CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 gen 2019

iANUARIE Calendar 2019

IANUARIE 2019

1/1

„Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească”. (Num 6,24)

Când preoţii, dar şi simplii creştini rostesc cuvinte de binecuvântare inspirate de Duhul Sfânt, acestea sunt împlinite de Tatăl şi de Isus: provin din iubirea lor. Astăzi, binecuvântarea pe care o primim este lumină şi tărie pentru tot anul, şi prin mijlocirea Mariei, Maica preasfântă a lui Dumnezeu.

2/1

„Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu”. (In 1,23)

Ioan Botezătorul striga în pustiu, invitându-i pe oameni să se pregătească pentru a-l primi pe Mesia. Acesta avea să boteze în Duhul Sfânt. După ce va fi iertat păcatul, avea să insufle în inimi capacitatea de a rămâne în iubirea lui Dumnezeu şi a fraţilor.

Îţi mulţumim, Isuse: tu eşti „Emanuel”. Îţi mulţumim că ne iubeşti, încât noi, crezând că tu eşti Fiul lui Dumnezeu, să putem „experimenta” cerul.

3/1

„El e cel care botează în Duhul Sfânt”. (In 1,33)

Mulţi ani am mers la Liturghie pentru că aşa m-au învăţat părinţii mei, care ţineau mult la aceasta. Într-o zi însă mi s-a întâmplat, prin darul Duhului Sfânt, să merg acolo pentru a răspunde la invitaţia lui Isus de a mă regăsi, împreună cu fraţii săi, pentru a celebra iubirea lui. Atunci am început să învăţ să îmi încredinţez viaţa Tatălui aşa cum a făcut Isus. Slavă fie numelui tău, Doamne Isuse!

4/1

„El le-a spus: «Veniţi şi vedeţi!»”. (In 1,39)

Cei doi ucenici ai lui Ioan Botezătorul îl căutau pe Isus, iar el, când a văzut că dorinţa lor era sinceră, i-a luat la sine pentru a gusta şi participa la iubirea sa faţă de Tatăl din ceruri. Pot să mă întreb şi eu: Căutarea mea este serioasă? Caut ceva sau pe cineva? Ceva pentru a mă bucura de viaţă sau pe cineva pentru a-l sluji şi a-l iubi?

5/1

„Cine nu iubeşte rămâne în moarte”. (1In 3,14)

Cu viaţa sa, Isus ne arată ce înseamnă a iubi. El s-a dat pe sine tuturor, şi mai întâi de toate Tatălui, până la moartea pe cruce. Astfel, ne-a eliberat de acea stare de moarte care este rod al lipsei noastre de iubire.

Îţi mulţumim, Isuse, că ne ajuţi să urmăm exemplul tău pentru a putea trăi cu adevărat!

6/1

„Am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să ne închinăm lui”. (Mt 2,2)

La începutul drumului meu de persoană consacrată au venit mai mulţi cunoscuţi de-ai mei: au participat la Vespere. În timp ce mă pregăteam să îngenunchez pentru binecuvântarea euharistică, am auzit un glas interior: „Nu îngenunchea!” Gândindu-mă la prietenii mei şi la posibilitatea de a da mărturie pentru Isus despre seriozitatea răspunsului meu în a-l urma, i-am spus în inima mea: „Pe tine vreau să te ador!” şi am plecat genunchii. Fiecare om să facă la fel, pentru că tu, Isuse, eşti rege mântuitor!

7/1

„Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor”. (Mt 4,17)

Cred că împărăţia cerurilor este aproape: sunt la îndemână pacea şi iubirea. Când ne întâlnim la sfânta Liturghie sau la cateheză, sau la un moment de comuniune, este prezent Isus. Mă întreb: sunt dispus să primesc cât vrea el să îmi ofere? Şi să fac cât îmi cere?

8/1

„Dumnezeu este iubire”. (1In 4,8)

Dumnezeul despre care vorbeşte sfântul Ioan este Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. El este iubire, el este unicul Dumnezeu. Noi putem să contemplăm iubirea sa în Isus. În aceste zile îl adorăm, gingaş prunc, ca să ne arate toată blândeţea Tatălui, un prunc care nu se va ruşina niciodată de faptul că s-a născut în sărăcie, în miros, în murdărie şi în asprimea paielor dintr-o iesle. Îţi mulţumesc, Isuse! Tu îmi dai şi mie harul de a nu mă plânge şi de a zâmbi în orice împrejurare.

9/1

„S-a urcat la ei în barcă şi vântul a încetat”. (Mc 6,51)

Când, în momentele dificile ale vieţii, mă refugiez în Isus cu credinţă vie, crezând că el este gata să mă ajute, experimentez ajutorul său şi regăsesc seninătate şi pace. Îţi mulţumesc, Isuse, că eşti viu pentru totdeauna, în momentele dificile şi întunecoase ale Bisericii tale.

10/1

„Ochii tuturor erau îndreptaţi spre el”. (Lc 4,20)

La Nazaret, toţi erau miraţi de învăţătura lui Isus. De mulţi dintre ei era considerat un învăţător, de alţii, un cunoscut despre care ştiau totul. Şi eu, în anii tinereţii, simţeam cuvântul său prea exigent prin puritatea, atenţia faţă de săraci şi abandonarea în braţele Tatălui, pe care le cerea. Astfel, am renunţat, şi în scurtă vreme m-am regăsit gol şi trist. Îţi mulţumesc, Isuse, că nu m-ai abandonat, ci m-ai invitat din nou să te privesc pe tine cu stimă şi încredere.

11/1

„Cine îl are pe Fiul are viaţa”. (1In 5,12)

Numai prin credinţa în Isus putem să avem viaţa adevărată şi să ne bucurăm de ea. Isuse, tu eşti viaţa! Îmi dau seama când te ascult şi trăiesc în iubirea ta; atunci am pace şi bucurie.

O, Duhule Sfinte, îţi mulţumesc că mă ţii unit cu tine!

12/1

„Prietenul mirelui se bucură mult la glasul mirelui”. (In 3,29)

Isuse, tu eşti mirele Bisericii tale, precum şi al fiecărui creştin. Tu însuţi ne dai harul să te cunoaştem profund, să recunoaştem iubirea ta, pentru a ne bucura când putem auzi glasul tău care ne dăruieşte iubire, iertare, pace, lumină, speranţă, cuvinte ale vieţii veşnice.

13/1

„El ne-a mântuit prin îndurarea sa”. (Tit 3,5)

Dumnezeu Tatăl ne-a salvat: de la ce, de cine? L-a eliberat pe sfântul Paul de orgoliul de a se considera ireproşabil în observarea legii ebraice şi de a-i dispreţui astfel pe toţi ceilalţi. L-a salvat pe Tit de la o viaţă relativistă, abandonată în patimi şi plăceri. M-a eliberat pe mine de... Şi a făcut aceasta prin Fiul său Isus, care în aceste zile „a venit în mijlocul nostru”. Prin el, ne-a scufundat, prin Botez, în Duhul său de iubire.

14/1

„Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat”. (Mc 1,18)

Îţi mulţumesc, Isuse, că şi astăzi tu eşti viu printre cei care te aşteaptă şi te iubesc. Îţi mulţumesc că, pe aceia pe care îi chemi să stea cu tine, îi faci colaboratori ai tăi pentru binele tuturor. Fericiţi cei care ascultă cu disponibilitate chemarea ta! Ei apoi o vor transmite cu fidelitate şi cu bucurie către acea lume unde tu îi chemi să trăiască.

15/1

„Voi vesti numele tău fraţilor mei”. (Evr 2,12)

Acesta este cuvântul unui psalm, pe care Scrisoarea către Evrei îl atribuie lui Isus atunci când, fără să se ruşineze de cei care credeau în el, îi numeşte „fraţi”.

Isuse, tu uiţi chiar şi de păcatul meu? Atunci şi eu voi vesti numele tău!

16/1

„Atunci febra a lăsat-o şi ea a început să-i slujească”. (Mc 1,31)

Psalmul din care ne-am rugat un fragment spune: „El vindecă toate bolile”. Isus împlineşte aceste cuvinte aşa cum le-a împlinit pentru soacra lui Petru. Încrezându-ne în el, nu vom fi dezamăgiţi. El ştie să ne facă apţi de a-l sluji în Biserica sa. Îţi mulţumim, Isuse, că tu eşti cu noi acum şi pentru totdeauna.

17/1

„Îndemnaţi-vă unul pe altul în fiecare zi”. (Evr 3,13)

Se povesteşte că sfântul Anton abate, participând într-o zi la sfânta Liturghie, ar fi auzit adresându-i-se invitaţia pe care Isus o făcea acelui om, de a vinde totul şi de a-l urma. Şi Anton a făcut aceasta imediat. Isus mi s-a adresat şi mie când, într-o zi, în timpul unei reculegeri, preotul explica aceeaşi evanghelie. Astfel, m-am simţit îndemnat să las siguranţele mele, mai ales aceea a banului, şi să trăiesc sărac pentru a-l urma pe Isus. Acum îi mulţumesc pentru tăria pe care mi-a dat-o: atunci pentru a începe, iar apoi pentru a persevera!

18/1

„Toţi erau uluiţi: «Niciodată nu am văzut aşa ceva»”. (Mc 2,12)

Isus a vindecat un paralitic pentru credinţa lui şi a tovarăşilor săi. Astfel, a demonstrat celor neîncrezători care i se opuneau că el este una cu Tatăl şi poate ierta păcatele. Isuse, îţi cerem să ne ierţi şi pe noi, creştinii, pentru diviziunile noastre şi să ne dai umilinţă şi credinţă pentru a ajunge la unitatea pentru care te-ai rugat; atunci toţi vor putea vedea minunăţiile tale.

19/1

„Nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”. (Mc 2,17)

Şi eu îi mulţumesc lui Isus pentru că m-a vindecat dintr-o situaţie asemănătoare cu cea a fariseilor, situaţie şi mai dureroasă decât aceea a lui Levi. Mă consideram în regulă în faţa lui Dumnezeu. Mergeam la Liturghie în toate duminicile, uneori mergeam şi la Spovadă şi nu mi se părea că făceam greşeli mari. Îţi mulţumesc, Isuse, că m-ai chemat şi m-ai salvat de la orgoliul spiritual, care inconştient mă obliga să mă pun în centrul vieţii mele pe mine însumi, şi nu pe tine.

20/1

„Faceţi ceea ce vă va spune”. (In 2,5)

Sunt cuvintele pe care Maria le spune servitorilor la nunta din Cana. În tot acest fragment din evanghelie observăm autoritatea, dezinvoltura şi încrederea mamei faţă de Isus însuşi. Să ne bucurăm pentru aceasta! De fapt, Isus doreşte ca fiecare dintre noi să se bucure de această intimitate şi libertate de mamă faţă de el şi să i se supună cu încredere; el se bucură primul de aceasta. Isuse, îţi mulţumim pentru că dai unitate Bisericii, mireasa ta; este vinul pe care astăzi Mama ta îl cere pentru fiii săi.

21/1

„Vinul nou se pune în burdufuri noi”. (Mc 2,22)

Isus îi apără pe ai săi, deşi nu participau la postul ucenicilor lui Ioan Botezătorul şi al fariseilor. A-l primi pe el în viaţa proprie este cu adevărat un „vin nou”: îl cunoşti şi îl simţi pe Dumnezeu ca pe propriul Tată, ca pe un Mire. Nu mai este vorba de a-i oferi o rugăciune sau ascultare faţă de o poruncă a sa: el devine viaţa noastră, respiraţia noastră.

22/1

„Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei”. (Mc 2,28)

Isuse, tu îi aperi pe ai tăi de o acuzaţie care le-a fost adresată de farisei. Era vorba de supunerea faţă de legea cea mai sacră, cea a sabatului. Tu reuşeşti să aperi atât legea, cât şi pe ucenicii tăi. Cu adevărat, dacă noi, toţi creştinii, am şti să te avem pe tine ca Domn al inimii noastre, rana gravă a lipsei de uniune dintre Biserici s-ar cicatriza repede. Chiar şi pentru aceasta vreau să fiu în întregime al tău, cu ajutorul tău.

23/1

„Este permis sâmbătă să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” (Mc 3,4)

Isus pune această întrebare celor care vor să îl condamne pentru modul său de a acţiona şi de a trăi cuvântul lui Dumnezeu. El ar vrea să atingă inima lor dură, dar... Îţi mulţumesc, Isuse, pentru iubirea pe care o oferi până şi duşmanilor! Îţi mulţumesc când mă corectezi. Tu ne dai tuturor o inimă pură şi umilă. O astfel de inimă este deja un mic pas către acea unitate pentru care ne rugăm în aceste zile.

24/1

„Cristos poate să mântuiască definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu”. (Evr 7,25)

Ce minunată realitate! Poate că azi şi tu şi eu vom fi chemaţi de Isus să dăm această veste unuia dintre fraţii noştri: vom avea imensa bucurie de a fi instrumente ale bunătăţii, ale milostivirii, ale puterii mântuitoare a Domnului nostru Isus!

Isuse, tu primeşti şi astăzi sacrificiile noastre mari sau mici pentru unitatea Bisericii!

25/1

„Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura”. (Mc 16,15)

Astăzi este sărbătoare: îl amintim pe Saul care l-a întâlnit pe Isus cel înviat şi a devenit apostolul Paul. Astăzi încheiem săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Vino, Duhule Sfinte, pentru ca noi toţi, care purtăm numele frumos de „creştin”, să îl cunoaştem mai mult pe Isus şi să trăim cu mai multă implicare misiunea pe care el ne-a încredinţat-o. Atâtea răni se vor cicatriza, diferenţele vor deveni un dar reciproc: în inima Tatălui, care este numai iubire, vom fi deja „una”!

26/1

„Nu te ruşina de mărturia Domnului nostru”. (2Tim 1,8)

Sfântul Paul îl îndeamnă pe ucenicul său Timotei cu aceste cuvinte, care sunt adresate şi nouă, ucenicii lui Isus. De la el primim viaţa încontinuu. Fideli cuvântului său, vom primi har peste har împreună cu libertatea de condiţionările care ne oprimă. Îţi mulţumim, Isuse, pentru rodul vieţii tale, al morţii şi învierii, rod de mântuire pentru toţi.

27/1

„Duhul Domnului este asupra mea”. (Lc 4,18)

Isuse, tu citeşti acest cuvânt de pe sulul care ţi-a fost încredinţat. Încerc să te privesc: tu erai cititor fidel şi autentic în comunitatea ta din Nazaret. Din gura ta, cuvântul ieşea viu şi puternic. Da, pentru că tu trăiai cuvântul, în tine el se împlinea. Aş vrea şi eu să vestesc astfel cuvântul în slujba comunităţii mele parohiale!

28/1

„Cum poate Satana să-l alunge pe Satana?” (Mc 3,23)

Persoanele chemate să instruiască poporul în Legea lui Dumnezeu îl dispreţuiesc pe Isus în faţa tuturor, din invidie. El, care trăieşte cu fidelitate Legea, adică dorinţele Tatălui său, încearcă să le vindece orbirea şi inima. Îţi mulţumesc, Isuse, lumină şi milostivire pentru toţi!

29/1

„Iată, vin ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!” (Evr 10,9)

Înainte de venirea ta pe pământ, Isuse, poporul se apropia de Dumnezeu cu jertfe şi sânge de animale. Dar tu ne-ai învăţat că Dumnezeu nu mai doreşte acest tip de oferte, care erau doar pregătire pentru venirea ta. El este Tatăl care doreşte iubirea noastră, care are nevoie de încrederea şi de abandonarea noastră în braţele lui. Când acceptăm călăuzirea şi voinţa sa, de fapt, suntem în pace, în bucurie. Este exact ceea ce vrea el!

30/1

„Iată, semănătorul a ieşit să semene”. (Mc 4,3)

Isus este cel care vorbeşte astfel şi tot el este semănătorul care seamănă cuvântul vieţii veşnice, care ne apără de orice înşelătorie şi hrăneşte aşteptările cele mai profunde ale inimilor. Isuse, tu ne ajuţi să ne pregătim inima: vom fi pregătiţi să ascultăm, să primim şi să trăim cu bucurie şi cu rodnicie fiecare cuvânt al tău.

31/1

„Să vă îndemnaţi cu cât vedeţi că se apropie ziua”. (Evr 10,25)

Aceste cuvinte sunt o invitaţie preţioasă la a ne ajuta reciproc pentru a rămâne uniţi cu Isus, salvatorul nostru, ascultători faţă de indicaţiile acelora care ne slujesc, în Biserica sa, ca păstori şi călăuze spirituale. Voi accepta îndemnurile pe care le voi primi şi, dacă voi avea ocazia, cu umilinţă voi invita pe câte cineva la Liturghie, la cateheză, la un gest de caritate, pentru a-şi îndrepta gândul către Domnul.