CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 gen 2020

iANUARIE Calendar 2020

IANUARIE 2020

1/1

„Maria însă păstra toate acestea”. (Lc 2,19)

Începem noul an privind-o pe Maria, tăcută, atentă la propria viaţă interioară, bogată în cuvinte care se referă la Isus. În acest mod, ea trăieşte faptul de a fi mama lui Dumnezeu. Să îi mulţumim şi să o venerăm, încercând să o imităm. Vom fi binecuvântaţi în fiecare zi a noului an, păstrând în noi tot ceea ce se referă la Fiul lui Dumnezeu.

2/1

„Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!” (Ps 97,4)

Să ne unim cu bucurie glasul la cântarea de laudă a întregii Biserici: Tatăl este fidel iubirii sale, care este dintotdeauna. Atunci când, după ce ne-am îndepărtat de el, eram în întuneric, fără viaţă, el nu ne-a abandonat: ni l-a dat pe Fiul său, Isus; cu el în inimă, suntem în lumina vieţii, în siguranţă.

3/1

„Vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl”. (1In 3,1)

Astăzi, sfântul Ioan ne invită să contemplăm măreţia iubirii Tatălui, care l-a trimis pe Fiul său Isus, ca „mielul care ia asupra sa păcatul lumii”, pentru a ne face şi pe noi fiii săi. Să ne gândim la cât de multă iubire ne-a dat Tatăl ca să fim numiţi fiii săi în numele lui Isus. Şi cu recunoştinţă să păstrăm acest nume în inimă şi pe buze.

4/1

„L-a adus la Isus”. (In 1,42)

Andrei, care tocmai experimentase bucuria întâlnirii cu Isus, a simţit că nu ar fi putut să-i facă fratelui său Petru un dar mai mare decât să-l aducă la el. Şi eu am găsit pacea şi viaţa numai atunci când te-am întâlnit, Isuse!

5/1

„Lumina luminează în întuneric”. (In 1,5)

În familiile noastre creştine, chiar şi în cele mai sărace – acestea sunt preferatele Domnului! În aceste zile am aprins luminiţe, luminiţele de Crăciun. Sunt semn al acelei lumini care acum străluceşte mai puternic în inima noastră: Isus este întotdeauna cu noi! Datorită iubirii sale, fiecare oră, chiar şi cea mai întunecată, este luminată, capătă semnificaţie şi valoare. Îţi mulţumesc, Isuse, că ai venit!

6/1

„Iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit”. (Mt 2,1)

Aceşti bărbaţi, care nu aparţineau poporului lui Israel, au făcut o lungă călătorie, pentru că au recunoscut că acel rege al iudeilor, născut de curând, era demn şi de adoraţia lor. Aceşti bărbaţi au înţeles că Isus, căruia nu-i ştiau nici măcar numele, era important şi pentru ei. Te ador şi eu, Isuse, lumina care luminează orice om.

7/1

„Tu eşti Fiul meu, eu astăzi te-am născut”. (Ps 2,7)

Cât de mare este darul Crăciunului! Datorită venirii şi lucrării Fiului lui Dumnezeu pe pământ, Tatăl poate spune fiecăruia dintre noi: „Tu eşti fiul meu!” Când ne ţinem uniţi cu Isus, cu adevărat curge şi în noi viaţa Tatălui din ceruri, care este numai iubire! Îţi mulţumim, Isuse!

8/1

„Dumnezeu este iubire”. (1In 4,8)

Înţelegem, aşadar, că Dumnezeu şi raportul nostru cu el nu poate fi legat de ora de religie, nici măcar de Liturghie sau de vreo practică pioasă de dimineaţă sau de seară. Dumnezeu mă iubeşte şi, iubindu-mă, îmi dă viaţă clipă de clipă. El este cel care m-a voit, el este cel care m-a creat, îmbrăţişarea lui veşnică este ceea ce mă aşteaptă. Isuse, în tine această iubire veşnică se face trup: mă ţin strâns de tine!

9/1

„Pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând pe mare”. (Mc 6,48)

După ce a înmulţit pâinile, Isus i-a trimis pe ucenici către celălalt mal şi el s-a retras pe munte să se roage. Doar spre sfârşitul nopţii, văzându-i obosiţi după vâslit, a mers către ei păşind pe apă. Aceasta îmi spune că Isus şi-a rezervat un timp prelungit pentru a se ruga şi, mai mult, că nu a alergat imediat la ucenicii în dificultate; i-a lăsat să experimenteze slăbiciunea lor.

10/1

„M-a trimis să duc săracilor vestea cea bună”. (Lc 4,18)

Cei din Nazaret nu au fost capabili să primească vestea cea bună pe care Isus voia să le-o anunţe: nu erau săraci, adică nu se simţeau în nevoie, nici măcar de promisiunile lui Dumnezeu. Şi eu pot să fiu „îndestulat” cu ceea ce am, cu ceea ce fac, cu ceea ce cred că sunt, şi atunci nu sunt capabil să mă bucur de ceea ce în schimb Isus ar vrea să îmi spună şi să îmi dea.

11/1

„Această viaţă este în Fiul său”. (1In 5,11)

Este încă timpul Crăciunului! Se reînnoieşte darul infinit al Tatălui: Fiul său. Primindu-l, primim viaţa. Îţi mulţumesc, Tată, pentru darul tău; îţi mulţumesc că, punându-l în mine pe Fiul tău Isus, mă generezi ca fiul tău adevărat. Vreau ca în fiecare zi viaţa mea să fie primirea lui Isus... Isus care iubeşte, slujeşte, iartă, moare şi învie.

12/1

„Acesta este Fiul meu cel iubit”. (Mt 3,17)

Isuse, inima Tatălui tău s-a emoţionat: te-a văzut intrând în apa Iordanului împreună cu păcătoşii, tocmai ca unul dintre ei... Te-a recunoscut ca Fiul său iubit, adică purtător al vieţii sale, care este numai iubire, milostivire. Isuse, vreau să învăţ de la tine să îl bucur pe Tatăl: te rog, dăruieşte-mi Duhul tău Sfânt!

13/1

„Oare nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?” (1Sam 1,8)

Este întrebarea pe care Elcana o pune soţiei Ana, care suferă din cauza sterilităţii sale şi a dispreţului din partea celeilalte soţii. Deşi îşi dorea, Elcana nu putea să umple în întregime inima Anei. Numai iubirea lui Dumnezeu poate acoperi carenţele iubirii umane, nevoia de a primi şi a dărui iubire. Numai Isus este mai bun decât zece fii. Aşa au intuit Simon şi Andrei, Iacob şi Ioan care imediat l-au urmat.

14/1

„El porunceşte până şi duhurilor necurate”. (Mc 1,27)

Aceste duhuri necurate, din păcate, nu au dispărut; ascunse, adesea ignorate, continuă nestingherite munca lor nocivă: împiedică ascultarea cuvântului lui Isus, semănând în inimi când preocupări materiale inutile, când sentimente contrare carităţii, când indiferenţă şi incredulitate... Isus însă le învinge şi ne eliberează cu sacramentele Bisericii sale, mai ales cel al iertării.

15/1

„Febra a lăsat-o”. (Mc 1,31)

Când se apropie Isus, atâtea lucruri se îndepărtează de noi: tristeţea, teama, resentimentele, oboseala, incapacitatea de a ierta, de a sluji, de a iubi, de a se dărui. Vino, Isuse, ia-mă de mână şi voi începe o viaţă nouă!

16/1

„A venit la Isus un lepros”. (Mc 1,40)

Isuse, astăzi sunt eu acel lepros care vine la tine. Arată-mi din nou compasiunea ta, atinge-mă din nou cu mâna ta. Iată, pentru ca tu să o poţi face, particip la sfânta Liturghie şi mă opresc un pic în faţa tabernacolului în biserica mea. Voi putea apoi să îi slujesc pe fraţii mei; o voi face cu umilinţă, adorându-te pe tine, care m-ai primit şi trăieşti în inima mea.

17/1

„Fiule, îţi sunt iertate păcatele”. (Mc 2,5)

Isuse, tu răspunzi la credinţa paraliticului şi a prietenilor săi, care, cu trudă şi fantezie de iubire, l-au coborât prin acoperiş înaintea ta: tu îi ierţi păcatele! Murmur în jurul tău... Dar darul tău, puterea ta este cu adevărat cea mai mare: tu ai venit tocmai ca să ne eliberezi de păcat, adică să ne conduci în inima Tatălui: acolo trăim cu adevărat! Îţi mulţumesc, Isuse!

18/1

„Mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii?” (Mc 2,16)

„Pentru că îi iubesc şi îi simt ai mei”, ar putea răspunde Isus, şi pentru că numai iubirea mea poate să le dea libertatea faţă de păcat şi adevărata bucurie. Şi eu, cel din urmă dintre ai tăi, Isuse, am primit de la tine misiunea de a duce iubirea ta la aceia care au mai mare nevoie de ea. Mă implic cu bucurie, iar tu, între timp, vindecă-ne, te rog, de diviziunile dintre noi, care suntem ai tăi: ele îţi provoacă suferinţă ţie şi Bisericii tale!

19/1

„El este cel care botează în Duhul Sfânt”. (In 1,33)

În evanghelie a răsunat, plină de bucurie şi siguranţă, mărturia lui Ioan Botezătorul: el a văzut Duhul Sfânt aşezându-se asupra lui Isus şi rămânând asupra lui. Isus, aşadar, este cel care va boteza, adică va scufunda, nu în apă, ci în Duhul Sfânt. Şi eu îl voi primi de la Isus pe Duhul Sfânt: Duhul iubirii, la sfatului, al păcii. În aceste zile, să îi cerem cu încredere Duhul de unitate pentru toţi cei care cred în el.

20/1

„În ziua aceea, vor posti”. (Mc 2,20)

Acea zi este ziua în care mirele, Isus, este luat din comunitatea sa. Nu este oare şi astăzi această zi? Da, astăzi trebuie să postim, pentru că diviziunile dintre noi, creştinii, sfâşie trupul mistic al Domnului şi întunecă prezenţa mirelui. Mireasa trebuie să postească pentru că împiedică lumea să vadă frumuseţea mirelui. Să postim abţinându-ne de la tot ceea ce ne divide în familie, în Parohie, în Biserică.

21/1

„El îmi va spune: «Tu eşti tatăl meu!»”. (Ps 88,27)

Versetul de astăzi este luat din unul dintre psalmii Sfintei Scripturi. Cel care se roagă se exprimă cu o încredere filială în Dumnezeu. Iar Isus, maestrul în rugăciune, doreşte ca această atitudine să pătrundă toată viaţa noastră: vrea ca noi, în calitate de fii, să îl iubim şi să ascultăm de Tatăl, ca fii să alergăm la el în ceea ce depăşeşte posibilităţile noastre. Celor mici el le dăruieşte harul său!

22/1

„Îl urmăreau dacă îl va vindeca”. (Mc 3,2)

Fariseii stau să vadă dacă Isus vindecă un om cu mâna paralizată, prezent în sinagogă. Acea atitudine a lor de a sta să vadă este un spionaj pentru a putea ulterior să îl acuze; nu înseamnă a ţine ochii deschişi către ceea ce Isus, Domnul, putea să le arate, să îi înveţe sau chiar să le ceară. Iartă-mă, Isuse, şi ajută-mă să ţin deschisă inima către fraţii pe care îi voi întâlni astăzi! Voi fi instrument al iubirii tale, care construieşte unitate şi fraternitate.

23/1

„Şi-a riscat viaţa”. (1Sam 19,5)

Ionatan, fiul regelui Saul, îl apără în faţa tatălui pe prietenul David. Duhul Sfânt i-a dat o iubire pură, liberă de ataşamentul de putere; o iubire care recunoaşte valoarea prietenului care „şi-a expus viaţa” pentru a salva poporul. Această iubire îl eliberează pe Saul, prizonier al invidiei şi al geloziei. Isuse, pentru rugăciunile unanime ale celor care cred în tine, dăruieşte unitate Bisericii tale!

24/1

„I-a chemat pe cei pe care i-a voit el”. (Mc 3,13)

Cu siguranţă Isus nu i-a ales pe cei 12 dintre ucenicii care îi erau mai simpatici. Cum ne spune evanghelistul Luca, l-a ascultat pe Tatăl şi a privit în inima lor: nu la capacităţile lor umane, nici măcar la perfecţiunea lor religioasă, ci la dispo­ni­bilitatea lor de a se lăsa formaţi de învăţătura lui. Mai ales a privit la umi­linţa lor, în care, dacă ei ar fi perseverat, Duhul Sfânt ar fi putut să lucreze şi să susţină iubirea lor încă fragilă. Umilinţa este fundamentul unităţii Bisericii.

25/1

„Predicaţi evanghelia la toată făptura!” (Mc 16,15)

Este ceea ce a încercat să facă Paul, după ce a fost învăluit de lumina lui Isus înviat pe drumul Damascului. Acea lumină, care îi orbise ochii, l-a luminat în profunzime: l-a făcut să înţeleagă că Isus era cu adevărat Mântuitorul promis, care îşi dăduse viaţa şi pentru el. El nu a dorit altceva decât să îl vestească pe Isus tuturor popoarelor. A înţeles că întreaga omenire este chemată, în Isus şi prin el, să fie un unic popor iubit de Tatăl.

26/1

„Convertiţi-vă!” (Mt 4,17)

Ioan a fost arestat. Acum este timpul tău, Isuse! Umil şi ascultător, tu preiei cuvântul de la cine ţi-a pregătit calea: „Convertiţi-vă!” Într-adevăr, atunci ca şi astăzi, prezenţa ta ne cheamă să ne convertim, să ne schimbăm, pentru că prin tine Tatăl ne stă alături! Nu mai este tristeţe, ci bucurie care izvorăşte din iubire; nu mai este întuneric, ci lumina cerului.

27/1

„Dar el îi chema”. (Mc 3,23)

Isus simte că vorbesc rău de el cărturarii; aceştia au ajuns chiar să confunde lucrarea sa de eliberare de duhurile rele cu lucrarea celui rău! Isus îi cheamă la sine: el îi iubeşte şi pe ei; ştie că, dacă nu îl primesc, nu vor cunoaşte viaţa adevărată, nici pe acest pământ, nici după moarte. Îi corectează cu răbdare, îi luminează, îşi va dărui viaţa şi pentru ei.

28/1

„Mulţimea era aşezată în jurul lui”. (Mc 3,32)

Pentru Isus această mulţime este importantă. Vede iubirea Tatălui asupra lor şi vede cum ei, prin el, primesc cuvântul lui Dumnezeu. El îi ajută să pună în aplicare ceea ce au ascultat. Isus nu poate decât să se simtă unit cu acea mulţime, să simtă acele persoane ca fraţi. Rudele sale vor fi fraţii săi adevăraţi, când se vor aduna în jurul lui pentru a asculta şi a face voinţa Tatălui: Maria este deja un exemplu în acest sens!

29/1

„Vouă vă este dat misterul împărăţiei lui Dumnezeu”. (Mc 4,11)

Uneori, Isuse, îmi dai şi mie misterul împărăţiei lui Dumnezeu: atunci când, din iubire faţă de tine, încerc să trăiesc un cuvânt al tău, chiar dacă mă costă trudă. Atunci tu mă faci părtaş al vieţii tale, al bucuriei tale. Îţi mulţumesc, Isuse!

30/1

„Cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura”. (Mc 4,24)

Voi fi atent să nu fiu avar în a acorda iertare, ajutor, înţelegere, stimă... în a da viaţa fratelui meu. Mă voi face pentru el dar şi voi primi darul lui Dumnezeu: viaţa veşnică, nu doar după moarte, ci deja aici, pe pământ.

31/1

„Este ca un grăunte de muştar”. (Mc 4,31)

Împărăţia lui Dumnezeu eşti tu, Isuse. Îţi mulţumesc că te faci atât de mic încât poţi locui chiar în inima mea! Sunt mulţumit că tu poţi fi prezent în zilele mele, în fiecare relaţie a mea, în tot ceea ce trăiesc interior şi exterior. Şi astăzi numeroase vor fi momentele în care tu vei vrea să răspândeşti iubirea ta, împărăţia ta, chiar prin mine.