CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 lug 2017

IULIE Calendar 2017

IULIE 2017

1/7

„Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”. (Mt 8,7)

Şi noi te chemăm, Isuse: vino! Vino în inima noastră, vino în inimile celor dragi ai noştri, vino în inima fiecărui om! Cu puterea Sfântului Duh, vindecă, reînnoieşte, întăreşte! Dă-ne din nou chipul senin şi radios, blând şi milostiv al unui fiu al Tatălui ceresc!

2/7

„Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte”. (Mt 10,40)

Isus le vorbeşte ucenicilor; tocmai le-a explicat că numai cine îl pune pe primul loc în inimă, doar acela este ucenicul său adevărat. Dacă îl vom primi pe Isus, vom încerca să observăm cuvintele sale, iar fraţii noştri, întâlnindu-ne, vor putea să-l întâlnească pe însuşi Isus, primind prin noi lumina şi viaţa sa.

3/7

„Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor... nu voi crede”. (In 20,25)

Sunt cuvintele lui Toma. Isuse, ai arătat o mare milostivire faţă de acest apostol al tău: i-ai dat semnul pe care îl cerea ca să poată crede. Dar i-ai revelat că este fericit cu adevărat acela care crede fără să vadă. Îţi mulţumesc că ne trimiţi şi nouă pe apostolii tăi; noi credem în cele vestite de ei şi, în credinţă, suntem fericiţi, suntem deja cu tine.

4/7

„Doamne, salvează-ne! Pierim!” (Mt 8,25)

În barcă, pe lacul în furtună, ucenicii îl aveau aproape pe Isus. În furtuna acestei lumi vrem să ne ţinem aproape de Isus, în Biserica sa: el ne va putea mântui!

5/7

„Toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus”. (Mt 8,34)

Păcat că acea cetate nu a ieşit în întâmpinarea lui Isus pentru a-l invita să stea cu ei, ci pentru a-l ruga să se îndepărteze de oraşul lor! Ei au crezut că dacă Isus se va îndepărta de ei, viaţa în acea cetate ar fi fost mai frumoasă! În realitate, dacă viaţa personală, cea familială şi cea socială ar fi călăuzită de iubirea lui Isus şi de înţelepciunea sa, ar fi raiul pe pământ. Voi încerca să ies din acel mod comun de a gândi şi a acţiona care îl respinge pe Isus şi mă voi lăsa călăuzit de el, pentru a aduce iubire, milostivire şi pace tuturor celor cu care mă voi întâlni!

6/7

„Paralizatul, ridicându-se, s-a dus acasă”. (Mt 9,7)

Mă gândesc la momentele când şi noi, după ce am primit iertarea Domnului printr-un slujitor al său, ne întoarcem acasă, aşa cum a făcut în acea zi paraliticul. Împreună cu iertarea purtăm în inimă bucuria de a ne şti iubiţi şi primiţi de Tatăl şi tăria pentru a-i putea sluji mai departe pe fraţii noştri.

7/7

„Îndurare vreau şi nu jertfă”. (Mt 9,13)

Da, Tatăl nu are nevoie de riturile noastre religioase! Doreşte să purtăm în inimă iubirea sa pentru toţi oamenii: Isus a venit pentru ei. Scopul riturilor trebuie să fie tocmai acela de a hrăni în noi această iubire. Sfântul Paul, scriindu-le corintenilor, declară că, dacă nu avem în noi iubirea lui Dumnezeu, tot ceea ce facem nu valorează nimic. Iar sfântul Augustin a sintetizat: „Iubeşte şi fă ce vrei”. Anul Milostivirii nu poate să se încheie!

8/7

„Vinul nou se pune în burdufuri noi”. (Mt 9,17)

Cu tine în inimă, Isuse, totul este nou! Tu îmi vorbeşti, mă călăuzeşti, îmi arăţi voinţa Tatălui clipă de clipă... Nu pot să ţin pentru mine lucrurile, nu pot să fiu ataşat nici măcar de devoţiunile mele! Isuse, te rog să fii tu comoara mea, tu, Mântuitorul meu!

9/7

„Toate mi-au fost date de Tatăl meu”. (Mt 11,27)

Isuse, Tatăl a pus toată iubirea lui în mâinile tale, pentru că numai tu îl cunoşti şi eşti disponibil să o împlineşti în întregime. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru că tu, cu moartea şi învierea ta, ai împlinit-o şi continui să o împlineşti pentru mine şi pentru întreaga omenire. De aceea astăzi, în ziua dedicată ţie, particip, împreună cu fraţii mei şi ai tăi, la celebrarea euharistică: tu mă vei face să îl cunosc şi mai mult pe Tatăl şi îmi vei da odihnă în inima ta smerită.

10/7

„Eu sunt cu tine şi te voi păzi”. (Gen 28,15)

Prezenţa protectoare a Domnului, arătată deja patriarhilor într-o măsură mai mică, acum este deplină, perfectă, în noi şi alături de noi: Isus a promis-o Bisericii sale. Această prezenţă o vom vesti prin încrederea şi perseverenţa noastră în necazuri şi prin iubirea pe care o vom dărui fraţilor.

11/7

„Va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică”. (Mt 19,29)

Aceluia care te urmează, Isuse, lăsând, din iubire faţă de tine, orice proiect de carieră şi orice siguranţă economică, orice bun şi orice sentiment, tu îi promiţi bucuria unei comuniuni noi cu atâţia fraţi şi surori; îi promiţi o viaţă veşnică, o viaţă adevărată, care nu cunoaşte moartea. Sfinte Benedict, ţi-i încredinţăm rugăciunii tale pe tinerii noştri, ca să îl caute pe Isus, să îl întâlnească, să îl asculte şi să urmeze plini de curaj glasul său, pentru a fi astfel fericiţi!

12/7

„Isus le-a dat putere asupra duhurilor necurate”. (Mt 10,1)

Îmi dau seama că atunci când primesc invitaţia ta de a veni la tine, de a mă opri la picioarele tale, chiar şi fără cuvinte, tu mă îmbogăţeşti cu darul Duhului Sfânt. Mă regăsesc astfel mai puternic în a învinge tot ceea ce ar vrea să mă îndepărteze de tine şi de fraţii mei. Îţi mulţumesc, Doamne Isuse!

13/7

„În dar aţi primit, în dar să daţi”. (Mt 10,8)

Iubirea este întotdeauna gratuită, altfel nu ar mai fi iubire. Noi, creştinii, ştim că locuinţa şi izvorul iubirii este inima Tatălui. Isus este iubirea însăşi a Tatălui care se face trup pentru noi. Atunci când primim trupul său, el ne umple cu această iubire şi în acelaşi timp se dăruieşte prin faptele noastre de iubire celui care se apropie de noi.

14/7

„Duhul Tatălui vostru este cel care vorbeşte în voi!” (Mt 10,20)

Acest cuvânt ne poate fi de mare ajutor. Pentru a putea da o bună mărturie despre Isus, atât în întâlnirile, cât şi în conversaţiile cotidiene, precum şi în vreo ocazie particulară care s-ar ivi, nu este nevoie să ne pregătim cuvintele, ci inima: în ea să poată locui întotdeauna Tatăl şi astfel să vorbească prin noi!

15/7

„Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii”. (Mt 10,31)

Isus nu intenţionează să-mi spună că nu voi mai trăi momente dificile, că în viaţă totul îmi va merge bine, că totul va fi bine. Nu, el vrea să mă asigure că dincolo de orice mi se poate întâmpla este privirea Tatălui. Chiar şi în situaţia cea mai întunecoasă în care m-aş afla, este mâna sa care nu mă abandonează; mâna sa care, chiar dacă mi-ar fi luată viaţa de pe acest pământ, mă va ţine strâns şi mă va însoţi în viaţa sa.

16/7

„Fericiţi sunt ochii voştri pentru că văd!” (Mt 13,16)

Îţi mulţumim, Doamne Isuse, că ne-ai ales! Cunoaştem iubirea ta, unica iubire adevărată şi deplină; avem în inimă cuvintele tale, care aduc lumină şi dau sens fiecărei clipe a vieţii noastre; cu tine nu mai păşim spre moarte, ci spre Tatăl. Isuse, voim să păstrăm darul tău ca pe averea noastră cea mai de preţ şi astfel să fim lumină pentru alţii!

17/7

„Cine îşi pierde viaţa pentru mine, o va regăsi”. (Mt 10,39)

Pentru tine, Isuse, mă trezesc un pic mai devreme şi stau în rugăciune. Pentru tine, Isuse, îmi înfrânez limba să nu răspund fără iubire. Pentru tine, Isuse, dedic o oră din ziua mea de odihnă ca să vizitez o persoană singură. Pentru tine, Isuse, îi împrumut păpuşa mea surioarei mele bolnave. Pentru tine, Isuse... Părinţilor creştini de astăzi nu le este teamă să vorbească cu proprii copii despre Isus: ei ştiu că acesta este adevăratul mod de a-i iubi, şi anume să le deschidă porţile către o viaţă care nu se sfârşeşte!

18/7

„Vai ţie, Corazin, vai ţie, Betsaida!” (Mt 11,21)

Isus avertizează două cetăţi, pentru că, deşi el a făcut acolo semne mari, acele cetăţi nici măcar nu au început să creadă în el. Nu vreau, astăzi, să fiu uituc: vreau să îmi amintesc cu recunoştinţă lucrarea lui Isus în viaţa mea şi că el mi-a dăruit-o; şi nu voi fi leneş în drumul meu de credinţă, în abandonarea mea plină de încredere în mâinile sale, atotputernice în iubire!

19/7

„Eu voi fi cu tine”. (Ex 3,12)

De câte ori, poate şi în această dimineaţă, trezindu-ne am simţit o mare povară gândindu-ne la ziua pe care o avem în faţa ochilor, la situaţiile pe care trebuie să le înfruntăm. „Eu voi fi cu tine”, ne spune Domnul, „nu te teme; ştiu că este dificil, ştiu că ţi se pare că nu reuşeşti: ai încredere în mine, voi interveni eu. Cu cine este mic şi slab, eu ştiu să fac lucruri mari”.

20/7

„Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi”. (Ex 3,13)

Îţi mulţumesc, Doamne Isuse, pentru credinţa şi iubirea pe care ai dat-o bunicilor şi părinţilor mei. Ştiu că tu ai fost mereu cu ei şi i-ai asistat; ştiu că ei sunt încă împreună cu tine. Fii tu mereu păstorul meu, Domnul meu şi Dumnezeul meu! Din generaţie în generaţie să se vestească iubirea ta!

21/7

„Îndurare vreau, şi nu jertfă”. (Mt 12,7)

Am voit să renunţ la cafea în unele dimineţi, ca să mă alătur un pic la sacrificiului lui Isus. Nu am reuşit: când nu beam cafeaua eram leneş, susceptibil, puţin disponibil... Isus m-a făcut să înţeleg că era mai mulţumit să îmi beau cafeaua şi să mă implic mai degrabă în mici fapte de milostivire, înţelegere, slujire. Acum, când dimineaţa îmi beau cafeaua, spun în inimă mulţumesc lui Isus şi îmi propun să trăiesc cu adevărat milostivirea sa în restul zilei.

22/7

„Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” (In 20,15)

Tu, sfântă Marie Magdalena, ne înveţi să îl căutăm pe Isus: tu ai înţeles că el este totul pentru noi, oamenii. Prin experienţa pe care ai avut-o, ne asiguri că Isus va veni să ne mângâie, când îl vom căuta din toată inima!

23/7

„A venit duşmanul lui, a semănat neghină prin grâu”. (Mt 13,25)

A şti că duşmanul este cel care seamănă neghină ar trebui să-mi fie de ajuns ca să nu-i dau libertate de acţiune. Nu mă voi lăsa, aşadar, influenţat de bârfele acelui enoriaş, de avariţia unei rude, de acel coleg care ia în derâdere credinţa mea şi îmi pune piedici la muncă, de vecinul care pare că într-adins face mizerie la parter, de... Nu neghina, ci răbdarea iubirii tale, Doamne Isuse, să aducă roade! Tu l-ai învins pe acel duşman: eu stau strâns unit cu tine!

24/7

„Nu vă temeţi, staţi! Ex”. (14,13 )

Astfel i-a încurajat Moise pe israeliţii care, înspăimântaţi de egiptenii ce îi urmăreau, ar fi voit să se întoarcă în Egipt. De câte ori, în momentele dificile, am fost şi noi încurajaţi de unul dintre fraţi. Am văzut că întotdeauna Isus ne ajută în încercări şi îndepărtează primejdia. Nu este uşor să-l urmăm, dar este frumos! Numai el ne poate umple inima.

25/7

„Am crezut, de aceea am vorbit”. (2Cor 4,13)

Acest cuvânt mă face să mă gândesc la curajul atâtor fraţi care au dat mărturie despre credinţa lor în Isus. Apostolii au avut curaj, printre care sfântul Iacob; au avut curaj mulţi dintre primii ucenici veneraţi ca martiri; continuă să aibă curaj mulţi creştini persecutaţi în atâtea părţi ale lumii. Chiar în jurul meu sunt mărturisitori curajoşi. Doresc şi eu să vorbesc uneori prin cuvinte şi întotdeauna cu viaţa, pentru a da mărturie în mediul meu despre iubirea pe care Tatăl mi-o oferă în Isus.

26/7

„Eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri!” (Ex 16,4)

Este răspunsul dat de inima Tatălui poporului care, în pustiu, murmura împotriva lui. Tatăl meu, în pustiul acestei vieţi tu mă conduci, mă protejezi, îmi dai în fiecare zi, în Isus, „o pâine din ceruri”: ai pregătit-o chiar pentru mine, ca să mă saturi pe deplin; ai pregătit-o cu toată iubirea ta! Nu mai vreau să murmur, Tatăl meu. Iartă-mă!

27/7

„Fericiţi sunt ochii voştri pentru că văd şi urechile voastre pentru că aud!” (Mt 13,16)

Isuse, tu eşti Mesia cel aşteptat care „deschide ochii orbilor” şi „îi face pe surzi să audă”! Tu ne faci să vedem chipul Tatălui şi ne saturi; tu ne faci să înţelegem cuvintele tale de viaţă. Şi această fericire cui o dăruieşti? Aceluia care încearcă să-şi pună încrederea în tine, primindu-te pe tine şi lucrarea ta.

28/7

„Să nu iei în zadar numele Domnului Dumnezeului tău”. (Ex 20,7)

Este una dintre poruncile date de Dumnezeu prin Moise: astăzi liturgia, în prima lectură, ne propune să o ascultăm. Toate poruncile găsesc o rezonanţă naturală în conştiinţa omului: sunt ca nişte „instrucţiuni” cu care Creatorul nostru îşi însoţeşte capodopera, omul, încât aceasta să poată „funcţiona” bine. Şi, într-adevăr, omul care le urmează se va bucura de o viaţă ordonată şi senină şi va fi gata să primească plinătatea şi împlinirea legii, care este Isus.

29/7

„Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi”. (In 11,25)

Cu sfânta Marta şi cu toţi sfinţii tăi, şi eu cred, Isuse, că eşti darul Tatălui pentru mine: sunt slab, iar Duhul Sfânt mă susţine; sunt păcătos, şi prin slujitorul tău îmi dai cuvântul sigur al iertării tale; sunt confuz, şi cuvântul tău mă luminează; întâlnesc umilinţe, neînţelegeri, singurătate şi puterile mele scad pe zi ce trece: din îmbrăţişarea ta primesc stabilitate, primesc viaţă adevărată. Voi încerca să stau cu tine, Isuse!

30/7

„Vor veni îngerii şi-i vor separa pe cei răi dintre cei drepţi”. (Mt 13,49)

Este misiunea îngerilor, aşadar, şi nu ne revine nouă sarcina nici să judecăm, nici să excludem; nouă ne revine misiunea de a iubi, de a sluji, de a fi instrument al inimii Tatălui şi al crucii lui Isus, care întotdeauna vrea numai mântuirea omului.

31/7

„Pe cel care a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi şterge din cartea mea”. (Ex 32,33)

Poporul în pustiu îl abandonase pe Dumnezeu, creându-şi un idol şi adorându-l pe acesta. Fiecare idolatrie – chiar şi acelea pe care le trăim noi – ne scot din „cartea” lui Dumnezeu, ne separă de comuniunea cu el. Pentru a ne face să înviem, iubirea Tatălui a găsit calea: în Isus s-a apropiat de noi, a intrat în moartea noastră, el, care este viaţa! Tată, Fiu şi Duh Sfânt, unicul meu Dumnezeu, te adorăm şi îţi mulţumim!