CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 gen 2021

iANUARIE Calendar 2021

IANUARIE 2021

1/1

„Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându‑le în inima ei”. (Lc 2,19)

Să‑i mulțumim Mariei, mama lui Isus – om adevărat și Dumnezeu adevărat. Ea, femeie tăcută și plină de credință, de umilință și de iubire, ne ajută să cultivăm aceste virtuți ale sale, păstrând în inima noastră cuvântul lui Dumnezeu și amintirea a cât de mult el acționează în viața noastră: vom fi ajutați să facem întotdeauna voia sa.

2/1

„Copii, rămâneți în el!” (1In 2,28)

Un mod pentru a rămâne în Cristos Isus este a face precum Preacurata Fecioară Maria, pe care ieri am văzut‑o păstrând și meditând în inimă tot ceea ce se referea la prezența lui Isus în viața sa. A rămâne în Isus înseamnă a trăi avându‑l pe el ca punct de referință. Atunci, la întrebarea pusă de Ioan Botezătorul: „Tu cine ești?”, voi putea răspunde cu bucurie: „Sunt al lui Isus, cu Isus, în Isus”.

3/1

„Noi toți am primit din plinătatea lui har după har”. (In 1,16)

Dacă reflectăm, în tăcere și rugăciune, vedem adevărul acestor cuvinte. Darul credinței în Isus, darul sacramentelor încredințate Bisericii sale, darul de a trăi ca fii ai lui Dumnezeu și frați între noi... sunt harurile pe care Isus ni le oferă în fiecare zi. Îți mulțumim, Doamne Isuse!

4/1

„Cine săvârșește dreptatea este drept, după cum el [Isus] este drept”. (1In 3,7)

Mă gândeam că a practica dreptatea înseamnă a face toate lucrurile drepte. Nereușind să fac întotdeauna binele, eram adesea tristă și descurajată. Un ucenic al lui Isus, la o zi de reculegere, explica faptul că „drept” este cel care pune pe primul loc voința lui Dumnezeu: adică acela care face voința sa cu umilință, ca un fiu iubit, încercat, călăuzit.

Tu, Isuse, Fiule unul‑născut, ai adus în viața mea adevărata dreptate: îți mulțumesc!

5/1

„Cine nu iubește rămâne în moarte”. (1In 3,14)

Privind la Isus, așa cum este prezentat în evanghelii, descoperim, cu ajutorul Duhului Sfânt, ce înseamnă „a iubi”. Stând cu el, în ascultare docilă, primim forța și capacitatea de a trăi o iubire adevărată.

Îți mulțumim, Isuse, izvor nesecat de viață adevărată, care întrece moartea!

6/1

„I‑au oferit daruri: aur, tămâie și smirnă”. (Mt 2,11)

Astăzi privim la Isus, care se arată tuturor popoarelor reprezentate de magi, care îl întâlnesc și îl adoră plini de bucurie, oferindu‑i bogăție, cinste și slavă. Să îl adorăm pe Isus și să îi oferim viața cu fidelitate, încât și eu, și tu, să îl putem arăta oamenilor pe care îi întâlnim.

7/1

„Convertiți‑vă: s‑a apropiat împărăția cerurilor!” (Mt 4,17)

Pocăiți‑vă, schimbați‑vă modurile de a gândi și de a face pentru a putea primi cuvintele lui Isus, este o invitație pe care o aud adesea. Astfel, în timpul zilei, în câte un moment de tăcere sau în acea treabă la care nu am nevoie de concentrare, încerc să îmi amintesc un cuvânt al lui Dumnezeu, poate chiar acesta din calendar.

Îi mulțumesc lui Isus pentru această schimbare pe care o face în mine și care îmi permite să fiu alături de el.

8/1

„Dați‑le voi să mănânce!” (Mc 6,37)

Ucenicii aud de la Isus că trebuie să facă ceea ce nici măcar nu se gândeau câtuși de puțin nici că trebuie, nici că pot să facă: „Dați‑le voi să mănânce!” Trebuie să o facă pentru că Dumnezeul lor „este iubire”, pot să o facă pentru că Isus însuși se pune în mâinile lor ca pâine a vieții, ca dar al Tatălui pentru toată omenirea.

9/1

„S‑a urcat la ei în barcă și vântul a încetat”. (Mc 6,51)

De câte ori nu m‑am aflat în dificultate și am întâlnit persoane în situații dificile! Îți mulțumesc, Isuse, că tu erai întotdeauna prezent, încât am putut să îți cer ajutor, chiar și cu ei, în acele întâmplări. Prezența ta fidelă în rugăciunea noastră ne‑a ajutat. Îți mulțumim!

10/1

„Tu ești Fiul meu cel iubit, în tine mi‑am găsit plăcerea!” (Mc 1,11)

În timp ce Isus cere botezul de la Ioan, ca păcătoșii, iată din cer vocea Tatălui care face să se audă cuvintele citate mai sus. Tatăl este mulțumit de Isus, pentru că el face întotdeauna cu iubire voia sa. Și noi, creștinii, vom fi prilej de bucurie Tatălui trăind ca fii, imitându‑l pe Isus.

11/1

„El i‑a chemat îndată”. (Mc 1,20)

Isus este întotdeauna în rugăciune, în ascultare față de Tatăl, și el observă cu iubire fiecare lucru și fiecare persoană. El îl caută pe acela care este dispus să colaboreze împreună el pentru împărăția sa. Când cineva devine creștin, 

este chemat tocmai la această colaborare.

Duhule Sfinte, îți mulțumim că ne ajuți să îl urmăm pe Isus, să fim la dispoziția sa întotdeauna!

12/1

„Îndată i s‑a dus faima pretutindeni în toată împrejurimea Galileii”. (Mc 1,28)

Isus frecventa sinagoga unde evreii se adunau pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu. Acolo, într‑o sâmbătă, în timp ce explica cuvântul, a alungat dintr‑un om un duh necurat, iar omul a fost eliberat. Toți au fost plini de încredere, și pentru că învăța într‑un mod nou, frumos, care transmitea încredere în Dumnezeu și pace: așa i s‑a răspândit faima.

Îți mulțumim, Isuse, că ești și azi în Biserica ta!

13/1

„Toți te caută!” (Mc 1,37)

Isus, care s‑a născut la Betleem în sărăcie și a trăit ca un fiu ascultător la Nazaret, acum își împlinește misiunea. Trece din cetate în cetate, fără să piardă timp, fără să facă economie de efort; vrea să ducă tuturor vestea plină de bucurie a iubirii Tatălui. Forța sa este rugăciunea. De aceea toți îl caută. Nimeni nu are viața adevărată fără el.

14/1

„Isus stătea afară, în locuri pustii”. (Mc 1,45)

Publicitatea făcută de un lepros pe care l‑a vindecat Isus, valul de curiozitate care a urmat, și poate și teama oamenilor că Isus ar fi devenit impur atingând leprosul, îl obligă pe Isus însuși să rămână un anumit timp departe, în locuri deșerte. Dacă un om este în mod serios interesat să îl întâlnească, va face pași pentru a merge la el, și acolo, liber de condiționările impuse de ceea ce spune lumea, va putea nu atât să vadă ceva, ci să asculte glasul său, care vorbește inimii.

15/1

„Ridică‑te, ia‑ți targa și du‑te la casa ta!” (Mc 2,11)

Isus se află în casă, cu atâtea persoane în jur, și vede cum un paralitic este coborât de pe acoperiș de patru oameni. Isus vede credința lor și dăruiește bolnavului iertarea păcatelor. Apoi, pentru a demonstra că are putere, îl vindecă și de paralizie.

Mare și profundă este iubirea ta, Isuse, care nu vezi doar relele trupului! Dar chiar și pe acestea începi să le vindeci de la rădăcină, din suflet.

16/1

„Toată mulțimea venea după el, iar el îi învăța”. (Mc 2,13)

Isuse, compasiunea și înțelepciunea ta nu dau greș. Continui să înveți, să ne luminezi viața, relațiile noastre! O faci în sfânta ta Biserică! De asemenea, vin să mă las modelat de tine. Am înțeles că numai tu îmi faci viața frumoasă, sfântă, veselă.

17/1

„Isus s‑a întors și, văzându‑i că îl urmează, le‑a zis: «Ce căutați?»”. (In 1,38)

Căutam și eu. Căutarea mea s‑a încheiat când l‑am găsit pe Isus și i‑am încredințat viața. Încă o fac în fiecare zi, de aceea mă bucur că mă întreabă: „Ce cauți?” Mândria mea m-ar conduce să-mi caut gloria...

18/1

„Fiul meu ești tu; eu, astăzi, te-am născut!” (Evr 5,5)

Scrisoarea către Evrei citează cel de‑al doilea psalm, care se referă la încoronarea regelui numit Fiul lui Dumnezeu. Isus este adevăratul rege, adevăratul Fiu al Tatălui, care mijlocește ca mare preot pentru frații săi.

Astăzi îl rugăm să vindece diviziunile dintre noi, creștinii, care lipsesc de vitalitate mărturia noastră în lume.

19/1

„Fiul Omului este stăpân și al sâmbetei”. (Mc 2,28)

Ai încercat să‑i dai lui Isus primul loc în inima ta? Să trăiești un moment pentru el, înaintea ochilor lui? Atunci, cu siguranță, ai început să cunoști o mare libertate și să te bucuri de o mare înțelepciune în respectarea poruncilor sale: știi cum să le trăiești în iubirea și bucuria Duhului Sfânt, cu încrederea unui copil.

20/1

„Ridică‑te în mijloc!” (Mc 3,3)

Isus mă învață să discern. În centru rămâne întotdeauna omul iubit de Dumnezeu, niciodată o regulă, nici măcar religioasă și cu atât mai puțin alte interese. Criteriul meu este mereu acela al lui Isus: iubirea Tatălui pentru om.

21/1

„Toți cei care aveau vreo suferință se îmbulzeau ca să‑l atingă”. (Mc 3,10)

Mulțimile îl căutau pe Isus și găseau în el adevărata înțelepciune și vindecare. Bolnavii aveau credința că, atingându‑l, aveau să fie vindecați, și așa se întâmpla.

Doamne, dăruiește în continuare celor bolnavi credință în tine, prezent în Biserica ta, iar Bisericii tale și fiecărui creștin vindecarea de răul diviziunii!

22/1

„Isus s‑a urcat pe munte”. (Mc 3,13)

Isus îi alege pe cei doisprezece ca să inițieze noul popor al lui Dumnezeu. Este o alegere importantă pentru toată omenirea. De aceea urcă anevoios muntele, așa cum va urca Muntele Calvar. Profeție? Apostolii îl vor ajuta, dar vor fi și cauză de mare suferință pentru el. Să ne unim cu el pentru a suferi scandalul diviziunii, care împiedică mărturia sfinților.

23/1

„Spuneau că și‑a ieșit din fire”. (Mc 3,21)

Este ușor pentru noi să trăim cu ochelari de protecție, dar câmpul vizual al Domnului este mult mai amplu. Când ceva este nou pentru noi și ne uimește, nu ne grăbim să îl aruncăm la gunoi. Să ne rugăm cerând lumină; poate este chiar Domnul cel care vrea „să ne facă să ieșim din noi înșine”, din egoismul nostru, pentru a ne deschide un nou orizont: liberi de noi înșine, precum Isus!

24/1

„S‑a apropiat împărăția lui Dumnezeu”. (Mc 1,15)

Cu Isus, noi, Biserica sa, vestim cu bucurie că în mijlocul nostru este el, adevăratul rege. Ascultarea față de el este izvor de viață adevărată, este a merge pe calea iubirii și a păcii, colaborând activ la împlinirea acelei unități între credincioși pentru care ne rugăm în această săptămână.

25/1

„Mergând în toată lumea, predicați evanghelia la toată făptura!” (Mc 16,15)

Este misiunea pe care Isus cel înviat o dă celor unsprezece; este mandatul pe care sfântul Paul, cucerit de Isus în timp ce persecuta Biserica, l‑a desfășurat cu toate puterile sale, până la a‑și da viața; este ceea ce îți revine ție, mie, membre vii ale Bisericii, trupul lui Cristos Isus.

Sfinte Paul, cântă aleluia și roagă‑te pentru noi!

26/1

„Nu te rușina de mărturia Domnului nostru”. (2Tim 1,8)

Când sunt mulțumit de ceva, chiar dacă ceilalți nu îmi împărtășesc bucuria, bucuria rămâne și transpare. Dacă sunt mulțumit de Isus, dacă el luminează trăirea mea, de ce să țin ascuns? Dacă, aflându‑mă într‑o sală de așteptare, deschid evanghelia de buzunar sau o citesc de pe smartphone, alimentez bucuria credinței și, chiar fără cuvinte, Isus mă poate face purtător al păcii sale. Nu te rușina nici tu: Isus te trimite și pe tine!

27/1

„Vine imediat Satana și ia cuvântul semănat în ei”. (Mc 4,15)

Dacă un bob de grâu semănat în teren rămâne la suprafață, nu poate încolți și nici aduce rod. La fel cuvântul lui Isus, dacă nu este păstrat în inimă cu grijă și perseverență, rămâne steril. Satana este cel care vrea aceasta, și cu lenea sau graba, sau respectul uman, sau televiziunea... ne împiedică să ascultăm cu iubire cuvântul lui Dumnezeu.

28/1

„Dacă cineva are urechi pentru a asculta, să asculte!” (Mc 4,23)

Isuse, aceluia care încă nu a auzit glasul tău, dă‑i urechi să asculte! Vreau să însoțesc rugăciunea mea cu sacrificiul pe care tu mi l‑ai predicat și care este plăcut Tatălui; îi voi spune: „Iată‑mă”, pe durata întregii zile.

29/1

„Aveți nevoie de răbdare”. (Evr 10,36)

Perseverența este alcătuită din hotărâre și răbdare: hotărâre în a continua, chiar în ciuda dificultăților, să dăm încredere și să rămânem fideli Aceluia care știm că ne iubește; răbdare în a aștepta rodul care încă nu se vede, dar există și este în creștere, așa cum ne spune evanghelia de astăzi. Perseverența ne „păstrează” credința, o face matură și îi conferă valoare.

30/1

„De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?” (Mc 4,40)

Isus doarme. El este cu ucenicii săi în barcă în timp ce se dezlănțuie furtuna. Ei se tem și îl trezesc pentru a‑i cere ajutor. Isus le spune: „Nu aveți credință?” Adesea suntem ca acei ucenici: ar fi putut și ei să doarmă liniștiți. O, Duhule Sfinte, tu ne ajuți să avem încredere și în momentele dificile!

31/1

„Erau uimiți de învățătura lui”. (Mc 1,22)

Isus vorbea cu iubire: cu iubire pentru Tatăl și cu iubire pentru cei care îl ascultau. Toți înțelegeau că vorbea cu autoritate, bazându‑se pe Acela care este autorul a toate. Uimește întotdeauna acela care vorbește cu credință și iubire. Doamne Isuse, învățătura ta era nouă: cuvintele tale dădeau lumină, orientare sigură pentru viață, și forță! Tu erai plin de Duhul Sfânt! Dăruiește astăzi păstorilor Bisericii tale același Duh, încât cuvântul lor să ne poată comunica viața veșnică nouă, oițele pe care tu le iubești!