acolo unde el îmi arăta: am găsit pacea deplină!

18/2

„Cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este”. (Evr 11,6)

Ni se poate întâmpla tuturor să avem un moment de confuzie, în care ne întrebăm dacă într-adevăr Dumnezeu există sau dacă este totul o iluzie: sunt momente de ispită care nu trebuie să ne înspăimânte. În aceste momente ne este de ajutor să ne gândim la mărturia primilor ucenici ai lui Isus şi la experienţa atâtor sfinţi. Sfânta Tereza, de exemplu, a trăit multe astfel de momente de întuneric, dar acum amintirea ei ne confirmă că Dumnezeu, şi mai ales iubirea lui faţă de noi, nu este o iluzie: este o realitate foarte adevărată!

19/2

„Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit!” (Mt 5,48)

Perfecţiunea Tatălui este iubirea. Tatăl îi iubeşte pe toţi, iubeşte mereu, iubeşte în mod perfect. Noi, creştinii, putem să trăim ca Tatăl nostru; adică putem să ne iubim duşmanii, rugându-ne pentru cine ne urăşte, ne persecută şi ne dispreţuieşte. Aceasta este calea de străbătut pentru a-l imita pe Tatăl nostru. Însă, pentru aceasta, este necesară multă rugăciune, în unire cu Isus.

20/2

„Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu”. (Sir 1,5)

Înţelept nu este acela care cunoaşte totul despre creaţie, ci acela care îl cunoaşte pe Creator. Înţelept este acela care se încrede în Tatăl mai mult decât în instinctul său. Înţelept este acela care ia decizii de care mai târziu nu se va căi. Înţelept este acela care se lasă luat de mână de cuvântul acelui Dumnezeu care este iubire, Tatăl lui Isus, Domnul nostru.

21/2

„Primeşte tot ceea ce vine asupra ta şi fii îndelung răbdător”. (Sir 2,4)

Când suntem decişi să îl urmăm pe Isus şi învăţăturile sale, diavolul va încerca să ne pună piedici prin ispite şi încercări dure. Astăzi, cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să acceptăm situaţia noastră cu răbdare, având încredere în ajutorul fidel al Duhului Sfânt.

22/2

„Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea”. (Mt 16,18)

Isus îi adresează lui Petru aceste cuvinte, după ce acesta l-a recunoscut aşa cum este cu adevărat, Fiul Dumnezeului cel viu. Fiecare creştin, care exprimă această credinţă în Isus, continuă să-i facă bucurie şi să-i permită să edifice Biserica, loc unde Tatăl îi poate primi şi iubi pe toţi. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru harul de a crede în tine şi de a trăi pentru tine!

23/2

„Nu aştepta deloc să te întorci la Domnul”. (Sir 5,7)

Nu este prima dată când de la cuvântul lui Dumnezeu aud această invitaţie, nu ştiu însă dacă este ultima... Ajută-mă, Duhule Sfinte, să ader cu mai multă hotărâre la Domnul Isus, să schimb acele aspecte ale vieţii mele care ştiu că nu sunt conforme cu dorinţele sale! Susţine-mă în a trăi cu seriozitate apropiatul timp al Postului Mare, cu toate ajutoarele pe care acesta mi le oferă!

24/2

„Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” (Mc 10,9)

A face acţiuni în afara voinţei lui Dumnezeu este o mare daună pentru viaţa noastră. Doi soţi uniţi în faţa lui Isus, care se despart, îl ofensează pe Domnul şi creează răni mari lor şi fiilor, dar şi întregii societăţi. Vino, Isuse, sprijină soţii creştini cu lumina şi puterea Duhului Sfânt, ca să nu cedeze în faţa deselor ispite înşelătoare, care îi fac să cadă pe aceia care iubesc plăcerea şi uită de tine!

25/2

„Lăsaţi copiii să vină la mine”. (Mc 10,14)

...Şi să nu aşteptaţi să fie mari şi deja pradă dezorientării, confuziei şi singurătăţii interioare! Da, crescând doar fizic şi intelectual, le va lipsi experienţa de a se şti iubiţi de acela care este cel mai bun prieten şi mai aproape de ei decât chiar părinţii lor. Isus este „psihologul” cel mai bun, care îi cunoaşte şi îi înţelege, pentru că trăieşte în ei. Harul său nu este interzis minorilor! Din contra, în aceştia găseşte mai puţine obstacole!

26/2

„Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră”. (Mt 6,25)

Isus nu ne spune: „Nu vă ocupaţi...”, ci „Nu vă preocupaţi pentru viaţa voastră”. Vom avea grijă de ea, dar fără nelinişte, ca o slujire de iubire faţă de Domnul, o ascultare faţă de el. Ceea ce ne dorim şi pentru care trudim zilnic este venirea împărăţiei lui Dumnezeu: ca fiecare om să poată cunoaşte iubirea lui şi să trăiască astfel o viaţă senină şi plină de semnificaţie aici pe pământ, şi plină de bucurie în cer.

27/2

„Ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Mc 10,17)

La această întrebare, Isus răspunde cu claritate şi simplitate. Pentru a intra în viaţă, să începem să parcurgem această cale: împlinirea celor zece porunci. Acestea sunt indicaţii înţelepte ale Tatălui, pentru a gusta o viaţă senină deja de pe acest pământ. Vom ajunge la plinătate, la „viaţa veşnică”, primindu-l pe Isus, „calea, adevărul şi viaţa”. Isus în inimă este totul!

28/2

„Să nu te arăţi în faţa Domnului cu mâna goală”. (Sir 35,6)

Acest sfat este important. Atenţie însă la ce considerăm că prezentăm Domnului! Ştim că acel fariseu în templu enumerase cu mândrie faptele sale bune: mâinile sale erau pline, dar... inima sa era goală de iubire. Acel vameş, în schimb, nu avea nimic cu care să se mândrească, însă inima lui era plină de umilinţă, de conştientizarea marii iubiri a Dumnezeului său şi de încredere în el.