CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 feb 2020

FEBRUARIE Calendar 2020

FEBRUARIE 2020

1/2

„Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” (Mc 4,38)

Când ni se va părea că Isus nu îşi dă seama de vreo dificultate a noastră, aşa cum s-a întâmplat cu ucenicii pe lacul în furtună, ne vom lipi şi mai mult de el, cu credinţă: vom fi mai decişi în a trăi cuvântul său, în a mulţumi Tatălui, în a-i binecuvânta pe fraţi. Isus îşi dă seama mereu de iubirea noastră şi de încrederea noastră!

2/2

„Ochii mei au văzut mântuirea ta”. (Lc 2,30)

Isuse, ştiu că Tatăl te-a pus în inima mea, tocmai aşa cum te-a dăruit în braţele lui Simeon. Când astăzi voi simţi nevoia de iertare sau de un cuvânt de înţelepciune, sau când un serviciu mă va costa multă trudă, mă voi adresa ţie, prezent în inima mea: voi şti să mă rog, voi şti să ascult, voi şti să aştept, iar tu însuţi vei lucra cu mine. Isuse, Mântuitorul meu, laudă întotdeauna ţie!

3/2

„Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt?” (Mc 5,6)

Sunt cuvinte ale unui stol de duhuri rele, care şi-au făcut sălaş într-un om şi îl ruinează. Tu, Isuse, ai avut milă de el: l-ai eliberat, apoi l-ai făcut să se odihnească lângă tine, liniştit şi senin. Te rog: eliberează şi sufletul meu de orice spirit de vanitate, de critică, de gelozie, de susceptibilitate... Voi putea gusta moştenirea Tatălui: dulceaţa faptului de a trăi unit cu tine, adevărat paradis!

4/2

„Cine m-a atins?” (Mc 5,31)

Acest cuvânt mă duce cu gândul la sacramente. În ele Isus cel înviat în persoană ne atinge şi ne vorbeşte, ne comunică iubirea sa. Îi mulţumesc din inimă pentru darul Spovezii. Prin ea preotul, în numele Domnului, cu propriul glas şi uneori punându-şi mâna pe capul meu, m-a iertat şi mi-a arătat calea pentru a-l urma pe Isus. Iar aceasta încă de când eram copil.

5/2

„Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei?” (Mc 6,3)

Viaţa umilă şi obişnuită a lui Isus timp de treizeci de ani, revărsată apoi în viaţa publică odată cu manifestarea înţelepciunii sale şi a iubirii divine, îi uimeşte pe compatrioţi, dar nu îi conduce la a crede în el. Dacă inima mea nu este umilă şi pură, nu voi ajunge nici eu la astfel de stare de har. Isuse, ai milă de noi!

6/2

„Păzeşte ceea ce este de păzit pentru Domnul Dumnezeul tău, umblând pe căile lui!” (1Rg 2,3)

Este o recomandare pe care regele David, înainte de a muri, i-a făcut-o fiului său Solomon. O, dacă părinţii ar avea în inimă acest sfat să îl dea propriilor fii, trăindu-l ei înşişi dintâi! Isuse, dăruieşte-l pe Duhul Sfânt părinţilor şi educatorilor! Îţi mulţumim!

7/2

„Nu-ţi este permis s-o iei pe soţia fratelui tău”. (Mc 6,18)

Ioan Botezătorul, om al lui Dumnezeu, îl avertizează pe regele Irod: nu trăieşte voinţa lui Dumnezeu. Aceasta îl va costa moartea pe Ioan. Isuse, îţi mulţumesc pentru corectările tale prin cei care te iubesc; ajută-mă să le accept întotdeauna şi să fiu de ajutor pentru cineva, ca să trăiască aşa cum îţi place ţie.

8/2

„A văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei”. (Mc 6,34)

Isus este atent cu cei care îl înconjoară, cu nevoile lor spirituale şi chiar materiale. Mai întâi le hrăneşte sufletul cu cuvântul său sfânt, apoi se îngrijeşte, unit cu Tatăl său din ceruri, şi de foamea lor. Isuse, tu eşti lumină pentru toţi!

9/2

„Voi sunteţi sarea pământului”. (Mt 5,13)

Isus vrea să dea acestei lumi o „aromă” bună prin ucenicii săi. Responsabilitatea noastră este cu adevărat mare! Voi căuta, aşadar, să stau unit cu Isus pentru „a condimenta” relaţiile de astăzi cu Duhul său, Duh de iubire, bucurie, pace, mărinimie, bunăvoinţă, bunătate, fidelitate, blândeţe, stăpânire de sine, iertare... Unii vor putea astfel să guste aroma lui Dumnezeu Tatăl.

10/2

„Când au coborât din barcă, l-au recunoscut îndată pe Isus”. (Mc 6,54)

Tu, Isuse, eşti inconfundabil: în tine găsim puterea iubirii. În felul acesta, lumea te recunoaşte; şi noi, creştinii, vom fi recunoscuţi când, uniţi cu tine, vom cultiva iubirea reciprocă şi faţă de toţi.

11/2

„Într-adevăr locuieşte Dumnezeu pe pământ?” (1Rg 8,27)

Cu aceeaşi uimire putem spune: Da, chiar este adevărat că Dumnezeu locuieşte cu noi. El, de fapt, a ales să locuiască în comunitatea reunită în numele său, în Euharistie, în inima omului. „aşa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă”, se roagă pentru noi sfântul Paul. Este pregătită inima mea? Maria, locuinţă neprihănită a lui Dumnezeu, roagă-te şi tu pentru mine!

12/2

„Ascultaţi-mă cu toţii şi înţelegeţi!” (Mc 7,14)

Isus declară, cu autoritatea de Fiul al lui Dumnezeu, că toate alimentele sunt curate. Pentru ucenicii săi, proveniţi din poporul ebraic, era o noutate neauzită. Pentru Isus, de fapt, nu ceea ce mâncăm ne ruinează raportul nostru cu el, Domnul, ci ceea ce iese din inima noastră şi ne distanţează de el. Primul „lucru” este fornicaţia: cine caută în propriul trup plăcerea sexuală se exclude de la participarea la viaţa de har.

13/2

„Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!” (Mc 7,27)

Isus adresează acest cuvânt unei femei păgâne, care îl roagă să-i elibereze fiica de un demon. Sunt cuvinte revelatoare: ne arată fidelitatea lui Isus faţă de voinţa Tatălui, care l-a trimis la poporul lui Israel; Isus ştie că în afara ascultării nu există binecuvântare. Aceleaşi cuvinte ne spun că rugăciunea încrezătoare poate schimba planurile Tatălui şi că îndeosebi umilinţa este cea care învinge duşmanul.

14/2

„Domnul mângâie poporul său”. (Is 52,9)

Este mare bucurie pentru noi să fim Biserica, poporul Domnului, familia pe care el însuşi o călăuzeşte, o luminează, o hrăneşte, o apără, o mângâie... Este un har care ne face să fim încrezători şi senini, chiar în întunericul lumii care ne înconjoară. Şi este implicare, susţinută de curaj care vine din iubire, pentru ca fiecare om să găsească viaţa adevărată întâlnindu-l pe Isus. Sfinţilor Ciril şi Metodiu, rugaţi-vă pentru noi şi pentru popoarele europene!

15/2

„Mi-e milă de mulţime”. (Mc 8,2)

Isus a ascultat inima Tatălui din ceruri, plină de compasiune faţă de oameni. Vom sta alături de el pentru a-l asculta, pentru a primi lumina şi iubirea sa, iar el va avea grijă de noi, de fiecare nevoie a noastră, atât spirituală, cât şi materială. Îţi mulţumesc, Isuse: vreau să stau cu tine, mă încred numai în tine!

16/2

„Du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău”. (Mt 5,24)

Dumnezeu este iubire: se manifestă prin Isus, Fiul său, care astăzi ne adresează acest cuvânt de mântuire şi de pace. Înainte de a ne prezenta lui, el ne spune să vedem dacă suntem în armonie cu fraţii şi, dacă nu este aşa, să încercăm să o restabilim cu umilinţă şi iertare.

17/2

„Încercarea credinţei voastre produce răbdarea”. (Iac 1,3)

Timp de mai mulţi ani, am suportat cu trudă defectul unui frate: pentru a se exprima, folosea un ton nervos. Un chin! Îi mulţumesc lui Isus pentru că m-a susţinut să perseverez fără să mă plâng. Îi mulţumesc pentru sfatul fraţilor de a suporta, în speranţa că Isus urma să intervină. Şi îi mulţumesc, pentru că într-adevăr a făcut-o!

18/2

„Fericit omul care îndură ispita”. (Iac 1,12)

Astăzi ne vorbeşte sfântul Iacob. Ne indică bucuria pe care o primeşte omul când rezistă în faţa ispitei celui care scindează, diavolul, pentru a sta uniţi cu Isus, pentru a-l iubi, ascultându-i cuvântul.

19/2

„Primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi”. (Iac 1,21)

Apostolul Iacob ne îndeamnă să primim cu iubire cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl ascultăm la Liturghie sau în alte circumstanţe. Ne îndeamnă să îl trăim şi să ne lăsăm modelaţi de el şi călăuziţi pentru a fi de ajutor celor pe care îi întâlnim. Duhule Sfinte, îţi mulţumim că ne asculţi cu iubire şi docilitate.

20/2

„Nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!” (Mc 8,33)

Cât de uşor este să am, precum Petru de la Isus, aşteptări pur umane! Petru voia să evite pentru Isus suferinţa de a face voinţa exigentă a Tatălui. Isus, în schimb, este ferm în această privinţă, şi de aceea îl corectează pe iubitul său ucenic. Isuse, cu tine mă rog: „Tată, facă-se în mine voia ta”.

21/2

„Credinţa fără fapte este zadarnică”. (Iac 2,20)

Îi mulţumesc lui Isus pentru că m-a trezit din somnul de a trăi credinţa doar ca tradiţie de urmat şi nu ca răspuns personal la cuvântul său. Când mi-am dat seama, ştiind de necesitatea unui sărac din sat şi de atenţia lui Isus pentru aceste persoane, cu un grup de prieteni ne-am organizat pentru a-i procura lemne de foc şi a-i vărui camerele. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru darul de a trăi cuvântul tău, care reînnoieşte şi alimentează cu bucurie iubirea ta în noi.

22/2

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu aşa cum vrea Dumnezeu”. (1Pt 5,2)

În această zi facem memoria faptului că Isus a încredinţat apostolului Petru Biserica sa. Astăzi papa continuă această slujire de iubire, de unitate şi de supraveghere, ajutat de toţi cei care îl iubesc pe Isus: episcopi, preoţi, credincioşi. Să ne rugăm pentru el!

23/2

„Celui care îţi cere dă-i”. (Mt 5,42)

Isus completează înţelepciunea Vechiului Testament, care era deja o lumină pentru popor – prevedea, de fapt, dreptatea şi milostivirea. Dăruindu-ni-l pe Duhul Sfânt, Isus cufundă inima noastră în inima Tatălui: inimă care este tandreţe şi iubire pentru fiecare om, inimă care se bucură pentru viaţa şi binele fiecărui fiu, care dă întotdeauna atenţie. Dăruieşte şi tu iubirea ta; vei cunoaşte bucuria lui Dumnezeu.

24/2

„Înţelepciunea care vine de sus este curată, paşnică, blândă, docilă”. (Iac 3,17)

Înţelepciunea, dar al Duhului Sfânt, este o bogăţie fabuloasă. Te face să fii blând, adică generos fără orgoliu, ascultător, pentru că accepţi fratele ca dar al lui Dumnezeu, şi pur, adică fără scopuri ascunse.

25/2

„Supuneţi-vă lui Dumnezeu; împotriviţi-vă diavolului”. (Iac 4,7)

Cuvântul sfântului Iacob, proclamat la sfânta Liturghie, este lumină pentru inimă şi invitaţie puternică la convertire. Este îndemn de a fi umili şi fermi în a-l iubi pe Isus, în a asculta de Duhul Sfânt, atenţi să nu cădem în ispitele diavolului.

26/2

„Întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră, cu post, cu plâns şi cu jale!” (Il 2,12)

Dumnezeu Tatăl ne dăruieşte din nou un timp, Postul Mare, pentru a ne dezlipi de ceea ce este contrar lui, pentru a dezlipi inima de tot ceea ce ne împiedică să stăm cu Isus. Tatăl l-a trimis printre noi pentru a ne dărui o viaţă nouă, viaţa sa, plină de iubire şi de înţelepciune.

27/2

„Alege viaţa iubindu-l pe Domnul Dumnezeul tău”. (Dt 30,19-20)

Dumnezeu Tatăl, prin Moise, slujitorul său, îndeamnă cu aceste cuvinte poporul său. Iubindu-l pe Domnul, ascultând cuvântul său cu perseverenţă, noi alegem viaţa.

28/2

„Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei?”. (Mt 9,15)

Noi, care credem în Isus, ar trebui să fim mereu în bucurie pentru el. Atunci când sunt fără el, atunci simt neplăcere, lipsa păcii şi a comuniunii. Tu, Duhule Sfinte, ne ajuţi să trăim profund uniţi cu Isus şi să ducem tuturor prezenţa sa eliberatoare şi dătătoare de viaţă.

29/2

„Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii”. (Lc 5,31)

Isuse, tu nu te temi că te contaminezi stând împreună cu păcătoşii, cum se temeau fariseii. Tu eşti medicul pentru sufletele lor, îi ajuţi să îşi schimbe viaţa cu iubirea ta. Îţi mulţumim, Isuse, că ne corectezi când gândurile sau atitudinile noastre nu sunt sfinte, nu sunt conforme cu iubirea ta.