CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 lug 2019

IULIE Calendar 2019

IULIE 2019

1/7

„Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”. (Mt 8,20)

Cu aceste cuvinte, Isus răspunde unei persoane entuziasmate de el, care îi spusese: „Învăţătorule, eu te voi urma oriunde vei merge”. Îţi mulţumesc, Isuse, că ne atenţionezi să nu fim prea siguri de noi înşine şi să nu avem un entuziasm superficial; calea ta e în urcare, este calea crucii. Ea însă duce la scopul fericirii adevărate şi perene.

2/7

„Doamne, salvează-ne! Pierim!” (Mt 8,25)

Teama ucenicilor pe lacul în furtună venea din necunoaşterea deplină a lui Isus; de fapt, apoi se vor întreba: „Cine este acesta că şi vânturile, şi marea ascultă de el?” Şi temerile mele vin pentru că nu ţin cont cine este el, pentru că nu mă sprijin nu atât pe puterea sa, cât mai ales pe iubirea sa. Chiar şi în acele momente însă pot să strig cu încredere: „Salvează-mă, Isuse! Singur, fără tine, sunt pierdut!”

3/7

„L-am văzut pe Domnul!” (In 20,25)

Este ceea ce vestesc cei zece apostoli lui Toma. Desigur, o fac cu mare bucurie şi convingere, totuşi Toma nu reuşeşte să creadă. Nu te descuraja dacă mărturia ta nu este primită printre cei dragi ai tăi, printre prieteni, colegi. Cu seninătate, roagă-te să vină Isus însuşi să deschidă şi să lumineze acele inimi. Mijlocirea sfântului Toma nu va întârzia.

4/7

„Acum ştiu că te temi de Dumnezeu”. (Gen 22,12)

Abraham ascultă de Dumnezeu, care îi cere să i-l jertfească pe fiul său Isaac. Abraham trăieşte în credinţă această ascultare, sigur fiind că Dumnezeu ar putea chiar să îl învie pe Isaac. Atunci Dumnezeu intervine să împiedice sacrificiul şi îi spune lui Abraham: „Acum ştiu că te temi de Dumnezeu”, adică ştiu că tu mă iubeşti mai mult decât pe fiul tău. Tată sfânt şi bun, dă-mi şi mie spiritul de ascultare şi de deplină încredere în tine!

5/7

„Urmează-mă!” (Mt 9,9)

Un prieten de-al meu nu a răspuns atât de repede ca Matei la chemarea lui Isus. Încă de copil simţise această invitaţie, dar, în faţa exigenţelor evangheliei, renunţase. Apoi, ca tânăr, se gândea că Isus ar fi voit ca el să formeze o familie creştină; dar şi această posibilitate a fost dată deoparte. Numai după o rugăciune profundă, susţinut şi de ajutorul unui părinte spiritual, a înţeles că Isus îl voia în întregime pentru sine în feciorie. Răspunsul la această chemare a lui Isus i-a adus împlinire în viaţă.

6/7

„Pot oare nuntaşii să postească atât timp cât mirele este cu ei?” (Mt 9,15)

Isus răspunde celui care îl întreabă motivul pentru care ucenicii săi nu postesc. Descoperă astfel că el este „mirele”, cel care iubeşte poporul lui Dumnezeu până la a-şi da viaţa. Întâlnirea cu el este izvor de bucurie. În schimb, când el va ajunge să lipsească în familii, în comunităţi, în inima mea, atunci va fi timpul de a posti până când el va reveni.

7/7

„Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini!” (Lc 10,2)

Un cunoscut de-al meu s-a aflat în dificultate, trebuind să răspundă la alegerea lui Isus. De fapt, se gândea: „Oare chiar eu? Am o treabă, îmi construiesc casa”... „Pentru că te iubesc”, a răspuns vocea interioară. Aceste cuvinte l-au făcut să se decidă să lase totul şi să se pună la dispoziţia Domnului cel înviat, pentru a lucra în secerişul său.

8/7

„Iată, eu sunt cu tine şi te voi păzi oriunde vei merge”. (Gen 28,15)

Iacob, descendent al lui Abraham, primeşte de la Dumnezeu această promisiune tocmai pe când este persecutat de fratele său Esau. Răspunzând, şi Iacob face promisiuni lui Dumnezeu, iar apoi le va ţine. Isus ne adresează şi nouă, creştinilor, cuvântul care asigură prezenţa sa. Iar noi, precum Iacob, îi promitem fidelitate.

9/7

„L-am văzut pe Dumnezeu faţă către faţă”. (Gen 32,31)

Iacob, cu toată familia sa, fuge de unchiul său Laban. La un anumit moment, se află singur în luptă cu un om, în care va recunoaşte apoi un înger al lui Dumnezeu. Acesta, înainte de a pleca de lângă el, îl binecuvântează. În unele momente ni se pare şi nouă că luptăm în faţa unei anumite cerinţe a lui Isus. Dacă el învinge, consideră că suntem victorioşi asupra ispitei şi ne binecuvântează.

10/7

„Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»”. (Mt 10,7)

Isus a dat această poruncă apostolilor, când i-a trimis să predice evanghelia; este ca o invitaţie la a nu pierde nici timpul, nici ocaziile. Putem vesti evanghelia oriunde, cu bucurie în inimi, cu recunoştinţă şi cu iubire faţă de toţi, dar şi prin câte un cuvânt care să orienteze către Isus cu fermitate. El este singurul care poate salva de nenorocirile în care omul cade din cauza dezorientării sale.

11/7

„Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!” (Mt 19,27)

Cine este dispus să lase totul pentru a-l urma pe Isus face experienţa unei vieţi pline, bogată în daruri, chiar dacă însoţită de suferinţe. Îţi mulţumesc, Isuse: cu tine primesc mult mai mult decât ceea ce am lăsat.

12/7

„Nu te teme să cobori în Egipt”. (Gen 46,3)

Iacob, în timp ce îl ruga pe Dumnezeu pentru tatăl său, Isaac, a avut confirmarea că putea să coboare cu poporul său în Egipt. Era o decizie uriaşă, dar Domnul l-a întărit. La fel, mi-a povestit un frate că, într-un moment de epuizare fizică şi spirituală, simplul gând de a ieşi cu maşina pentru o treabă i se părea imposibil. Binecuvântarea fraţilor şi faptul că îşi reamintea că Isus îi era aproape şi avea să-l călăuzească i-au dat tărie pentru a face călătoria în acea azi.

13/7

„Nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii”. (Mt 10,31)

Isus ne încurajează să dăm mărturie despre el, chiar dacă din acest motiv suntem luaţi în derâdere sau trataţi rău ori chiar ucişi. Viaţa noastră este preţioasă în ochii Tatălui, mai mult decât aceea a păsărilor, cărora el nu lasă să le lipsească hrana. Îţi mulţumesc, Isuse! Cu ajutorul Duhului Sfânt, vreau să fiu mărturisitor al tău.

14/7

„Mergi şi fă şi tu la fel!” (Lc 10,37)

Într-o zi un cunoscut mi-a telefonat, întrebându-mă dacă puteam să ajut un prieten de-al său care suferea de o depresie puternică şi avea nevoie să se dezlipească o anumită perioadă de timp de familia sa. Eu atunci i-am recomandat o comunitate. Prietenul său a mers acolo şi a rămas ceva timp. Eu mergeam să-i ţin companie, să îl însoţesc la plimbare şi să mă rog cu el. Îţi mulţumesc, Isuse, că îi inspiri pe ai tăi să colaboreze cu tine în a se apropia de cei mai slabi.

15/7

„Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine”. (Mt 10,37)

Cine vrea să trăiască întotdeauna cu Isus îl va prefera pe el în loc de toţi şi de toate. El va fi pe primul loc în inima sa. Îţi mulţumesc, Isuse: tu îmi eşti de ajuns, tu eşti totul pentru mine. Doresc să depind numai de tine!

16/7

„A început să mustre cetăţile, pentru că nu s-au convertit”. (Mt 11,20)

Isus a venit în lume pentru a dărui tuturor mântuirea şi iubirea Tatălui. El ne oferă aceste daruri prin cuvântul său, prin sacramentele Bisericii, prin rugăciune. Fie ca el să nu trebuiască să ne mustre şi pe noi din cauză că nu le-am primit, că nu i-am acordat încredere!

17/7

„Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt!” (Ex 3,5)

Această indicaţie primită de Moise din partea lui Dumnezeu, care îl chema din mijlocul rugului, putem să o înţelegem ca fiind o invitaţie de a nu ne apropia de el fără respect şi nici măcar cu o atitudine de apărare. Tată, vreau să trăiesc prezenţa ta, în comuniune cu tine, respingând păcatele şi înclinaţiile mele rele şi încrezându-mă deplin în tine. Cât de neghiob aş fi să mă apăr de iubirea ta!

18/7

„Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima”. (Mt 11,29)

Isus îşi arătase umilinţa recunoscând că iubirea şi cuvântul său puteau să le primească numai cei mici şi simpli. Am avut un exemplu mare de blândeţe şi de umilinţă de la doi fraţi ai mei. De la Enric: când trebuia să decidem ceva, el, care era cel mai inteligent şi pregătit dintre noi, dădea răspunsul său, dar apoi era pregătit să ia în consideraţie răspunsul fraţilor; de la părintele Fiorenzo care, văzând câte un defect al fraţilor, nu se lamenta, îi suporta, oferindu-i lui Isus, chiar dacă era un efort pentru el.

19/7

„Îndurare vreau, şi nu jertfă”. (Mt 12,7)

Fariseii vor să îl înveţe pe Isus cum se ascultă de Dumnezeu; dar Isus, care este cel ascultător prin excelenţă, ascultă din inima Tatălui cuvântul său, nu doar din cărţi. Poate, astfel, să explice cum trebuie trăit acest cuvânt: întotdeauna în milostivire, adică dăruind iubire oamenilor, chiar fiind păcătoşi.

20/7

„Neamurile îşi vor pune speranţa în numele lui”. (Mt 12,21)

Naţiunile, neamurile, adică toate popoarele, în cine sau în ce pot să spere? În guvernanţi mai buni? În închiderea fabricilor de arme? În distribuirea echitabilă a bogăţiilor? Probabil, dar şi toate acestea se vor putea împlini dacă se va schimba inima omului; sau, mai bine, dacă aceasta se va lăsa umplută de iubirea lui Dumnezeu, acea iubire care are nume şi prenume: Isus din Nazaret!

21/7

„Însă un lucru este necesar”. (Lc 10,42)

Cu aceste cuvinte – şi cu ceea ce urmează – Isus o corectează pe Marta şi ne luminează şi pe noi, cei care îl ascultăm. Pare să ne spună: înainte de a acţiona, ascultaţi cuvintele mele şi pe acelea ale cui vă călăuzeşte spiritual; după asta puteţi munci, luminaţi şi sprijiniţi de iubirea Duhului Sfânt.

22/7

„L-am văzut pe Domnul!” (In 20,18)

Maria Magdalena poate să spună aceste cuvinte cu mare bucurie, o bucurie care îi schimbă toată viaţa. Cine îl vede pe Domnul nu mai este el însuşi! Cine îl întâlneşte pe Isus cel viu caută pe alţii pentru a împărtăşi bucuria şi noutatea vieţii!

23/7

„Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult”. (In 15,5)

Sfânta Brigitta a rămas foarte unită cu Isus, de aceea viaţa sa sfântă a făcut bine multora. Şi eu, şi tu, dacă rămânem fideli cuvântului lui Isus, trăindu-l, facem bine în diferite moduri celor pe care îi întâlnim. Nu mă voi preocupa de altceva decât să rămân unit cu Isus!

24/7

„Veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. (Ex 16,12)

Domnul îi porunceşte lui Moise să vorbească poporului, care se lamentează şi murmură împotriva lui. Va vesti că le va da carne seara şi pâine dimineaţa în mod surprinzător; astfel, vor şti că el este Domnul care are grijă de ei. Tată bun, ajută-ne să ne abandonăm mereu în braţele providenţei tale, încrezători în iubirea ta fidelă!

25/7

„Suntem mereu daţi la moarte pentru Isus”. (2Cor 4,11)

Un tânăr le-a spus părinţilor dorinţa lui de a-l urma pe Isus. Mama sa, în loc de răspuns, şi-a scos un papuc şi a aruncat în el. Iar tatăl, într-o dimineaţă, în timp ce acel fiu se pregătea să plece la întâlnirea de rugăciune, s-a pus în faţa automobilului pentru a-l împiedica să plece. Îţi mulţumesc, Isuse, că numai prin moartea pentru noi înşine şi prin mari renunţări împărăţia ta primeşte viaţă.

26/7

„Să nu ai alţi dumnezei afară de mine!” (Ex 20,3)

Dumnezeul nostru, Tatăl, vorbeşte astfel poporului său, dând poruncile sale pline de înţelepciune şi de iubire. Îţi mulţumim, Tată, care te gândeşti la noi şi ne dai cuvinte sfinte care ne fac să trăim senini şi în armonie cu toţi. Aceasta este prima, temelia tuturor învăţăturilor tale: numai tu eşti important, numai tu meriţi ascultarea şi supunerea care se datorează unui „dumnezeu”.

27/7

„Lăsaţi să crească împreună până la seceriş!” (Mt 13,30)

Pentru a indica o mare răbdare, spunem pe bună dreptate: „răbdarea lui Iob”. Dar la răbdarea lui Dumnezeu oare ne gândim? El, care are înaintea ochilor pe fiecare dintre noi şi orice situaţie, câtă răbdare trebuie să aibă! Îţi mulţumim, Isuse, care, cu parabola neghinei, ne ajuţi să participăm la acest aspect al iubirii Tatălui.

28/7

„Îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer”. (Lc 11,13)

Dacă Isus promite că Tatăl îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer, ce altceva îi voi cere? Sănătate? Soluţionarea vreunei probleme economice? Pace în familie? Dacă Tatăl pune în mine Duhul său, duh de iubire, duh de iertare, de răbdare, de încredere şi de abandonare în el, de tărie... toate aceste probleme sunt deja potenţial depăşite. Şi astăzi, în ziua Domnului, pot să îi cer darul său cu sprijinul comunităţii reunite!

29/7

„Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi”. (In 11,25)

Cu sfânta Marta şi cu toţi sfinţii tăi, şi eu cred, Isuse, că eşti darul Tatălui pentru mine: sunt slab, iar Duhul Sfânt mă susţine; sunt păcătos, iar prin slujitorul tău îmi dai cuvântul sigur al iertării tale; sunt confuz, iar cuvântul tău mă luminează; întâlnesc umilinţe, neînţelegeri, singurătate şi puterile mele scad pe zi ce trece: din îmbrăţişarea ta primesc stabilitate, primesc viaţă adevărată. Voi încerca să stau cu tine, Isuse!

30/7

„Te rog, Doamne, să mergi în mijlocul nostru!” (Es 34,9)

Moise recunoaşte că poporul este „încăpăţânat”, păcătos, dar tot îi cere Domnului să meargă cu poporul, să nu îl abandoneze. Poporul nu este demn, dar Domnul este „plin de îndurare şi milostiv, plin de bunătate şi de adevăr”. În evanghelia de astăzi, Isus ne invită să ne asemănăm lui, să fim răbdători precum ţăranul cu neghina, să păşim cu umilinţă în comunităţile noastre, fără să ne facem judecători, fără să-i condamnăm pe fraţi.

31/7

„Plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela”. (Mt 13,44)

Cine este adevărata comoară ascunsă pe un câmp oarecare? Este Isus! Când l-am găsit pe el, toate celelalte au valoare numai dacă slujeşte la a-l iubi, la a-l sluji în aproapele, dar el este cel care rămâne centrul vieţii mele. Îţi mulţumim, Isuse, că eşti cu noi mereu!