CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 giu 2017

IUNIE Calendar 2017

IUNIE 2017 

1/6

„Ca toţi să fie una”. (In 17,21)

La cina de despărţire de colegii mei de lucru îi invitasem şi pe fraţii din comunitatea în care Isus mă chema. În ziua următoare, la serviciu, câţiva şi-au arătat uimirea auzindu-i pe acei fraţi vorbind în sintonie. Toţi, de fapt, exprimau cu claritate iubirea lor faţă de Isus, care făcea vizibilă şi tangibilă unitatea lor.

2/6

„El i-a spus: «Paşte mieluşeii mei!»”. (In 21,15)

Isus înviat, după ce l-a întrebat pe Petru dacă îl iubea, l-a confirmat la cârma Bisericii sale. La fel şi astăzi Isus, înainte de a ne încredinţa o slujire în parohie, nu ne întreabă dacă am studiat şi i-am memorat învăţăturile, ci mai degrabă dacă îl iubim, dacă suntem dispuşi să pierdem reputaţia pentru el şi să încercăm să trăim după cuvântul său.

3/6

„Tu urmează-mă!” (In 21,22)

Isus înviat, după ce i-a încredinţat lui Petru să pască turma Bisericii sale, l-a invitat cu o anumită fermitate să-l urmeze. Petru a avut tendinţa să se compare cu ceilalţi ucenici pentru a scoate în evidenţă slăbiciunea lui. Reînnoindu-i invitaţia să-l urmeze, Isus îl îndeamnă pe Petru să nu se compare cu alţii, ci să îl aibă pe el ca centru al vieţii şi să îi ceară ajutorul în diferitele decizii ale slujirii sale. Numai astfel va putea sluji în adevăr Biserica sa şi să o conducă la Tatăl.

4/6

„Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace vouă!»”. (In 20,19)

Isus înviat s-a arătat viu în mijlocul apostolilor adunaţi în Cenacol. Deşi mai întâi nu le venea să creadă că îl văd cu adevărat, după orele de infern şi de teamă din zilele precedente, totuşi ei s-au bucurat de prezenţa lui. Isus nu le-a făcut reproşuri, deşi ar fi avut motive. Spunându-le: „Pace vouă”, el le-a oferit deplina comuniune, iar ei au primit putere de la Duhul Sfânt pentru a învinge lumea.

5/6

„De fiul meu se vor ruşina”. (Mc 12,6)

Stăpânul viei a trimis slujitori pentru a strânge roadele. Viticultorii însă i-au alungat, lovindu-i sau omorându-i. În milostivirea sa, stăpânul l-a trimis la urmă pe propriul fiu, dar aceia nici pe fiu nu l-au respectat. Îţi mulţumesc, Tată, pentru iubirea pe care o arăţi şi celor care refuză profeţiile tale şi pe Fiul tău preaiubit! Îţi mulţumesc că în Isus, mort şi înviat, ai făcut să se nască un popor nou, care îţi va aduce roadele aşteptate!

6/6

„Şi erau foarte uimiţi de el”. (Mc 12,17)

Răspunsul pe care Isus l-a dat fariseilor şi irodienilor era foarte simplu: recunoaşte că în viaţă primeşti totul; ceva primeşti de la oameni, restul îl primeşti în întregime de la Dumnezeu. Oamenilor le dai înapoi, pentru că nimic nu este dat gratuit. Însă lui Dumnezeu nu îi restitui nimic: dă-i inima ta! Şi eu îl admir pe Isus pentru înţelepciunea sa care mă implică.

7/6

„A fost ascultată rugăciunea amândurora înaintea gloriei lui Dumnezeu”. (Tob 3,16)

Două persoane, Tobia şi soţia sa, zdrobiţi de durere, se adresează lui Dumnezeu în rugăciune, lăudându-l şi implorându-l cu toată inima. El îi ascultă şi le vine în ajutor binecuvântându-i într-un mod magnific. Să ne încredem şi noi, mereu, în Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, şi nu vom fi niciodată dezamăgiţi.

8/6

„Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”. (Mc 12,34)

Când îl iubim pe Dumnezeu din toată inima şi cu toate puterile noastre, iar pe aproapele ca pe noi înşine, aducem jertfa plăcută Tatălui, ne spune Isus, şi suntem aproape de împărăţia lui Dumnezeu, care este el însuşi. Iar când noi înşine îl primim pe el, atunci împărăţia lui Dumnezeu este în noi!

9/6

„Binecuvântat să fie Dumnezeul tău”. (Tob 11,17)

Lectura de astăzi ne face să observăm cum acela care trăieşte în credinţa în Dumnezeu cu dreptate, ştie să vadă totul ca dar al său, ştie să-i mulţumească şi să-l laude în fiecare situaţie. În toată cartea lui Tobia este această mărturie. Duhule Sfinte, ajută-ne şi pe noi să fim astfel!

10/6

„A pus două monede mici”. (Mc 12,42)

Isus îi observă pe cei care oferă bani în templu. O văduvă sărmană a oferit foarte puţin, dar era tot ceea ce avea. Ucenicilor săi Isus le atrage atenţia că ea a dat mai mult decât toţi, pentru că ceilalţi au oferit numai din ceea ce aveau în plus, ea în schimb şi-a pus viaţa în mâinile Tatălui. O Duhule Sfinte, lărgeşte inima noastră în încrederea deplină în Tatăl ceresc!

11/6

„Cine crede în el nu este judecat”. (In 3,18)

Isus îi vorbeşte lui Nicodim şi vrea să îl ajute să îşi deschidă inima faţă de noutatea prezenţei sale. În acest scop, îi citează Scripturile, episodul şarpelui înălţat pe un stâlp pentru a-i vindeca pe aceia care, fiind muşcaţi, l-ar fi privit cu încredere. La fel, cine îl priveşte pe Isus răstignit cu iubire şi crede în cuvântul său cu toată inima este mântuit de el. Nu vreau să rămân în condamnarea aceluia care, frământându-se în propriile raţionamente, refuză să primească viaţa veşnică.

12/6

„Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri”. (Mt 5,12)

Aceste cuvinte încheie ultima fericire. În această privinţă am câteva amintiri. Într-o zi m-am simţit catalogat, cu dispreţ, „necredincios” de cineva care nu era creştin. În timp ce mă pregăteam să îmi ofer viaţa lui Isus intrând în congregaţie, printre rudele mele au fost şi unii care m-au luat în derâdere. Îţi mulţumesc, Isuse, că mi-ai dat harul să nu reacţionez, ci să simt pace în inimă în ambele situaţii.

13/6

„A pus în inimile noastre arvuna Duhului”. (2Cor 1,22)

Duhul Sfânt este precum gustul pentru sare şi lumina pentru lampă. El este cel care face viaţa noastră expresie a iubirii Tatălui şi mărturie a bunătăţii sale. Este şi forţă, pace şi bucurie pentru noi, comuniune cu Tatăl şi cu Isus: este viaţa lor, viaţa veşnică, deja începută în noi.

14/6

„Acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”. (Mt 5,19)

Când trăim şi învăţăm pe cineva cuvântul lui Dumnezeu, ne asemănăm cu Isus şi el ne consideră fraţii săi, surorile sale şi mamele sale; suntem fii ai lui Dumnezeu, preţioşi în ochii săi. O Duhule Sfinte, sprijină-ne şi călăuzeşte-ne!

15/6

„Trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură”. (In 6,55)

Aceste cuvinte ne poartă în inima fiecărei celebrări euharistice. În ea, Isus, prin mâinile preotului şi credinţa tuturor participanţilor, se face prezent cu trupul şi sângele său şi se oferă pentru a fi „mâncat”. În felul acesta, „trupul” său devine hrană pentru viaţa noastră. Vom primi putere pentru a rămâne uniţi cu toţi ucenicii săi şi pentru a sluji lumea până la jertfa vieţii.

16/6

„Oricine se căsătoreşte cu una lăsată, comite adulter”. (Mt 5,32)

Dumnezeu Tatăl, dintotdeauna, vrea ca bărbatul care se îndrăgosteşte de o femeie şi o ia în căsătorie să-i rămână mereu fidel şi acelaşi lucru este valabil pentru femeie faţă de bărbat. Isus confirmă voinţa Tatălui şi o luminează prin cuvântul său de astăzi. Fie ca el să dea acelora care formează o familie sfânta sa frică, pentru a-şi trăi chemarea proprie pentru binele lor şi pentru pacea întregii societăţi!

17/6

„Împăcaţi-vă cu Dumnezeu”. (2Cor 5,20)

Sfântul Paul, ambasadorul lui Dumnezeu, ne invită astăzi pe fiecare dintre noi, care îl ascultăm, să primim iubirea lui Dumnezeu Tatăl, să ne întoarcem cu umilinţă la a trăi împreună cu el, ca fii, sub călăuzirea sa, prin credinţa în Isus. Duhule Sfinte, îţi mulţumim, tu ne ajuţi să înţelegem acest îndemn!

18/6

„Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui!” (Mt 9,38)

Şi astăzi, Isuse, inima ta de păstor bun se înduioşează în faţa sărăciei, obscurităţii şi rătăcirii, a setei de viaţă, de bucurie şi de adevărată iubire pe care le vezi în lume. Vreau să mă rog, aşa cum ai cerut tu: ca fiecare să se angajeze la secerişul tău. Aceasta este opera Duhului Sfânt!

19/6

„Eu însă vă spun: să nu vă împotriviţi Celui Rău”. (Mt 5,39)

Isus a trăit acest cuvânt în pătimirea sa. Acesta este izvor de pace, ca oricare alt cuvânt al său. Un om rău, chiar dacă nu îşi dă seama, este un om care suferă din cauză că este animat de un duh diferit de cel al lui Dumnezeu; îl vom privi cu bunăvoinţă şi compasiune. Ne încredem în tine, Isuse, pentru a trăi după inima ta!

20/6

„Iubiţi-i pe duşmanii voştri”. (Mt 5,44)

Ceea ce Isus vrea să ne ofere este o viaţă nouă, este viaţa pe care el însuşi a trăit-o. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru iubirea ta: cu ajutorul tău şi noi putem să îl glorificăm pe Tatăl tău şi al nostru, făcând ceea ce nu este normal şi nici obişnuit în lumea în care trăim. Sprijiniţi de tine, dăruim iubirea ta aceluia care ne ofensează sau ne ignoră pentru că suntem ai tăi.

21/6

„Fiind îmbogăţiţi în toate pentru orice binefacere”. (2Cor 9,11)

Isus spune: „Daţi şi vi se va da”: de multe ori am văzut realizându-se acest cuvânt. De aici a fost inventată expresia: „Dumnezeu nu se lasă învins în generozitate”. Când dăruim din iubirea faţă de el, de fapt, noi suntem îmbogăţiţi de el cu beneficii mai mari, interioare, care ne dau o bucurie mai intensă decât cea care s-ar putea simţi având de toate.

22/6

„Predicându-vă evanghelia lui Dumnezeu în mod gratuit”. (2Cor 11,7)

Sfântul Paul le scrie creştinilor din Corint şi mai ales acelora dintre ei care pretind că au monopolul fidelităţii faţă de Cristos spre deosebire de el. Apostolul afirmă din nou că a vestit evanghelia în mod gratuit, susţinându-se prin propria muncă şi cu ajutorul fraţilor din Macedonia. Îţi mulţumim, Isuse, pentru iubirea pe care o ai pentru Biserica ta, pe care ai pus-o în inima sfântului Paul, şi îţi mulţumim pentru slujirea parohilor pe care ni i-ai dat.

23/6

„Dumnezeul tău te-a ales ca să fii pentru el un popor ca parte a lui”. (Dt 7,6)

Da, Isus ne-a ales să credem în el, pentru a fi familia sa, poporul său şi să aducem la el toate popoarele, pentru ca acestea să se mântuiască şi să aibă viaţa fiilor lui Dumnezeu. Îţi mulţumim, Isuse, pentru inima ta plină de caritate: tu ne faci demni de tine!

24/6

„Se va numi Ioan”. (Lc 1,60)

Dumnezeu Tatăl spune să i se dea acest nume aceluia care va pregăti poporul său pentru primirea lui Isus, Fiul său, iar părinţii acestui copil au ascultat. Ioan înseamnă „Dumnezeu este iertător” şi, într-adevăr, în Isus el se revelează astfel. Îţi mulţumim, Tată, pentru cei pe care i-ai trimis să pregătească inimile pentru a-l primi pe Isus, mântuirea noastră, pacea şi viaţa noastră.

25/6

„Ceea ce vă spun la ureche predicaţi de pe acoperişuri!” (Mt 10,27)

Cuvântul lui Isus este un dar esenţial pentru om. Dacă este trăit, ne dă viaţă nouă, pace şi bucurie. El ne invită, aşadar, să îl mărturisim în faţa tuturor, fără teamă, chiar dacă va atrage asupra noastră persecuţie. Îţi mulţumim, Duhule Sfinte, care vii să ne călăuzeşti şi să ne sprijini.

26/6

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”. (Mt 7,1)

Judecata îi aparţine lui Dumnezeu, este scris în Biblie: îţi mulţumim, Isuse, că ne reaminteşti aceasta. Atunci când judec o persoană, apoi, reflectând, recunosc că m-am comportat mai rău decât ea, pentru că, judecând-o, m-am pus în locul lui Dumnezeu. Ai milă de mine, Doamne, fă-mă umil!

27/6

„Intraţi pe poarta strâmtă”. (Mt 7,13)

Isuse, tu eşti poarta strâmtă! Cuvântul tău, umilinţa şi blândeţea ta, ascultarea ta plină de iubire şi de abandonare în voinţa Tatălui ni se par nouă realităţi dificil de trăit. Totuşi reprezintă trecerea prin viaţă. De aceea, sub călăuzirea ta, vom intra prin această poartă strâmtă!

28/6

„Feriţi-vă de profeţii falşi”. (Mt 7,15)

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru acest avertisment. Dă-mi harul de a recunoaşte aceşti profeţi falşi, ca să resping propunerile lor şi să rămân în iubirea ta. Privindu-te pe tine, care eşti adevărul şi calea cea sigură, voi fi vigilent şi voi fi apărat de înşelăciunea Celui Rău.

29/6

„Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea”. (Mt 16,18)

Petru era un pescar impulsiv şi prea sigur de sine, Paul un persecutor înverşunat al primilor ucenici ai lui Isus. Totuşi, astăzi, îi celebrăm ca apostoli aleşi şi trimişi de Isus pentru a edifica şi a călăuzi Biserica sa. Dar apostolii de astăzi? Dacă Isus are încredere în ei, eu de ce să nu am? Isuse, voi încerca să mă rog pentru ei şi să iubesc Biserica pe care tu o iubeşti.

30/6

„Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic: «Umblă în faţa mea!»”. (Gen 17,1)

În aceste cuvinte îl contemplăm pe Dumnezeu, care se revelează lui Abraham, ca fiind acela care are totul în mâinile sale şi dirijează soarta lumii. Îi propune să fie aliatul său oriunde ar merge şi să-l facă rodnic cu o descendenţă foarte numeroasă. În schimb, Abraham va trebui să urmeze indicaţiile sale înţelepte. Va merge astfel în prezenţa lui Dumnezeu fără a-i întoarce spatele, cum, în schimb, făcuse Adam.