CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 lug 2020

IULIE Calendar 2020

IULIE 2020

1/7

„Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi!” (Am 5,14)

Răul este izvor de suferinţă. Nu Dumnezeu îl vrea, ci duşmanul. Isus l-a întâlnit în suferinţa celor doi gadareni posedaţi de diavoli. I-a eliberat pentru că s-au adresat lui, deşi în mod obraznic. Să încercăm să ascultăm de Dumnezeu pentru a fi în „bine”, cu toată fiinţa noastră.

2/7

„Curaj, fiule! Păcatele îţi sunt iertate”. (Mt 9,2)

Isus iartă paraliticul şi vindecă păcătosul. Şi noi, cu mulţimile de atunci, îl lăudăm pe Dumnezeu, care ne-a dat un asemenea Mântuitor, în măsură să ne ierte atunci când ne vede suferinzi şi să ne vindece atunci când vede păcatul nostru. Aceasta ne dă ocazia pentru a ne îndrăgosti de Isus!

3/7

„Pentru că m-ai văzut, ai crezut”. (In 20,29)

Sfântul Toma este apostolul care îl întrebase pe Isus: „Nu ştim unde mergi şi cum putem şti calea?”. Atunci Isus i-a dat acel răspuns care este o revelaţie: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”. Acum, când Toma ar putea să-l atingă cu mâna sa pe Isus înviat, înţelege şi acele cuvinte, adevărat dar pentru noi toţi.

4/7

„Nimeni nu pune un petic dintr-o stofă nouă la o haină veche”. (Mt 9,16)

Haina veche este obişnuinţa de a asculta de Dumnezeu asemenea servitorilor de stăpânul lor. Fac ceea ce trebuie şi apoi se simt în ordine. Stofă brută, adică nouă, este ascultarea de Dumnezeu asemenea fiilor de propriul tată, cu iubirea celui care îşi însuşeşte dorinţele sale. Cine ascultă astfel, nu-şi dă seama că ascultă, pentru că iubeşte. Aceste două moduri de a asculta nu reuşesc să stea împreună!

5/7

„Jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară”. (Mt 11,30)

Jugul lui Isus! Jugul este instrumentul care ţine unite două animale pentru a trage acelaşi car. Jugul lui Isus mă ţine unit cu el pentru a sluji împărăţia lui Dumnezeu! A trăi astfel, uniţi cu Isus şi cu slujirea sa, este o trudă bucuroasă, care te face să alergi şi să sari în sus! Încearcă deja astăzi!

6/7

„Curaj, fiică, credinţa ta te-a mântuit!” (Mt 9,22)

Acest cuvânt este adresat femeii care de 12 ani avea pierderi de sânge şi a atins mantia lui Isus, fiind sigură că se va vindeca. Un cuvânt care este valabil şi pentru Maria Goretti, care la 12 ani, graţie credinţei sale, n-a cedat în faţa voinţelor necurate ale lui Alessandro. A murit, este adevărat, dar este mântuită şi a obţinut şi mântuirea ucigaşului său.

7/7

„Secerişul este mare”. (Mt 9,37)

Isus alungă un diavol care-l împiedică pe un om să intre în comuniune cu alţii. Mulţimile tresaltă de bucurie, în timp ce acela care se consideră „al lui Dumnezeu” denaturează semnificaţia darului lui Isus. El spune, de aceea, ucenicilor săi că lucrarea lor are nevoie de multă trudă. Nu fariseii îi vor ajuta, ci aceia pe care Tatăl îi va trimite dacă-l vor ruga cu credinţă.

8/7

„Inima lor este împărţită: s-au făcut vinovaţi”. (Os 10,2)

Infidelitatea poporului creşte treptat ce creşte bunăstarea. În loc să-i mulţumească lui Dumnezeu şi să asculte mai mult de el, el transformă darurile primite în divinităţi de slujit! Aşa spune profetul Osea, adăugând că va fi nevoie de o catastrofă pentru ca poporul să-şi desfăşoare din nou misiunea sa.

9/7

„Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor!»”. (Mt 10,7)

Această predică este aceea pe care a început-o el, însuşi Isus. A predica înseamnă a anunţa cu putere şi hotărâre vestea bună a venirii unui rege diferit de ceilalţi, un rege care vine din ceruri, de la acel Dumnezeu care-i iubeşte pe oameni ca fii! Este un rege care nu va asupri nici nu va domina, ci va sluji şi va ridica pe fiecare şi pe toţi din suferinţele lor generate de păcat.

10/7

„Căile Domnului sunt drepte”. (Os 14,10)

Profetul îi ajută pe cei care se convertesc la Dumnezeu ca să rămână fideli. Le sugerează să pornească pentru a-l întâlni pe Domnul pregătind cuvintele pe care să i le spună. Isus ne-a spus că şi fiul risipitor şi-a pregătit cuvintele pentru a cere iertare de la tatăl său. Însă astăzi afirmă şi că, atunci când va trebui să suferim pentru el, însuşi Tatăl ne va pune pe buze cuvinte de înţelepciune şi de mărturie.

11/7

„Domnul dă înţelepciunea, din gura lui ies cunoaşterea şi înţelegerea”. (Prov 2,6)

Acest adevăr îl întâlnim în viaţa sfântului Benedict. El s-a încredinţat lui Dum­nezeu pentru a trăi învăţăturile lui Isus şi a-i oferi lui toată existenţa proprie. Şi s-a întâmplat că viaţa sa a fost preţioasă pentru toate popoarele din Europa, graţie înţelepciunii învăţăturilor sale. Mai avem nevoie de această înţelepciune: îi cerem să ne-o obţină de la Tatăl nostru.

12/7

„Semănătorul a ieşit să semene!” (Mt 13,3)

Isus este aşezat într-o barcă, aproape de mal, unde se îngrămădesc oamenii pentru a-l asculta. Cuvintele sale seamănă cu nişte povestioare. Sunt simple, dar cer angajare pentru a înţelege ce este în inima celui care vorbeşte. Isus îl iubeşte pe Tatăl şi vrea să-l facă mereu cunoscut; îi iubeşte pe oameni şi vrea ca fiecare să reflecteze cu privire la sine. Eu sunt terenul pe care cade darul, ce iese din mâinile acelui Dumnezeu care mă iubeşte!

13/7

„Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează nu este vrednic de mine”. (Mt 10,38)

Eu sunt ca ucenicii care s-au înspăimântat la aceste cuvinte. Şi, asemenea lor, şi eu nu le iau atât de mult în serios. Pentru a fi cu Isus, pentru a spune că-l iubesc, pentru a-l urma, trebuie să port o cruce. Şi crucea nu pot s-o aleg. O accept pe aceea care vine de la persoanele care mă înconjoară, de la îndatoririle mele zilnice, de la limitele mele. Isuse, nu poţi să mă ai fără cruce? Dă-mi tu una, aceea pe care pot s-o port cu puţinele mele forţe şi cu puţina mea iubire.

14/7

„Dacă nu credeţi, nu veţi rezista!” (Is 7,9)

Profetul ne vesteşte un adevăr fundamental, care este valabil pentru fiecare în parte, pentru familii, pentru sate şi cartiere, pentru întreaga societate. Unde dispare credinţa, dispare ordinea, se destramă armonia, dispare încrederea reciprocă, rămâne păcatul tot mai evident şi frecvent, se îndepărtează bucuria, pierde din consistenţă pacea. Vreau să rămân tare în credinţă!

15/7

„Toate mi-au fost date de Tatăl meu”. (Mt 11,27)

Ce anume poate Dumnezeu Tatăl să dea Fiului? Noi, plăsmuiţi de egoismele noastre, ne gândim imediat la lucruri materiale, însă Tatăl care este în ceruri are cu totul altceva de „dat” Fiului său: toată iubirea sa, capacitatea sa de a iubi, viziunea sa despre oameni şi despre lucruri însufleţite de iubire, posibilitatea sa de a ierta pe cel care se căieşte întorcându-se la el. Şi Fiul împărtăşeşte cu noi această bogăţie!

16/7

„Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima”. (Mt 11,29)

Voi reuşi vreodată să învăţ de la tine, Domnul meu Isus? Tu ştii să trăieşti singur, ştii să te ascunzi, eşti bogat în iubirea Tatălui şi nu cauţi sprijine sau mângâieri de la oameni. Pentru aceasta, pe faţa ta străluceşte blândeţea şi umilinţa. Voi învăţa de la tine să mă retrag, să tac, să vorbesc numai când voi fi întrebat, pentru a spune ceea ce tu aprobi şi pentru a-mi dărui pacea inimii tale.

17/7

„Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea ta în adevăr”. (Is 38,3)

Isaia a vestit regelui Ezechia, grav bolnav, moartea iminentă. Plângând, regele se adresează Domnului spunând: „Adu-ţi aminte că am umblat înaintea ta în adevăr”. Ascultarea trăită de Ezechia face rugăciunea „grea” în inima lui Dumnezeu, care nu poate să n-o asculte. Îi acordă alţi 15 ani de viaţă!

18/7

„Mulţi l-au urmat, iar el i-a vindecat pe toţi”. (Mt 12,15)

De acum este deja decisă moartea lui Isus din partea grupului fariseilor. Lucrul acesta nu-i împiedică pe oameni să continue să-l urmeze. El a devenit speranţă pentru toţi cei suferinzi, care nu primesc atenţie de la conducători, cu atât mai puţin alinare. Şi Isus vrea să fie urmat în tăcere. Nu vrea să se facă adunare de semnături sau de contestaţii: apărarea sa este acel Dumnezeu care l-a trimis.

19/7

„Stăpâne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău?” (Mt 13,27)

Uimire tristă din partea servitorilor. Desigur, stăpânul a semănat numai sămânţă bună. Părinţii au dat exemple şi cuvinte de credinţă copiilor. Preoţii din parohii au vestit cuvântul lui Dumnezeu în inima credincioşilor. Cum de pe alocuri trec învăţături otrăvite de neascultare, de refuzare a credinţei şi chiar venerare a idolilor sau fantezii pătrunse de energii în locul Duhului Sfânt? Duşmanul nu stă degeaba. Vigilenţă!

20/7

„Ţi s-a făcut cunoscut, omule, ce este bine şi ceea ce caută Domnul de la tine”. (Mih 6,8)

Şi continuă: „să împlineşti judecata, să iubeşti îndurarea şi să umbli în umilinţă cu Dumnezeul tău”. Acesta este modul de a trăi care ne face mari. Aşa am fost învăţaţi, însă din păcate îmi dau seama că eu încă n-am învăţat. Voi cere cu încredere harul de a începe!

21/7

„Se va întoarce şi se va îndura de noi, va şterge nelegiuirile noastre”. (Mih 7,19)

Revelaţia profetului ne prezintă o faţă a lui Dumnezeu bogată în milostivire. Poporul a experimentat consecinţele grele ale infidelităţilor sale, dar după aceea Domnul încearcă să-l atragă din nou la sine cu gesturi de iubire şi promisiuni de fericire.

22/7

„Dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă”. (2Cor 5,17)

Sfânta Maria Magdalena a experimentat de mai multe ori noutatea vieţii. A fost eliberată de şapte demoni: un act de iubire al Domnului care a făcut-o să renască. Încă este nimic faţă de noutatea întâlnirii cu Isus înviat care o cheamă pe nume. Această noutate îmi este acordată şi mie. Viaţa lumii nu mă mai seduce: a trăi cu Isus este prea minunat!

23/7

„Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele”. (In 15,5)

Sfânta Brigitta a străbătut Europa, mişcată de credinţa sa. Din Suedia a ajuns la Roma. Dar a străbătut şi toate condiţiile: soţie şi mamă, văduvă şi călugăriţă, peregrină şi învăţătoare. Şi astăzi mijloceşte pentru locuitorii dezorientaţi din întreaga lume, dezorientaţi pentru că mulţi, prea mulţi, sunt mlădiţe care nu mai ştiu unde este viţa!

24/7

„Vă voi da păstori după inima mea”. (Ier 3,15)

Ieremia îi dă Domnului glasul, care promite un dar foarte mare. Pentru turmă, a avea un păstor care cunoaşte păşunile şi ştie să o apere de sălbăticiuni şi de hoţi, este o garanţie de viaţă şi de fericire. Astfel, Dumnezeu promite poporului că nu-l va mai lăsa în voia sa. El va trimite pe cel care va şti să-l conducă cu înţelepciune şi siguranţă. Şi astăzi îl vedem pe Isus care exercită această iubire faţă de noi, vorbindu-ne despre sămânţa care ajunge în terenul nostru.

25/7

„Am crezut, de aceea am vorbit”. (2Cor 4,13)

Mulţumesc, Doamne Isuse, care i-ai chemat şi i-ai trimis pe apostoli în toată lumea şi în toate timpurile! Astfel, cuvântul tău a putut să ajungă până la mine, la urechile mele şi la inima mea. Cuvântul tău a devenit cuvântul lor, un cuvânt care se năştea din credinţa lor în tine. Ea a generat credinţa şi în mine, o credinţă care mă face să vorbesc şi să spun că tu eşti Domn şi Mântuitor, bucurie şi pace.

26/7

„La sfârşitul lumii: vor veni îngerii şi-i vor separa pe cei răi dintre cei drepţi”. (Mt 13,49)

Îngerii îi vor separa pe cei răi de cei buni. Această lucrare nu-mi va reveni mie. Eu va trebui mereu să am în inimă numai iubirea ta, Doamne, astfel şi cei răi vor putea primi semnele milostivirii tale, ale bunătăţii tale, ale faptului că eşti Tată! Îngerii nu mă vor întreba ce trebuie să facă, ci vor primi instrucţiuni de la înţelepciunea ta!

27/7

„Îmi voi deschide gura în parabole”. (Mt 13,35)

Parabolele lui Isus sunt simple şi frumoase: le ascultă toţi cu plăcere. Fiecare este un zăcământ de învăţături, un ajutor pentru reflecţie. Ne fac cunoscut cine este Isus şi cât de important este el pentru noi. Astăzi le auzim pe cele ale seminţei de muştar şi a drojdiei, care sunt ascunse, una pentru a aduce rod şi cealaltă pentru a exercita proprietăţile sale. Isus este ascuns în inima mea şi eu nu mă scot în evidenţă. Rodul va veni.

28/7

„Nu rupe alianţa ta cu noi!” (Ier 14,21)

Ieremia îl roagă pe Dumnezeu să nu ţină cont de neascultarea poporului. Păcatele lor pot să fie iertate. Cui i se poate adresa? Alt Dumnezeu nu există: idolii nu reuşesc niciodată să facă să plouă. Noi suntem neascultători, dar Dumnezeu continuă să ne iubească: îl vom aprecia mai mult şi vom încerca să-i fim fideli.

29/7

„Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi”. (Lc 10,41)

Isus vede iubirea Martei, dar vede că este o iubire care îi dă preocupare, luându-i pacea şi făcând-o să critice şi să poruncească. Poate să fie numită iubire? Pentru a iubi, voi începe de la primul pas: ascultarea. Mai întâi îl ascult pe Isus, astfel el poate să-mi spună ce doreşte ca eu să fac pentru el.

30/7

„Precum lutul în mâna olarului sunteţi voi în mâna mea”. (Ier 18,6)

Ieremia coboară în atelierul unde lucrează olarul cu lutul. Observă cu atenţie. Dacă o oală nu iese bine, muncitorul reamestecă lutul şi începe de la capăt. Profetul înţelege: aşa face Dumnezeu cu noi, cu poporul nostru. Dacă nu devine util pentru scopul său, Dumnezeu începe de la capăt. Va da viaţă unui popor nou, care să ducă iubirea sa la toate popoarele pământului!

31/7

„Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui”. (Mt 13,57)

Profetul, cel care vorbeşte despre Dumnezeu şi transmite voinţa sa, nu este ascultat de cunoscuţii săi. „Cine eşti tu, pentru a ne spune cum trebuie să trăim?”, îi spun ei. Trebuie să fiu atent să nu refuz cuvântul lui Dumnezeu atunci când este spus sau vestit de persoane pe care le cunosc. Tatăl se poate folosi de ei pentru mine, chiar dacă nu mă aştept la aceasta.