CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 feb 2019

FEBRUARIE Calendar 2019

FEBRUARIE 2019

1/2

„Aveţi nevoie de răbdare”. (Evr 10,36)

Iubirea lui Isus ne face să trăim într-un mod sfânt, ne face să realizăm fapte care îi dau slavă. Trebuie să ne ajutăm unul pe altul, să perseverăm, pentru că este un drum în urcare. Ne va ajuta Maria, mama noastră, şi ne va da putere rugăciune sa.

2/2

„Ochii mei au văzut mântuirea ta”. (Lc 2,30)

Nu ştiu care a fost semnul pentru care Simeon a putut spune că este sigur că l-a văzut pe Mesia cel promis în pruncul Isus. Însă adesea şi eu am în inimă un sentiment de bucurie mare când mă rog sau stau împreună cu alţi fraţi în numele lui Isus. Prezenţa sa este cea care îmi dă acea bucurie!

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru darul de a te putea recunoaşte prezent, înviat în mijlocul nostru!

3/2

„Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta”. (Lc 4,21)

Isus citise: „Duhul Domnului este asupra mea, de aceea m-a uns... şi m-a trimis”. El ştie că întrupează toată iubirea Tatălui pentru noi: cine îl primeşte, cine se lasă mântuit de el în Biserica sa primeşte lumină, experimentează o libertate nouă, trăieşte în har, adică în iubirea gratuită a lui Dumnezeu faţă de fraţii săi.

4/2

„Au venit la Isus şi l-au văzut pe cel posedat de diavol şezând îmbrăcat şi întreg la minte”. (Mc 5,15)

Acest cuvânt mă face să îmi amintesc ceea ce îmi povestea un prieten care, timp de mai mulţi ani, tânăr fiind, ajunsese incapabil să deschidă chiar şi numai câteva minute evanghelia pentru a o citi. O forţă superioară lui îl împiedica şi nu ştia cum să îşi dea seama de motiv. În cele din urmă, după ce a frecventat grupuri de rugăciune, s-a regăsit eliberat de acel impediment. Îţi mulţumesc, Isuse, că nimic şi nimeni nu poate rezista în faţa cuvântului tău, singurul care mântuieşte.

5/2

„Să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte”. (Evr 12,1)

Scopul nostru este comuniunea deplină cu Dumnezeu Tatăl, până la vederea deplină şi glorioasă a lui. Ajutaţi de exemplul sfinţilor, să ne ţinem ochii fixaţi pe Isus, cu perseverenţă. Vom atinge scopul!

6/2

„Căutaţi pacea cu toţii”. (Evr 12,14)

Acceptarea corectării, trăirea în iubire, susţinută de harul pe care Isus ni-l dă, este un izvor de pace pentru inima noastră şi pentru toate relaţiile noastre sociale. Vino, Duhule Sfinte, tu eşti şi tu poţi face pe fiecare dintre noi umil, răbdător şi bun pentru toţi.

7/2

„Ei au plecat şi au predicat ca oamenii să se convertească”. (Mc 6,12)

Cei doisprezece, trimişi de Isus, fuseseră cu el, primiseră Duhul său. Acum erau pregătiţi: cuvântul lor era la fel de puternic ca cel al Învăţătorului lor. Era un cuvânt care comunica iubirea sa, dădea puterea de a merge într-o viaţă nouă, îndreptată către Tatăl.

8/2

„Nu te voi mai lăsa, nici nu te voi abandona”. (Evr 13,5)

Din acest motiv, autorul Scrisorii către Evrei recomandă credincioşilor să trăiască mulţumindu-se cu puţin şi devenind un instrument al providenţei Tatălui faţă de cei mai nevoiaşi fraţi. Cu adevărat, cel care îl are pe Isus în inima sa are cea mai mare comoară!

9/2

„Dumnezeul păcii să vă întărească pentru orice lucrare bună”. (Evr 13,21)

Aşteptăm de la tine, Doamne Isuse, ajutorul pentru a trăi cu sfinţenie, după învăţăturile tale şi exemplul tău, pentru slava Tatălui. Îţi mulţumim pentru că ne îndeplineşti această dorinţă, care este şi a ta şi a Tatălui!

10/2

„Aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit”. (Lc 5,4)

Petru a împlinit primul său act de ascultare faţă de Isus. El a cunoscut în acest fel imediat puterea divină. Aceasta se întâmplă şi acum: Biserica este în mişcare pentru că urmează cuvântul Domnului. Din acest motiv, lucrarea sa aduce roade de „viaţă veşnică” pentru oameni. Laudă ţie, Isuse, care ne chemi, păcătoşi sărmani, să colaborăm cu tine!

11/2

„Duhul lui Dumnezeu plutea peste ape”. (Gen 1,2)

Duhul lui Dumnezeu plutea peste ape şi genera ordine în haosul a ceea ce nu exista încă. Duhul Sfânt a intervenit pentru mine şi m-a condus la Isus. Şi Isus a început să facă ordine în viaţa mea. Am început să mă rog: dimineaţa, seara, şi aproape în fiecare zi să particip la sfânta Liturghie. Şi preasfânta Maria a fost aproape de mine, însoţindu-mă şi sprijinindu-mă când îi adresam rugăciunea „Bucură-te, Marie” şi cea a Rozariului, pe care de-a dreptul o uitasem mai înainte!

12/2

„Şi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o”. (Gen 2,3)

Doamne, Tatăl nostru, îţi mulţumim că ai consacrat ziua a şaptea: o dedicăm odihnei, comuniunii cu Fiul tău Isus cel înviat şi cu fraţii. În această zi ne dai harul să ne întâlnim din nou în numele tău, să ascultăm cuvântul tău, să cunoaştem şi să primim cu iubire voinţa ta sfântă.

13/2

„Omul a devenit fiinţă vie”. (Gen 2,7)

„Domnul Dumnezeu... a suflat în nările lui o suflare de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie”. Acesta a fost la începutul creaţiei. După chipul Tatălui, Isus suflă pe Duhul Sfânt în cine crede în el şi cui i se încredinţează. Primindu-l, trăim viaţa de iubire a Tatălui, viaţa veşnică, aceea care cunoaşte bucuria de a fi pe deplin iubiţi şi de a putea iubi.

14/2

„Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini”. (Lc 10,2)

Auzim adesea spunându-se că noi, ucenicii lui Isus, în această lume suntem mâinile, picioarele, gura Domnului, dar apoi uităm acestea. Sfinţii Ciril şi Metodiu au fost gura Domnului: au lucrat pentru a face să crească secerişul său vestind evanghelia printre popoarele slave. Cu siguranţă şi astăzi, în unele ocazii, Tatăl mă cheamă să fiu lucrătorul, instrumentul său pentru a-i răspândi iubirea în acest colţ de Europă în care trăiesc.

15/2

„Iar el le-a poruncit să nu spună nimănui”. (Mc 7,36)

Isus tocmai spusese unui surdomut acel cuvânt foarte semnificativ: „Effatŕ! Deschide-te!”, şi aşa s-a întâmplat. El porunceşte celor prezenţi să nu spună nimănui cele întâmplate. Isus nu vrea să fie admirat de fani, ci urmat de ucenicii care au fost „atinşi” de el, care l-au cunoscut. Simplii admiratori care se apropie de cruce se risipesc, dispar; ucenicii, în schimb, perseverează şi aşteaptă învierea.

16/2

„Mi-e milă de mulţime”. (Mc 8,2)

Isus a văzut oboseala mulţimii, care îl urmase şi îl asculta deja de trei zile. Mulţi erau flămânzi. Fiindu-le un bun păstor, el le-a asigurat hrana. Uneori, când vine câte un oaspete în casă, simt efortul lui de a trăi în climatul de tăcere şi rugăciune pe care i le oferim. Încerc să-i ofer jertfa lui Isus, ca să-i poată vorbi inimii lui.

17/2

„Fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu”. (Lc 6,20)

Isus a trăit sărac, la fel şi Maria, mama lui. Domnul i-a arătat că el „lasă pe cei bogaţi cu mâinile goale”. A deveni sărac pentru a-l urma pe Isus m-a speriat. Îi mulţumesc, totuşi, că el m-a făcut să simt că săracii săi se bucură de iubirea lui, de călăuzirea şi de paternitatea sa atentă şi continuă.

18/2

„Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Gen 4,9)

Ispita este încercarea de a vedea dacă îl iubim pe Domnul sau pe noi înşine cu înclinaţiile noastre. Dumnezeule, Tatăl meu, tu mă ajuţi să fiu vigilent, să te iubesc cu toată inima şi pe fiecare om aşa cum îl iubeşti tu. Fiecare om este într-adevăr fratele meu: dacă nu aş avea grijă de el,

te-aş trăda pe tine.

19/2

„Noe a aflat har în ochii Domnului”. (Gen 6,8)

Noe a fost un om umil şi temător de Dumnezeu. Încerca să-l asculte şi simţea nevoia de a-şi ajuta rudele să trăiască la fel ca el. De aceea „a aflat har în ochii Domnului”, care l-a salvat de la dezastrul potopului cu întreaga lui familie. În locul numelui lui Noe voi putea să pun numele meu?...

20/2

„Ei i-au adus un orb şi l-au rugat să-l atingă”. (Mc 8,22)

Există oameni orbi în trup şi orbi în spirit. Doamne, tu eşti un doctor al sufletelor şi al trupurilor. Îţi mulţumesc pentru ceea ce ai făcut pentru mine! Îţi mulţumesc că te pot aduce astăzi celor care cu greu pot să accepte o infirmitate fizică şi mai ales acelora care nu te pot recunoaşte. Atinge-i cu mâna ta sfântă şi puternică!

21/2

„Dar voi cine spuneţi că sunt eu?” (Mc 8,29)

Astăzi, Isus mă întreabă şi pe mine. Şi pe tine. Duhul Sfânt mă ajută să răspund ca Petru, cu convingere: „Cred, Isuse, că tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” Îţi mulţumim, Duhule Sfinte, pentru darul credinţei care devine apoi viaţă concretă.

22/2

„Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea”. (Mt 16,18)

Isus, după ce a recunoscut în Petru lumina Tatălui ceresc, îi spune chiar aceste cuvinte. Fiecare creştin care recunoaşte în Isus pe Fiul lui Dumnezeu şi îl iubeşte trăind cuvântul său este o piatră importantă a acelei clădiri. Mulţumesc, Isuse, că vrei să te ajut să construieşti Biserica ta.

23/2

„Cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este”. (Evr 11,6)

Dumnezeu nu este o realitate impersonală pe care să o priveşti, să o examinezi şi să alegi să o iei sau nu cu tine, aşa cum faci cu produsele de pe rafturile unui supermarket. El este cel care ne-a iubit şi ne iubeşte, şi vrea să ne implice în viaţa sa (nu invers!). El poate face asta când îi acordăm încredere. Apoi, el se va face „văzut”, cunoscut, aşa cum a fost pentru Abraham, pentru toţi patriarhii şi pentru cei trei apostoli de pe muntele Tabor.

24/2

„Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv”. (Lc 6,36)

Îţi mulţumim, Isuse: tu ne dai înţelepciunea adevărată în cuvintele tale care, dacă sunt trăite, ne comunică bucurie şi pace. Îţi mulţumim că putem învăţa de la tine, care ai trăit mereu tot ce ne-ai spus. Am văzut milostivirea ta faţă de bolnavi, păcătoşi şi cei posedaţi de demoni. Cu harul tău, vom reuşi să te imităm şi să dăm slavă Tatălui.

25/2

„Izvor de înţelepciune este cuvântul lui Dumnezeu”. (Sir 1,5)

Cuvântul lui Dumnezeu este cu adevărat înţelepciune. Înţeleasă şi trăită cu ajutorul Duhului Sfânt şi al unui ghid spiritual, a adus pacea inimii mele, m-a îndrumat spre alegeri bune şi mi-a dat putere să resping ceea ce nu era plăcut în ochii lui Isus.

26/2

„Nu te grăbi în timpul pericolului”. (Sir 2,2)

Când ceva mi-a afectat viaţa, Domnul mă sfătuieşte să nu mă pierd, adică să nu pierd drumul, direcţia cea bună: busola mea trebuie să rămână întotdeauna orientată spre el. În labirintul faptelor vieţii, dacă îl ţin de mână, cu încredere, nu voi fi dezamăgit: el este calea de ieşire! Cu el nu există drumuri înfundate!

27/2

„Cine nu este împotriva noastră este pentru noi”. (Mc 9,40)

Isus îi luminează pe ucenicii săi, care au interzis oamenilor ce nu erau din cercul lor să-i scoată pe demoni: „Cine nu este împotriva noastră este pentru noi”. Cine îl refuză pe diavol colaborează cu cei care construiesc împărăţia lui Dumnezeu! Îţi mulţumim, Isuse, că ne lărgeşti inima!

28/2

„Nu aştepta să te întorci la Domnul”. (Sir 5,7)

Şi asta nu atât din frica de iad şi de eventuale pedepse! Există un motiv mai adevărat şi mai frumos: ca să nu te lipseşti de experienţa că Dumnezeu este atât de diferit de modul în care l-ai imaginat; ca să-l cunoşti pe Dumnezeu ca pe un Tată foarte blând care îţi deschide inima spre noi orizonturi, spre relaţiile fraterne care nu au mai fost trăite până acum. Nu mai pierde timp! Converteşte-te la Domnul, adică întoarce-te spre el, cu ascultare, umilinţă şi hotărâre!