CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 lug 2025

IULIE Calendar 2025

IULIE 2025

1 / 7

„Domnul a făcut să plouă asupra Sodomei şi Gomorei sulf şi foc.” (Gen 19,24)

„Un mare gest de milostivire” al Domnului l-a salvat pe Lot din acel foc. El a trebuit să fugă din acele oraşe. Nu exista altă cale de a se salva. De aceea, de când eram copil am fost învăţat să „fug de ocaziile de păcat care se apropie”, pentru a nu fi copleşit şi ruinat de ele.

2 / 7

„Dumnezeu a auzit glasul copilului.” (Gen 21,17)

Dumnezeu îi poruncise lui Abraham să-l trimită pe Ismael departe, aşa cum dorea Sara. El însuşi va avea grijă de el şi nu va permite moartea lui în pustiu. Soţul şi soţia îşi vor păzi unitatea, cu preţul acceptării motivelor greşite ale soţului. Dumnezeu va fi prezent, gata să facă minuni.

3 / 7

„Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (In 20,29)

Când Toma şi-a mărturisit credinţa în divinitatea lui Isus înviat, Domnul nu a omis să-l mustre cu delicateţe. De acum înainte, Toma îi va stima pe toţi cei care cred prin cuvântul fraţilor, fără să fi atins şi văzut, aşa cum pretindea el.

4 / 7

„Nu am venit să-i chem pe cei drepţi.” (Mt 9,13)

Isuse, iată cum răspunzi la criticile fariseilor care dezaprobau comportamentul tău. Dacă Dumnezeu i-ar accepta doar pe cei drepţi şi nu ar avea milă de cei păcătoşi, ar rămâne singur: nimeni nu ar putea fi mântuit. Fariseii se considerau pe ei înşişi vrednici şi, prin urmare, dispreţuiau iubirea lui Dumnezeu pentru păcătoşi. Nu există un păcat mai rău decât acesta. Tu, Isuse, le dai şi lor ocazia de a se umili.

5 / 7

„Binecuvântat să fie cel care te va binecuvânta.” (Gen 27,29)

Aşa se încheie binecuvântarea lui Isaac, bătrân şi orb, către fiul său Iacob. Faptul că a fost înşelat nu scade din valoarea binecuvântării. Sunt aceleaşi cuvinte pe care Dumnezeu le-a rostit către Abraham şi ele se împlinesc pe deplin în cel care binecuvântează - cuvântează bine despre Isus. Acesta, la rândul său, este binecuvântat, iubit de Dumnezeu, fericit.

6 / 7

„Bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!” (Lc 10,20)

Când cei şaptezeci şi doi de discipoli s-au întors din prima lor misiune, erau foarte bucuroşi: experimentaseră victoria asupra demonilor. Ei, nişte oameni sărmani, nesemnificativi pentru lume, puteau aduce atât de multe beneficii celor suferinzi. Isus însă le corectează bucuria. Există un motiv mai autentic şi mai constant de bucurie: faptul de a fi iubiţi de Tatăl.

7 / 7

„Vino, pune-ţi mâna peste ea.” (Mt 9,18)

Unul dintre conducători îl imploră pe Isus pentru fiica sa muribundă. Isus îl ascultă şi merge cu el. De ce toată lumea apelează la Isus în loc să se îndrepte către alte personaje, către conducătorii poporului sau către Irod, sau către oficialii imperiali? Toată lumea vede unde este iubire, căci acolo acţionează Dumnezeu.

8 / 7

„L-am văzut pe Dumnezeu faţă către faţă.” (Gen 32,31)

După ce s-a luptat cu un personaj ciudat, Iacob recunoaşte că a fost faţă în faţă cu Dumnezeu. El este uimit că este încă în viaţă. L-a experimentat pe Dumnezeu ca pe un duşman. Totuşi, el a fost cel care l-a salvat.

9 / 7

„Predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor».” (Mt 10,7)

A predica înseamnă a face un anunţ oficial. Este o veste oficială: începe un nou mod de viaţă, o nouă societate, o nouă politică. Când vine Isus, totul se schimbă. Putem trăi ca fraţi, ne putem privi cu simpatie, ne putem ajuta fără teamă, putem avea încredere unii în alţii.

10 / 7

„În dar aţi primit, în dar să daţi!” (Mt 10,8)

Această învăţătură a lui Isus este uşor de memorat. Mi-o amintesc şi atunci când cineva doreşte să mă răsplătească pentru actele mele de iubire. I-aş spune: ascultă-l şi tu pe Isus şi acceptă să fii iubit gratis. Şi aceasta este gloria lui Dumnezeu!

11 / 7

„Oricine va fi părăsit case... va primi însutit.” (Mt 19,29)

Sfântul Benedict l-a iubit atât de mult pe Isus, încât l-a preferat rudelor sale, bogăţiilor, unei cariere de invidiat din punct de vedere uman. Această iubire exclusivă pentru Isus a propus-o apoi tuturor discipolilor săi. În acest fel, o nouă civilizaţie s-a răspândit în Europa, aducând adevărata bunăstare pentru omenire.

12 / 7

„Vouă, însă, vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap.” (Mt 10,30)

Isus îşi linişteşte discipolii. Aceştia nu trebuie să cedeze în faţa fricii, nu trebuie să se teamă de nimeni şi nimic. Frica ar scoate credinţa din inima lor şi i-ar împiedica să dea mărturie despre iubirea Tatălui pentru fiii săi. Nici măcar în faţa ameninţării cu moartea frica nu-şi va găsi locul în cei care îl iubesc pe Isus!

13 / 7

„Mergi şi fă şi tu la fel!” (Lc 10,37)

Istoria Bisericii, atât cea veche, cât şi cea recentă, este plină de oameni ascultători faţă de acest cuvânt al lui Isus. Samariteanul, deşi nu avea o credinţă deplină, avea o adevărată caritate, o mărturie autentică a iubirii Tatălui pentru fiecare persoană care suferă, pentru cei care suferă fizic şi pentru cei care suferă din cauza păcatului. Va fi şi pentru mine prilejul de a mă purta astfel...

14 / 7

„Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine.” (Mt 10,37)

Cine te iubeşte pe tine, Isuse, are o iubire adevărată, profundă şi gratuită pentru toţi şi o iubire sfântă pentru cei dragi. Cel care te iubeşte îşi foloseşte inima pentru a le oferi părinţilor săi adevărata înţelepciune şi o afecţiune lipsită de linguşeli mincinoase. Cine te iubeşte îl primeşte pe Duhul Sfânt şi îl transmite celor de care se apropie.

15 / 7

„A început să mustre cetăţile...” (Mt 11,20)

Isuse, tu eşti în stare să mustri. Reproşul tău manifestă iubirea ta sinceră şi adevărată. Locuitorii oraşului care au fost martori la minunile tale se mulţumeau cu o credinţă interesată de sănătatea trupului şi nu te-au crezut pentru a intra în împărăţia cerurilor. Ei îţi cereau vindecări, dar nu îţi dădeau inima şi ascultarea lor.

16 / 7

„Pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni decât numai Fiul.” (Mt 11,27)

Rămânem aproape de tine, Isuse, ca să-l cunoaştem pe Tatăl tău, de la care primim şi noi viaţa, şi pe care şi noi îl numim Tată. Tu nu numai că ne vorbeşti despre el, dar ne arăţi şi iubirea lui şi ne dai posibilitatea să participăm la ea, pentru a ajunge să-l cunoaştem prin experienţă.

17 / 7

„Luaţi asupra voastră jugul meu.” (Mt 11,29)

Aţi văzut două animale sub acelaşi jug? Nu se separă, merg în aceeaşi direcţie, depun acelaşi efort. Isus ne invită să rămânem alături de el, să-i împărtăşim misiunea, să ţinem pasul cu el, să trăim ascultarea lui faţă de Tatăl. Nu pot primi o invitaţie mai frumoasă decât aceasta!

18 / 7

„Nu aţi citit ce a făcut David?” (Mt 12,3)

Isuse, tu ne faci să fim atenţi când citim Sfânta Scriptură. Ea ne arată excepţiile posibile sau necesare de la reguli. De fapt, regele David a ascultat fără a se supune. El a nesocotit litera legii pentru a se supune iubirii prin care Tatăl a dat legea. Orice regulă are ca scop iubirea faţă de om, iubirea pură şi sfântă.

19 / 7

„Le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.” (Mt 12,16)

Ce trebuiau să ţină sub tăcere? Că toţi au fost vindecaţi. Fariseii hotărâseră să-l ucidă şi nu s-ar fi răzgândit nici dacă ar fi auzit de aceste noi vindecări. Tăcerea îi ajută însă pe cei vindecaţi să reflecteze şi să recunoască adevărata identitate a lui Isus.

20 / 7

„Maria şi-a ales partea cea bună.” (Lc 10,42)

Ne aflăm în Betania, în casa Martei. Isus trebuie să-i răspundă ei, celei care o vorbeşte de rău pe sora sa. În schimb, Isus o binecuvântează pe această soră, ba chiar o dă ca exemplu, pentru că iubirea ei este mai durabilă şi mai pură decât cea a Martei, care se gândea la nevoile materiale.

21 / 7

„Domnul va lupta pentru voi.” (Ex 14,14)

Moise încurajează poporul, care este foarte speriat, fiind urmărit de armata faraonului. Calea poporului este ascultarea faţă de Dumnezeu, deci, fără teamă: el va interveni pentru a-i proteja şi a-i elibera pe cei care îi împlinesc poruncile.

22 / 7

„Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru” (In 20,17)

O sfântă specială, Maria Magdalena, pentru că Isus însuşi îi încredinţează o misiune specială. Ea este în lacrimi când îl aude chemând-o pe nume, şi îl recunoaşte, înviat din morţi. El îi cere să le vestească apostolilor învierea şi înălţarea sa cu cuvinte noi. Acestea vor arăta că de acum înainte Dumnezeu Tatăl nu va mai fi identificat cu numele lui Abraham, ci cu acela al lui Isus şi al Bisericii.

23 / 7

„Cel care rămâne în mine... aduce rod mult.” (In 15,5)

În sărbătoarea Sfintei Brigitta, patroana Europei, auzim aceste cuvinte de la Isus. El este pomul cel bun din care ies roadele păcii, ale iubirii, ale umilinţei, ale blândeţii şi ale tăriei. Să rămânem deci uniţi cu Isus precum mlădiţele cu viţă, cu perseverenţă, pentru ca viaţa noastră să fie de folos pentru bucuria şi pacea lumii.

24 / 7

„Iată, eu voi veni la tine într-un nor gros.” (Ex 19,9)

Dumnezeu îl linişteşte pe Moise. Îi va vorbi dintr-un nor: poporul va vedea norul şi astfel va crede că el transmite voinţa lui Dumnezeu. Însă pentru a auzi cuvintele divine de pe buzele lui Moise, tot poporul va trebui să se purifice. Iată de ce aceia care se spovedesc frecvent ascultă de bunăvoie şi cu mai multă rodnicie cuvântul Domnului!

25 / 7

„Să se arate viaţa lui Isus în trupul nostru.” (2Cor 4,10)

Acest lucru se întâmplă atunci când participăm la moartea lui Isus! Aşa spune Sfântul Paul. Iacob este primul dintre apostoli care a participat la pătimirea Domnului, atunci când Irod Agripa l-a decapitat. Cu o fidelitate consecventă faţă de Isus, vom mărturisi că el este cel care dă viaţa adevărată şi deplină, sursa iubirii şi a sfinţeniei.

26 / 7

„Tot ce a spus Domnul, vom face.” (Ex 24,3)

Poporul, aflat încă în pustiu, răspunde cu această promisiune făcută lui Moise, care scrisese cuvintele Domnului. Atât cuvintele lui Dumnezeu, cât şi cele ale poporului sunt apoi confirmate de sângele animalelor sacrificate. Acest sânge este o profeţie a sângelui vărsat pe cruce de Isus: de la jertfa sa noi primim puterea voinţei de a asculta orice cuvânt al lui Dumnezeu.

27 / 7

„Tatăl vostru îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer.” (Lc 11,13)

Isus ne învaţă cum să ne rugăm. El vrea ca rugăciunea noastră să fie eficientă. Va fi, aşadar, o rugăciune fără ezitare, perseverentă şi, mai ales, bine orientată. Nu vom cere lucruri inutile, ci ceea ce este la fel de necesar ca pâinea: îl vom cere de la Tatăl pe Duhul Sfânt.

28 / 7

„Voi dezvălui lucruri ascunse de la întemeierea lumii.” (Mt 13,35)

Matei ne relatează cuvinte profetice pentru a ne ajuta să înţelegem parabolele lui Isus. Prin acestea, Isus se face cunoscut: el este cel pentru care Dumnezeu Tatăl a creat lumea, destinată să găzduiască împărăţia cerurilor. Iată că împărăţia începe odată cu venirea sa!

29 / 7

„Dumnezeu este iubire.” (1In 4,16)

Această revelaţie ne ajută să-i sărbătorim pe sfinţii Marta, sora ei, Maria, şi Lazăr. În casa lor, Isus se simţea în largul său, atât de bine încât i-a dus acolo chiar şi pe discipolii săi. Dumnezeu era prezent acolo, pentru că acolo domnea o iubire simplă şi pură: aceea care ascultă, în Maria, aceea care primeşte, în Lazăr, şi aceea care slujeşte, în Marta.

30 / 7

„Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse.” (Mt 13,44)

Isuse, tu ne oferi o altă parabolă pentru a ne face să iubim împărăţia cerurilor şi pentru a ne ajuta să o implementăm în viaţa noastră. Tu eşti comoara găsită pe câmp în timpul unei munci grele. Când am descoperit că te slujesc prin oboseala muncii grele, am început să iubesc şi să-mi doresc această muncă ca pe o comoară preţioasă. Nimeni nu ştie, dar tu ştii, iar eu am o bucurie deplină.

31 / 7

„Gloria Domnului umplea sanctuarul” (Ex 40,35)

Moise a ascultat în toate de prescrierile lui Dumnezeu. El şi-a manifestat prezenţa în acel cort, în care fusese aşezat chivotul cu tablele alianţei. Această locuinţă va însoţi poporul şi gloria lui Dumnezeu îl va face pe Moise să audă cuvinte deja auzite, precum şi cuvinte noi, pe care apoi le va transmite poporului. La fel va face şi cel care va oferi învăţături în împărăţia cerurilor: va spune ceea ce a primit şi ceea ce el însuşi a experimentat.