CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 gen 2025

iANUARIE Calendar 2025

IANUARIE 2025

Calendarul „Cinci pâini de orz” 2025

Editura „Presa Bună”, Iași

e-mail: editor@ercis.ro

Traducere de Ovidiu Bișog

* * *

„Dacă tu nu îmi vorbești, sunt ca unul care coboară în groapă„! Dumnezeu ne vorbește: semn că ne consideră capabili să răspundem, că ne iubește! Dacă nu ne-ar vorbi, am fi cu adevărat în gol, un gol care seamănă cu moartea! „La cine vom merge? Numai tu ai cuvintele vieții veșnice”, spune Petru lui Isus. Cuvintele mele nu vor trece”, ne asigură Domnul!

Aceste pagini îți prezintă în fiecare zi cuvântul prin care Dumnezeu se face cunoscut, ne mângâie, ne purifică, ne dă indicații pentru viață, ne eliberează, ne cere colaborare, ne oferă curaj, seninătate, chei pentru a deschide inimi închise, depozitează în noi iubire, putere și bucurie! Le-am pregătit cu bucurie și emoție: bucurie, pentru că este o mare slujire a face să ajungă cuvântul în casa ta; emoție, pentru că această slujire sfântă este slujirea îngerilor și a apostolilor, iar noi suntem mici și păcătoși.

Fraternitatea „Isus cel Înviat„

* * *

Ianuarie 2025

1 / 1

„Păstorii i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul.” (Lc 2,16)

Ascultând de îngerii care au apărut în slava lui Dumnezeu, păstorii vin să-l întâlnească pe Isus şi, odată cu el, pe Maria, mama sa, şi pe Iosif. Isus, Dumnezeu cu noi, ne dă harul să experimentăm toate relaţiile sale, umane şi divine. Iar Maria şi Iosif ne ajută să experimentăm frumuseţea iubirii lor pure. Aşadar, fiecare zi din acest nou an este binecuvântată.

2 / 1

„Eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei.” (In 1,27)

Ioan Botezătorul răspunde în faţa comisiei de anchetă trimisă de iudei. Amintind legea leviratului, el declară public că nu are nicio pretenţie asupra „miresei”, care este poporul lui Dumnezeu. El, Ioan, este doar glasul care pregăteşte calea pentru venirea Domnului. Tu, Isuse, eşti Mesia, Mirele, care ne eliberează din robia Legii pentru a ne face cunoscută iubirea lui Dumnezeu.

3 / 1

„El este cel care botează în Duhul Sfânt.” (In 1,33)

Ioan Botezătorul, luminat de Tatăl şi văzându-l pe Duhul Sfânt coborându-se asupra lui Isus ca un porumbel, la Iordan, afirmă cu certitudine că Isus este cel care ne botează, ne scufundă în Duhul Sfânt. Acest lucru se întâmplă atunci când îl primim în cuvântul său şi în fraţii săi.

4 / 1

„Rabbi, unde locuieşti?” (In 1,38)

Aceasta este întrebarea pe care doi discipoli ai lui Ioan Botezătorul i-o pun lui Isus. El le răspunde: „Veniţi şi vedeţi!”. Ei nu vor vedea doar un loc, ci oameni care trăiesc împreună ca fraţii, în numele lui. Este o locuinţă în care se experimentează comuniunea cu Dumnezeu. Este o comunitate în care se slujesc unii pe alţii şi unde totul este în comun: aici se experimentează prezenţa iubitoare a Tatălui.

5 / 1

„Cuvântul era la Dumnezeu.” (In 1,1)

La Crăciun l-am primit pe el, Cuvântul, Inima, Fiul Tatălui, pe Dumnezeu însuşi. Viaţa lui, din veşnicie, este de a fi „la” Tatăl, înclinat spre el, dornic să facă numai voinţa lui, să se cufunde în el, să-l manifeste şi să-l comunice fiecărui om. Îţi mulţumesc, Tată! Îţi mulţumesc, Isuse!

6 / 1

„Unde este regele nou-născut al iudeilor?” (Mt 2,2)

Această întrebare o pun magii, înţelepţii Orientului. Pentru ei, acea naştere era certă; ei „văzuseră răsăritul stelei sale” care îi călăuzise spre Ierusalim. Irod, împreună cu tot poporul, era uimit şi tulburat. Profeţia lui Miheia însă a confirmat descoperirea păgânilor: „Şi tu, Betleem, ... din tine va ieşi, pentru mine, cel care va fi stăpânitor în Israel”. Îţi mulţumim, Isuse, că eşti în lume: te putem adora!

7 / 1

„Isus străbătea toată Galiléea.” (Mt 4,23)

Isus îşi începe misiunea, învăţând de la Ioan Botezătorul. El repetă: „Convertiţi-vă: s-a apropiat împărăţia cerurilor!”. A sosit. El o arată prin semne şi minuni de vindecare şi eliberare. El este adevăratul şi noul rege trimis de Dumnezeu. Biserica, de-a lungul secolelor, continuă să transmită această veste bună, confirmată de prezenţa lui Isus înviat.

8 / 1

„Câte pâini aveţi?” (Mc 6,38)

Discipolii au o problemă: cei cinci mii de oameni, care îl ascultă pe Isus, au nevoie să mănânce. Se duc la Isus şi îi propun o soluţie. Isus însă, din inima sa de păstor, vine cu o altă soluţie: ei înşişi oferă cu generozitate puţinul pe care îl au, iar iubirea Tatălui va adăuga restul, cu abundenţă.

9 / 1

„Curaj! Eu sunt!” (Mc 6,50)

Au crezut că era o fantomă acel om care umbla noaptea pe lac, în timp ce vântul era năprasnic şi apa intra în barca lor. Dar iată vocea sa: „Curaj, eu sunt!”. Isuse, tu întotdeauna vrei să mă ajuţi, să mă salvezi, să mă aperi, chiar şi în situaţii disperate. Tu mă iubeşti şi îţi mulţumesc.

10 / 1

„Duhul Domnului este asupra mea.” (Lc 4,18)

Isus, întors din pustiu, îşi începe misiunea. În sinagoga din Nazaret, unde evreii se adună pentru rugăciunea comună, primeşte cuvântul care îl va călăuzi şi îi va da putere până pe cruce. În Sfânta Scriptură, iubirea Tatălui a profeţit şi viaţa, misiunea fiecărui botezat: să poarte şi să răspândească Duhul Domnului.

11 / 1

„Isus este Fiul lui Dumnezeu.” (1In 5,5)

Cel care crede în Isus, fiul lui Dumnezeu, punându-l pe primul loc în existenţa sa, trăieşte o viaţă nouă, liberă de linguşelile şi minciunile propuse de lume: plăcerile, mângâierile, egoismul care asupresc... De aceea el va fi neînţeles şi persecutat. O, Duhule Sfinte, ajută-ne să perseverăm în această credinţă, pentru ca lumea să creadă!

12 / 1

„Pe când Isus se ruga, cerul s-a deschis.” (Lc 3,21)

Isus a mers la Ioan Botezătorul ca să ceară botezul. Cu siguranţă, nu avea nevoie să fie curăţat de păcate, dar, stând la rând cu păcătoşii, a început drumul său de umilinţă care avea să se împlinească pe cruce. În faţa unei astfel de smerenii, Tatăl nu poate rămâne tăcut: îl descoperă ca fiind Fiul său iubit. În el şi asupra lui se deschide cerul: prin Duhul Sfânt, omul poate acum să comunice cu Dumnezeu.

13 / 1

„S-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu.” (Mc 1,15)

Isus începe să anunţe prezenţa Tatălui printre oameni: el însuşi este această prezenţă a iubirii care mântuieşte, care dă viaţă! Mă cheamă şi pe mine, şi pe tine să-l însoţim în misiunea sa. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru darul de a colabora cu tine!

14 / 1

„L-ai încununat cu măreţie şi cinste.” (Evr 2,7)

Omul este încununat cu glorie şi onoare: eu, tu, fiecare om creat de Dumnezeu după chipul său şi destinat gloriei sale. Uniţi cu Isus, care a învins moartea, putem ajunge la plinătatea vieţii sale divine. Pe drum ne vom aminti şi vom respecta demnitatea fiecărui om iubit de Dumnezeu.

15 / 1

„De urmaşii lui Abrahám se îngrijeşte.” (Evr 2,16)

Isus are grijă de poporul său, adică de toţi oamenii care suferă din cauza păcatului şi a fricii de moarte şi care, cu încredere şi umilinţă, se îndreaptă către el. La fel ca oamenii suferinzi, despre care ne vorbeşte evanghelia de astăzi, mă îndrept cu hotărâre spre Isus: îngrijit şi vindecat de el, voi şti şi eu să am grijă de fraţii săi care sunt şi fraţii mei.

16 / 1

„Vreau, curăţă-te!” (Mc 1,41)

Leprosul acela avea încredere că Isus, dacă ar fi vrut, l-ar fi putut curăţa. Da, Isus vrea, pentru că ne iubeşte. El vrea să ne cureţe de păcat, pentru că de aceea şi-a vărsat sângele. Isus ar vrea să intervină şi în dezordinea vieţii mele pentru a ierta, pentru a vindeca, pentru a reînnoi. Îi permit. Vreau să facă acest lucru.

17 / 1

„Fiule, îţi sunt iertate păcatele.” (Mc 2,5)

Isuse, ţi se aduce un paralitic, iar inima ta simte compasiune pentru el... Îl vei face şi pe el să meargă, dar va fi un lucru secundar, doar un semn pentru credinţa altora. Ca să guste cu adevărat din darul vieţii, îi ierţi păcatele acelui paralitic. Îţi mulţumesc, Isuse!

18 / 1

„Urmează-mă!” (Mc 2,14)

A te urma pe tine, Isuse, cu promptitudine şi generozitate, după exemplul lui Levi, este singura cale spre unitate între noi, creştinii, care suntem încă dezbinaţi din cauza păcatelor noastre, a mândriei mai presus de toate şi a slavei deşarte. Şi eu doresc să te urmez, ascultând de tine şi acceptând cu credinţă fiecare cuvânt al tău. Tatăl va fi preamărit!

19 / 1

„Faceţi tot ce vă va spune!” (In 2,5)

Maria, mama lui Isus, prezentă alături de el la nunta din Cana, îi spune că lipseşte vinul, adică bucuria. Isus o ascultă şi îi împlineşte dorinţa, punându-i la lucru pe servitorii care, pregătiţi de Maria, cu simplitate şi umilinţă, nu se îndoiesc de indicaţiile lui Isus. Ce unitate frumoasă! Când domneşte încrederea reciprocă între fraţi şi cu Isus, putem asista la miracolul bucuriei de a fi împreună în Biserică, depăşind diferenţele.

20 / 1

„Fiul meu eşti tu; eu, astăzi, te-am născut.” (Evr 5,5)

Fiecare persoană botezată este un „fiu” pentru Tatăl. Nu în mod automat, bineînţeles, ci atunci când trăieşte aceeaşi viaţă ca Fiul Isus, care este doar iubire ascultătoare. Vino, Duhule Sfinte! Cu tine în inimile noastre, vom fi una în Biserică şi vom fi una în mod firesc, fără efort.

21 / 1

„Isus a devenit mare preot.” (Evr 6,20)

Isus, prin jertfa vieţii sale pentru Tatăl, a devenit Mare Preot, care se roagă neîncetat Tatălui pentru noi. În Jubileul Răscumpărării, pe care îl trăim în acest an, amintim că fiecare persoană botezată, membru al trupului lui Cristos, este un „preot„: consacrat să se ofere pe sine pentru fraţii şi surorile sale. În aceste zile, rugăciunea şi jertfa întregii Biserici cheamă la unitatea credincioşilor în Isus, pentru ca lumea să creadă.

22 / 1

„Ridică-te în mijloc!” (Mc 3,3)

Isus îl cheamă „în mijloc” pe omul cu mâna paralizată: era într-o zi de sâmbătă, zi de odihnă, voită de Dumnezeu. Isus încearcă să explice că legea, chiar şi cea a sabatului, vine de la Tatăl ca un dar de iubire pentru cei care suferă. Aceştia nu înţeleg: nu există lumină în inimile lor. Cu lumina care ne determină să ne încredem în Isus, vom fi capabili să relaţionăm chiar şi între fraţi de confesiuni diferite.

23 / 1

„El le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.” (Mc 3,12)

Demonii ştiau cine era Isus, dar el nu a vrut să fie dezvăluit de ei... Numai cei care se îngrijesc de fraţii lor din iubire faţă de el pot da mărturie mărturie adevărată şi sigură despre Isus.

24 / 1

„Isus s-a urcat pe munte.” (Mc 3,13)

Isus a petrecut o noapte întreagă rugându-se, apoi şi-a chemat discipolii la el şi dintre ei i-a ales pe cei doisprezece ca să fie alături de el şi să devină colaboratori în împărăţia sa. Să învăţăm de la Isus să dedicăm timp rugăciunii, ca şi cum l-am asculta pe Tatăl, pentru a cunoaşte şi a face mereu voinţa sa. Ascultarea şi supunerea faţă de Tatăl ne vor uni tot mai mult.

25 / 1

„Eu sunt Isus Nazarineanul.” (Fap 22,8)

Astăzi, Biserica ne invită să-l cinstim pe Sfântul Paul: dorim să facem acest lucru citind propria sa mărturie. L-a întâlnit pe Isus înviat pe drumul Damascului, chiar în timp ce îl persecuta! Îţi mulţumim, Sfinte Paul: din acel moment, ţi-ai dăruit întreaga viaţă lui Isus. Iar noua ta viaţă este un exemplu pentru noi.

26 / 1

„Duhul Domnului este asupra mea.” (Lc 4,18)

Isus, plin de Duhul Sfânt, recunoaşte ca fiind scrise pentru el însuşi cuvintele lui Isaia pe care le-a citit, dezvăluind adunării, reunite în sinagogă, misiunea sa de Mântuitor şi eliberator al omenirii. Îţi mulţumesc, Isuse: te accept ca Domn al meu şi doresc să te iubesc şi să te urmez în fiecare zi, ascultând şi trăind cuvântul tău.

27 / 1

„Cristos este mijlocitorul unei alianţe noi.” (Evr 9,15)

Israel, micul popor ales de Dumnezeu, nu a fost în stare să rămână fidel legămintelor repetate... Iată, aşadar, „noul” legământ: el, Domnul, va face totul; din partea poporului se cere doar încrederea în sângele Fiului lui Dumnezeu, capabil să rupă orice legătură negativă şi să ne ţină uniţi cu Tatăl, scufundaţi în iubirea lui.

28 / 1

„Iată, vin ca să fac voinţa ta!” (Evr 10,9)

Sunt cuvinte din psalm, cuvinte pe care Isus le adresează Tatălui la venirea în lume. Căci el va trăi voinţa Tatălui, împlinind Scripturile până la a-şi oferi viaţa. Cu sângele său a spălat şi a şters păcatele noastre. Sângele taurilor şi al ţapilor, oferit în templu, a fost doar un semn a ceea ce Isus avea să ofere mai târziu. Îţi mulţumim, Isuse: prin misterul morţii tale, primim iertarea şi intrăm în comuniunea ta de viaţă cu Tatăl!

29 / 1

„Aceştia sunt cei care sunt de-a lungul drumului...: când îl ascultă, vine imediat Satana.” (Mc 4,15)

Prin parabola semănătorului, Isus ne invită să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, sămânţa preţioasă, şi să-l păzim cu stăruinţă, pentru ca duşmanul nostru, Satana, să nu ni-l fure din minte şi din inimă. Maria, maestră în a medita asupra cuvântului, ajută-ne să putem aduce roade bune, ascultându-l pe Isus!

30 / 1

„Celui care are i se va da.” (Mc 4,25)

Când trăiesc cuvântul lui Isus, sunt liber, bucuros, în pace. Prezenţa lui îmi permite să primesc mai multă lumină şi iubire, pe care să le pot dărui mai departe.

31 / 1

„Nu vă pierdeţi încrederea.” (Evr 10,35)

În faţa minciunii care învăluie lumea şi o menţine în suferinţă, noi, creştinii, suntem siguri de ceea ce credem: un Tată ne-a voit, ne însoţeşte cu iubirea sa, ne aşteaptă. Spunem acest lucru cu sinceritate, cu un comportament senin, onest şi puternic. Ne ajută astăzi cu exemplul său Sfântul Ioan Bosco, un mare prieten al tinerilor.