CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 mag 2017

MAI Calendar 2017

MAI 2017

1/5

„Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în cel pe care l-a trimis el!” (In 6,29)

Pentru a face bucurie Tatălui primesc darul său, pe Isus, ca o călăuză a vieţii mele. Urmându-l pe Isus, adică încrezându-mă în el şi ascultând de el, fac întotdeauna numai ceea ce doreşte Tatăl. Aceasta nu va deveni pentru mine motiv de orgoliu în relaţia cu el, deoarece ştiu că harul de a mă încredinţa lui şi de a crede în el este dăruit şi susţinut de Duhul său, altfel spus, este tot lucrarea sa.

2/5

„Tatăl meu vă va da pâinea din cer”. (In 6,32)

În pustiu, Isus l-a învins pe ispititor amintindu-i Scriptura: „Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. Pâinea adevărată, care hrăneşte, este chiar aceea pe care Dumnezeu Tatăl ne-o dă: este cuvântul său, este Isus, cuvântul veşnic ieşit din inima sa, care ne comunică toată iubirea lui şi ne dă viaţa pe deplin.

3/5

„Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în mine”. (In 14,11)

Isus le explică apostolilor – ocazia i-a fost oferită de întrebarea lui Filip, pe care astăzi îl amintim împreună cu Iacob – misterul minunat al unităţii cu Tatăl. „Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine”. Isuse, mai mult cu inima decât cu mintea, reuşim să te înţelegem foarte puţin! Şi în noi, de fapt, trăieşte dorinţa de a fi un întreg cu tine, care ne iubeşti. Să purtăm cu adevărat în noi imaginea lui Dumnezeu, a Dumnezeului nostru, care este iubire!

4/5

„Eu sunt pâinea cea vie”. (In 6,51)

Îţi mulţumim, Părinte bun, pentru infinita ta iubire pentru noi! Neascultările noastre faţă de tine ne-au dus la moarte, dar tu ai găsit modul de a ne reda viaţa, aceea adevărată, care nu moare, care iubeşte întotdeauna: ni l-ai dat pe Fiul tău Isus ca pâine! El este în noi şi noi prin el suntem în tine, Tată bun: suntem vii pentru totdeauna, cu o viaţă plină! Aleluia!

5/5

„Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi”. (Fap 9,5)

Cât este de preţios un ucenic al lui Isus, dacă Isus însuşi se identifică în el, ba chiar este prezent în el. Isus este viu şi acţionează prin ucenicii săi, prin Biserica sa. Sfântul Paul, după ce a înţeles că Isus era cu adevărat Mesia pe care şi el îl aştepta şi care era cu adevărat înviat, aşa cum anunţau ucenicii săi, a devenit un pilon al Bisericii şi un instrument preţios pentru a ajunge la toate popoarele. Şi eu, Isuse, vreau să te iubesc în fraţii tăi şi ai mei.

6/5

„Tu ai cuvintele vieţii veşnice!” (In 6,68)

Isus este dispus să rămână singur, doar cu Tatăl! Mulţimea numeroasă care îl urma, auzind învăţătura sa referitoare la darul trupului şi sângelui său, a rămas consternată şi a plecat... Petru, în numele ucenicilor, dar şi în numele meu şi al tău, exprimă hotărârea de a rămâne cu Isus. Poate nici el nu a înţeles totul, dar a experimentat viaţa adevărată care izvora din cuvintele sale.

7/5

„Eu sunt poarta oilor”. (In 10,7)

Isuse, tu eşti umil, eşti în întregime orientat către slava Tatălui, acea slavă care este iubirea sa, bunătatea lui faţă de noi. Tu te prezinţi ca „poartă”: o trecere, singura, pentru a intra în inima Tatălui, pentru a ne bucura de viaţă, de plinătatea bucuriei. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru fiecare cuvânt al tău, pentru fiecare dar al tău în Biserică!

8/5

„Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!” (Lc 10,28)

De-am fi capabili să facem tot ceea ce ştim! Nu este de ajuns să ştim ce vrea Dumnezeu de la noi, este nevoie şi „să facem”. Voinţa noastră însă este foarte mult slăbită de păcatul nostru şi de acela al societăţii în care trăim. Fericitul Ieremia pe care îl sărbătorim astăzi a ştiut ce voieşte Dumnezeu de la el şi i-a slujit toată viaţa sa. Privind la exemplul său, şi noi să punem în practică astăzi învăţătura lui Isus.

9/5

„Mâna Domnului era cu ei”. (Fap 11,21)

La fel ca primii creştini, despre a căror mărturie citim în acest timp pascal, suntem împrăştiaţi în atâtea locuri, acolo unde mâna lui Dumnezeu, binecuvântându-ne, ne-a trimis: într-un salon de spital sau o cameră dintr-o casă de odihnă, într-o sală de clasă, într-o fabrică, într-o bucătărie... Peste tot mâna lui Dumnezeu este în continuare cu noi: ne sprijină, ne protejează, ne călăuzeşte. Iar noi, împreună cu el, putem să construim o părticică din acea împărăţie a sa care este „iubire, bucurie, pace în Duhul Sfânt” şi care trezeşte şi împarte viaţă adevărată.

10/5

„Nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea”. (In 12,47)

Te ador, Doamne Isuse: ai venit nu ca să condamni lumea, ci să o salvezi... Şi cu ce preţ! În acea lume sunt şi eu, acea lume este şi în mine şi vrea să mă îndepărteze de credinţa în cuvântul tău, de conştientizarea iubirii imense pe care o ai faţă de mine. Duhule Sfinte, ajută-mă să mă las iubit de Isus, să mă las luminat şi călăuzit pe calea spre viaţa deplină!

11/5

„Dumnezeu a ridicat pentru Israel... un mântuitor: pe Isus”. (Fap 13,23)

Ieri l-am ascultat pe Isus care spunea: „Nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea” (In 12,47). Astăzi, îl ascultăm pe sfântul Paul vestind marea milostivire a lui Dumnezeu de-a lungul întregii istorii a lui Israel, care culminează cu trimiterea lui Isus ca mântuitor. Cu adevărat, Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus, este iubire eternă şi fidelă şi doreşte să audă de la mine: „Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”.

12/5

„Să nu se tulbure inima voastră”. (In 14,1)

Trăim în aşteptarea lui Isus, acea aşteptare începută de la prima Biserică, aceea care, în timp ce îl privea pe Domnul său urcând la cer, a crezut în cuvântul îngerului: „Se va întoarce”. În inima noastră este viu cuvântul lui Isus: „Să nu se tulbure inima voastră”; cu seninătatea noastră să-i transmitem iubirea, încrederea noastră: el, din slava sa, se gândeşte mereu la noi. Îţi mulţumim, Isuse!

13/5

„Ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt”. (Fap 13,52)

Se vorbeşte aici de Biserica în formare: chiar în mijlocul persecuţiilor, era plină de bucurie şi de Duh Sfânt. Este aceeaşi bucurie, este acelaşi Duh Sfânt care umple şi inimile noastre, când reuşim să trăim măcar unul dintre cuvintele lui Isus: pentru iubirea lui am schimbat o jignire cu un zâmbet, pentru iubirea lui am avut răbdare cu surioara mea care nu înţelegea tema la matematică, pentru iubirea lui... Isus nu ratează niciodată ocazia să răspundă iubirii noastre, pentru că o acceptă mai mult decât orice alt dar!

14/5

„Credeţi-mă!” (In 14,11)

Isus îi invită pe ai săi, astăzi şi pe noi, şi pe mine, să credem că el este în Tatăl şi că Tatăl este în el; să credem că Isus este Dumnezeu, este Domnul în măsură să-mi călăuzească viaţa. „Dacă nu pentru altceva, credeţi datorită lucrărilor acestora!” (In 14,11). Da, Isus a demonstrat autoritatea sa asupra naturii, bolilor şi demonilor; dar mai ales a demonstrat „o iubire de Dumnezeu”, cum nu există alta mai mare. Da, Isuse, eu cred în tine, mă încredinţez ţie, pentru că iubirea ta a învins păcatul meu, duşmanul meu, moartea mea. Tu te-ai dat pe tine pentru mine.

15/5

„Eu îl voi iubi şi mă voi revela lui”. (In 14,21)

Uneori Isus ne cere un mic sau un mare semn al iubirii noastre: vrea să aibă nevoie de noi, ne face importanţi pentru lucrarea sa, pentru împărăţia sa. Nu întârzie să ne răsplătească, făcându-ne darul de a-l cunoaşte mai mult, de a intra mai mult în inima sa.

16/5

„„Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti” ”.(In 12,26)

Ce promisiune minunată! Însuşi Dumnezeu Tatăl îl cinsteşte pe acela care îl slujeşte pe Fiul său Isus! De aceea şi noi îl cinstim pe acela care l-a slujit pe Isus, regretând că sunt creştini care nu o fac. Astăzi îl cinstim pe fericitul Vladimir Ghika, care a slujit Biserica şi, pentru credinţa sa, a suferit chinuri şi moarte. Îl cinstim fiind gata atât să slujim Biserica, cât şi să suferim martiriul pentru Domnul.

17/5

„Rămâneţi în mine, şi eu în voi!” (In 15,4)

Fără să ştie, o persoană mi-a cerut un lucru care îmi era la inimă... Chiar în acea dimineaţă am citit: „Daţi celui care vă cere”. Îmi era greu, un pic m-am apărat, apoi am încercat să-mi calc pe inimă, să mă ţin unit cu Isus, să mor cu el... Nu am reuşit imediat, dar şi pentru acel puţin moment de „sfântă trudă” îi mulţumesc lui Isus.

18/5

„Rămâneţi în iubirea mea”. (In 15,9)

Isus îşi cunoaşte ucenicul, te cunoaşte, mă cunoaşte... Ştie că iubirea sa este „locul” unde putem să ne simţim bine, să creştem, să dăm roade, să fim mulţumiţi. Tu vei fi, Isuse, astăzi, răsuflarea noastră, dorinţa noastră, motivul şi scopul fiecărei acţiuni a noastre, mică sau mare!

19/5

„Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi”. (In 15,16)

Tu m-ai ales, Isuse: înseamnă că m-ai privit şi m-ai iubit. Nu reuşesc să găsesc motivele tale: sunt mic şi nesemnificativ, sărac şi păcătos... Dar iubirii nu i se poate porunci, ea îşi are rădăcinile în inima Tatălui. Îţi mulţumesc, mă odihnesc în tine, mă dăruiesc ţie!

20/5

„Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi”. (In 15,18)

Duşmanul lui Isus, cel care l-a chinuit în trup şi în suflet, ne urăşte şi pe noi, prietenii lui Isus. El foloseşte uneori ca instrumente persoane care i se supun, alteori acţionează el însuşi, ispitindu-ne în profunzimea sufletului nostru. Asemenea lui Isus, putem să transformăm tot acest rău în instrument de binecuvântare şi de mântuire, oferind totul Tatălui, punând totul în mâinile sale. Aleluia!

21/5

„Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile mele”. (In 14,15)

Isuse, îţi mărturisesc teama mea că nu ştiu să te iubesc. Nu mai simt bucuria ca atunci când tocmai te-am cunoscut, îmi este greu să trăiesc „porunca” ta, adesea nu mai reuşesc... Dar nu cedez, continui să vin la tine, să îţi cer ajutorul şi iertarea, să îţi mulţumesc... Ştiu că şi pacea inimii mele este o poruncă a ta! Îţi mulţumesc, Isuse!

22/5

„Domnul i-a deschis inima ca să asculte cu atenţie cele spuse de Paul”. (Fap 16,14)

Acest cuvânt ne încurajează să fim generoşi şi perseverenţi în datoria noastră de a ne ruga. A-l primi pe Isus este, înainte de toate, un dar al Tatălui. Prin rugăciune îi permitem să acţioneze în inima noastră.

23/5

„Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit”. (Fap 16,31)

Ţi se întâmplă poate şi ţie să te trezeşti dimineaţa fără nicio fărâmă de încredere, de bucurie, fără putere pentru a face faţă angajamentelor tale... Să ne rugăm, să dedicăm prima parte a zilei Domnului Isus: vom primi putere pentru a trăi cu el şi pentru el ziua cea nouă!

24/5

„Toate câte le are Tatăl sunt ale mele”. (In 16,15)

Isuse, tu trăieşti cu mine aceeaşi comuniune pe care o trăieşti cu Tatăl. Milostivirea ta este a mea, înţelepciunea ta este a mea, umilinţa ta este a mea... Inima ta este a mea! Cu rugăciunea, cu ajutorul fraţilor, primind darurile pe care mi le oferi în Biserica ta, voi păstra toate aceste bunuri: ele sunt comoara mea!

25/5

„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt 28,20)

În timp ce te înalţi la ceruri, Isuse, ne adresezi acest cuvânt, care ne dă tărie şi bucurie pentru a trăi ca adevăraţi ucenici ai tăi. Da, pentru că astăzi îţi reiei locul tău la dreapta Tatălui, în ceruri! Această expresie este un mod de a spune că tu eşti părtaş al întregii tale puteri, adică poţi să ne dai iubirea ta în orice moment, în orice situaţie a vieţii noastre! Te contemplu şi te ador, Isuse, Domnul meu! Aleluia!

26/5

„Nu te teme, ci să vorbeşti... eu sunt cu tine”. (Fap 18,9-10)

Paul, marele apostol al neamurilor, este „mic” în inimă: o spune şi numele lui! Are nevoie de Isus, are nevoie ca el să se apropie, să îl mângâie, să îl încurajeze, să îl întărească... Isuse, noi toţi, ucenicii tăi, suntem „cei mici” ai tăi: încurajează-ne, sprijină-ne, ca să putem vorbi de tine, deoarece toţi avem nevoie de tine!

27/5

„Cereţi şi veţi primi”. (In 16,24)

Isuse, noi, Biserica ta, primim această invitaţie a ta: îi cerem Tatălui şi ţie venirea Duhului Sfânt. Rodul jertfei tale şi iubirea Tatălui în noi sunt cele care ne mângâie, ne umplu de bucurie. Vino, Duhule Sfinte!

28/5

„Tată, a venit ceasul”. (In 17,1)

Isuse, toată viaţa ai aşteptat acest moment, acela al realizării mântuirii noastre. Atunci când te-ai apropiat de Ierusalim ai simţit că ceasul este aproape şi l-ai rugat pe Tatăl să te glorifice, aşa cum tu l-ai glorificat pe el în mijlocul oamenilor. Totuşi, în mijlocul suferinţelor tale te-ai rugat pentru ucenicii tăi. Isuse, prin ucenici, rugăciunea ta a ajuns şi la mine. Îţi mulţumesc!

29/5

„În lume veţi avea necazuri; însă curaj”. (In 16,33)

Prima victorie pe care Isus ne face să o experimentăm în suferinţe este pacea care vine de la el. Suferinţele din această lume pot fi bolile noastre sau ale celor dragi ai noştri, pot fi „luptele” cu care trebuie să ne confruntăm înăuntrul nostru, pentru a rămâne fideli Domnului, pot fi neînţelegeri, tensiuni sau chiar persecuţii din cauza credinţei noastre în Isus. Dacă în toate acestea rămânem ancoraţi de siguranţa că nu suntem singuri, că prezenţa Tatălui ne îmbrăţişează, atunci mereu vom experimenta puterea şi pacea.

30/5

„Am revelat numele tău oamenilor”. (In 17,6)

Isuse, l-ai arătat, în sfârşit, oamenilor pe Dumnezeu! L-ai arătat în privirea ta, în mâinile tale puternice, în iubirea, cuvintele, viaţa şi moartea ta! Îţi mulţumim, Isuse! Nu ne mai este teamă de Dumnezeu, nu îl mai simţim îndepărtat! Nu ne mai este teamă nici să trăim, nici să murim! Aleluia!

31/5

„Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută”. (Rom 12,14)

Astăzi o contemplăm pe preasfânta Fecioară Maria care, cu pruncul Isus la piept, a făcut o călătorie obositoare. Bătrâna verişoară Elisabeta, atât de apropiată de ea prin credinţa în Domnul, avea nevoie de ajutor. De câte ori vom citi fragmentul din sfântul Paul propus pentru această sărbătoare, de atâtea ori vom învăţa să iubim, vom învăţa să primim în inimă iubirea însăşi.