CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 mag 2019

MAI Calendar 2019

MAI 2019

1/5

„Lumina a venit în lume”. (In 3,19)

Când ascultăm cu iubire cuvântul lui Isus, rostit de cei care îl iubesc, el ni se face cunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu prin care Tatăl ne iubeşte, în ciuda faptului că suntem încă parte din lumea plină de păcat. El este lumina care face să strălucească fiecare zi a noastră. Să îi oferim truda muncii noastre, astfel încât şi aceasta să poată manifesta credinţa noastră!

2/5

„Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni”. (Fap 5,29)

Acest cuvânt este răspunsul pe care Petru şi ceilalţi apostoli l-au dat Sinedriului. Ei nu au respectat ordinul de a nu predica în numele lui Isus. Ştiau, de fapt – cum spune un psalm –, că „este mai bine să te refugiezi în Domnul decât să te încrezi în cei puternici”. Noi, credincioşii, ştim că unele legi ale statului sunt contrare poruncilor lui Dumnezeu. Să nu ne încredem în ele, fiindcă pot permite şi ceea ce Dumnezeu consideră un rău grav. Vom fi atenţi să ascultăm întotdeauna numai de Isus, adevăratul şi unicul mântuitor.

3/5

„Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns”. (In 14,8)

Este sărbătoarea apostolilor Filip şi Iacob. Chiar Filip i-a adresat Învăţătorului această cerere, căreia Isus i-a răspuns, mirat că ucenicul său încă nu înţelesese că tocmai el ni-l revelează pe Tatăl. Dacă vedem iubirea lui Isus, vedem iubirea Dumnezeului nostru. A-l vedea pe Isus este suficient, pentru că noi, cu el în inimă, suntem siguri că suntem iubiţi şi mântuiţi pentru totdeauna.

4/5

„Eu sunt. Nu vă temeţi!” (In 6,20)

Nu, Isuse, nu ne este teamă când ştim că tu eşti cu noi! Ştim că, dacă se cuibăreşte teama în inima noastră, este pentru că te-am uitat. Tu poţi veni la mine când eu nu mă aştept şi într-un mod nou, cum s-a întâmplat când ai păşit pe mare prin furtună. Pentru tine dificultăţile mele şi ale noastre nu sunt de nedepăşit.

5/5

„Aruncaţi năvodul în partea dreaptă”. (In 21,6)

Lucraseră cu trudă toată noaptea. Tu le propui să repete aceeaşi trudă, cu un amănunt care poate părea de mică importanţă: să arunce „în partea dreaptă”. Ucenicii tăi nu ştiu că eşti tu, totuşi se supun. Mica lor ascultare este mai eficientă decât marea trudă! Unde se lucrează fără ascultare nu este rod. Dumnezeu lucrează prin ascultarea noastră pentru a face minunile sale.

6/5

„Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?” (In 6,28)

Răspunsul tău la această întrebare nu este doar important, ci şi revelator. Nu la fapte priveşte Dumnezeu. El este atent la noi, la raportul nostru cu el. Se bucură de credinţa pe care o avem în el şi în Cel care a ieşit din inima sa. Îl cunoaştem pe Tatăl când şi inima noastră iubeşte fără rezerve şi îl cunoaştem pe Fiul când iubirea noastră devine ascultare liberă şi plină de bucurie.

7/5

„Doamne Isuse, primeşte sufletul meu”. (Fap 7,59)

Să îl observăm pe Ştefan în timp ce este ucis cu lovituri de piatră! Îl ucid pentru că l-a primit pe Isus ca Domn al propriei sale vieţi. El suferă acum moartea pentru numele lui Isus şi pentru că îl iubeşte. În acel moment i se adresează, fără a se plânge şi fără a-i blestema pe cei care îl urăsc. Isus îşi oferise viaţa şi pentru ei. El ia parte astfel la jertfa lui Isus.

8/5

„Cine este aproapele meu?” (Lc 10,29)

Cei care dau răspunsul corect la această întrebare îl ştiu pentru că l-au învăţat de la Isus, nu din istorie, sociologie sau vreo altă ştiinţă. De la el învăţăm nu atât cine este aproapele nostru, ci mai mult cum trebuie să ne facem noi înşine aproapele celorlalţi. Ieremia, călugărul valah capucin, a arătat că aproapele este un program de viaţă, o vocaţie, o dăruire continuă. Îţi mulţumim, Isuse, pentru exemplul lui!

9/5

„Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer”. (In 6,51)

Este o revelaţie! „Eu sunt” este numele lui Dumnezeu. Isus este Dumnezeu venit la noi pentru noi, pentru a fi hrana noastră, pentru a deveni forţa noastră şi a ne garanta viaţa şi continuitatea. Eu mă hrănesc cu Isus, îl fac să intre în viaţa mea concretă, nu mai las să treacă nicio zi fără el. Şi aceasta nu doar mâncând pâinea euharistică, ci ascultând cuvântul său şi punându-l în practică.

10/5

„Ridicându-se, a fost botezat”. (Fap 9,18)

Asistăm astăzi la botezul lui Saul, ajuns din urmă de Isus pe drumul spre Damasc. După trei zile trăite în orbire exterioară şi interioară, în cele din urmă deschide ochii, mai ales pe cei ai inimii, privindu-l pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. Noua credinţă îi oferă răspuns la toate îndoielile şi toate temerile. Da, pentru că Isus este acel „amin” al lui Dumnezeu, acel „da” al lui Dumnezeu la toate necesităţile omului, mai ales cea a iertării şi a sfinţeniei.

11/5

„Noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti sfântul lui Dumnezeu”. (In 6,69)

Apostolii rezistă tentaţiei căreia i-au cedat mulţi alţi ucenici şi atâţia iudei. Aceştia s-au îndepărtat de Isus, considerând că nu pot accepta că el este pâinea vie, hrana adevărată pentru viaţă. Dar Isus nu şi-a îndulcit cuvintele, ci i-a întrebat pe cei doisprezece: „Vreţi să plecaţi şi voi?” Aceştia răspund prin Petru cu un act de credinţă: Numai tu şi nimeni altul nu vine de la Dumnezeu!

12/5

„Eu le dau viaţă veşnică”. (In 10,28)

Isus se gândeşte la „oile” sale, la cei care vor să-l asculte şi se predispun să-l asculte. Acestora le dă „viaţa veşnică”, acea viaţă pe care Dumnezeu însuşi o trăieşte. Este viaţa celui care iubeşte, a celui care nu încetează să iubească, viaţa care se bucură de pace şi plinătate, de satisfacţia de a fi în întregime împlinit, după planul Tatălui. Să fim atenţi: Isus spune „dau” şi nu „voi da”. Deja acum, aici şi astăzi trăim viaţa veşnică!

13/5

„Ceea ce Dumnezeu a curăţat tu să nu numeşti impur”. (Fap 11,9)

Acest cuvânt ne duce cu gândul la o cotitură în viaţa sfântului Petru. El, ca un bun evreu, voia să fie în întregime ascultător faţă de regulile predicate de rabini. Dar acum a venit Isus, Mesia, care a dus la împlinire toată Legea, adică toate Scripturile Sfinte. Acum atenţia este îndreptată către el. Pentru el nimic nu este impur, decât inima omului care nu ascultă de Dumnezeu. Alimentele create de Dumnezeu nu sunt impure, iar oamenii, voiţi de el, nici atât. Petru este astfel pregătit să intre în casa păgânului Corneliu!

14/5

„Doamne, ... arată-ne pe care dintre aceştia doi l-ai ales”. (Fap 1,24)

Apostolii şi discipolii adunaţi trebuie să decidă cine va lua locul lui Iuda. Au găsit cine ar putea fi, dar pentru ultima alegere se adresează Domnului, trăgând la sorţi pentru aceste două nume propuse. Lui ne putem adresa pentru decizii importante, cu simplitatea copiilor, am spune noi, o simplitate care exprimă încredere adevărată şi profundă în intervenţia sa.

15/5

„Cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se răspândea tot mai mult”. (Fap 12,24)

Regele Irod Agripa încercase să contracareze cât mai mult posibil predicarea apostolilor. De aceea îl aruncase în închisoare pe Petru, pentru a-l decapita, dar în noaptea dinaintea execuţiei un înger i-a deschis porţile închisorii. Irod însuşi a murit în mod neaşteptat. Cuvântul Domnului nu are obstacole, omul nu îl poate opri. El este iubire care mântuieşte.

16/5

„Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti”. (In 12,26)

Ce promisiune minunată! Însuşi Dumnezeu Tatăl îl cinsteşte pe acela care îl slujeşte pe Fiul său Isus! De aceea şi noi îl cinstim pe acela care l-a slujit pe Isus, regretând că sunt creştini care nu o fac. Astăzi îl cinstim pe fericitul Vladimir Ghika, cel care a slujit Biserica şi, pentru credinţa sa, a suferit chinuri şi moarte. Îl cinstim fiind gata atât să slujim Biserica lui Cristos, cât şi să suferim martiriul pentru Domnul.

17/5

„Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în mine!” (In 14,1)

Aşa îşi începe Isus conversaţia cu ucenicii în timpul ultimei cine. A avea credinţă în el şi în Dumnezeu este unica sursă de siguranţă. Credinţa ne fereşte de teamă şi de orice fel de tulburare. Isus şi Tatăl ne iubesc, nepermiţând Celui Rău să ne tulbure inima.

18/5

„Iar discipolii erau plini de bucurie”. (Fap 13,52)

Bucuria adevărată şi profundă ajunge întotdeauna în inima omului când acesta crede în Isus. Vestirea lui Paul şi Barnaba a atins inimile multora, care nu şi-au putut ascunde bucuria. De aceea, vestirea lor este numită „evanghelie”, adică veste bună. Îi mulţumesc şi eu lui Isus pentru toate momentele de bucurie adevărată cu care a bucurat şi bucură viaţa mea şi întâlnirile mele cu cei care cred în el.

19/5

„Sunteţi discipolii mei dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii”. (In 13,35)

Îţi mulţumesc, Isuse! Cu aceste cuvinte tu mă fereşti de înşelătoria superficialităţii. Nu sunt ucenicul tău pentru că meditez înţelepciunea ta şi cred în tine. A fi sau a nu fi ucenicul tău se realizează în relaţiile cu celelalte persoane. Lor trebuie să le arăt iubirea Tatălui, de la ei să o primesc cu umilinţă.

20/5

„El a sărit şi a început să umble”. (Fap 14,10)

Suntem într-o cetate din Anatolia, unde Paul şi Barnaba au ajuns cu intenţia de a-l vesti pe Isus. Tocmai credinţa în Isus, pe care Paul îl predica, l-a vindecat pe acel om de infirmitatea care îl făcea să sufere încă de la naştere. Miracolul însă nu a ajutat mulţimea decât doar să se entuziasmeze. Au fost suficiente câteva vorbe rele din partea unora ca Paul să simtă fiorul morţii. Nu minunile, ci crucea lui Isus aduce mântuire!

21/5

„După ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat Domnului”. (Fap 14,23)

Paul şi Barnaba au dat viaţă comunităţii creştine în cetăţile vizitate. Ei nu pot rămâne acolo mult timp, iar noii ucenici abia au ajuns la credinţă, neavând experienţă în viaţa creştină. În rugăciunea lor, cei doi apostoli „i-au încredinţat Domnului”. Să avem încredere în Isus! Fiindcă acum în multe parohii nu mai locuieşte niciun preot, felul de a se purta al celor doi apostoli este calea de urmat: să se încredinţeze pe sine şi pe credincioşi Domnului. El ştie să îi conducă!

22/5

„Au străbătut Fenicia, povestind despre convertirea păgânilor”. (Fap 15,3)

Îl însoţim pe sfântul Paul în întoarcerea din misiune. Bucuria lui cea mai mare este constatarea că şi păgânii sunt atinşi de credinţa în Isus, astfel încât aceasta să-i poată salva de la minciună şi de la vidul idolatriei. Astăzi înţelegem bucuria lui Paul, pentru că ne dăm seama la ce josnicii ajunge cineva şi prin câte suferinţe trece când este abandonată credinţa. Şi ne facem curaj să vestim mai departe despre frumuseţea chipului lui Isus celor care nu cred!

23/5

„Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a dat mărturie în favoarea lor”. (Fap 15,8)

Paul le vorbeşte păgânilor, pe care creştinii evrei îi considerau incapabili să îl primească pe Duhul Sfânt. Totuşi, Dumnezeu însuşi cu multe minuni a lăsat să se vadă că şi ei sunt iubiţi şi primiţi de el. Când îl iubesc pe Isus, sunt salvaţi şi devin capabili să ducă crucea şi să trăiască iubirea reciprocă. Acelaşi lucru l-am putea spune astăzi despre persoanele considerate îndepărtate, dar care îl iubesc pe Isus mai mult decât mine.

24/5

„Eu v-am ales pe voi”. (In 15,16)

Isuse, este adevărat că tu m-ai ales pe mine? Şi de ce? Dacă tu m-ai ales pe mine, iubirea ta este cu adevărat mare. Nu ai găsit în mine merite, inexistente fiind. Şi atunci, cum de m-ai ales? Ai văzut că, primind iubirea ta, aş putea să te slujesc, dăruindu-ţi sărăcia mea şi devenind de folos pentru împărăţia ta. Îţi mulţumesc, Isuse! Iată-mă!

25/5

„Eu v-am ales din lume, pentru aceasta lumea vă urăşte”. (In 15,19)

Tu ne-ai ales, Isuse, dar această iubire a ta nu ne-a pus într-un loc în care să fim admiraţi şi aplaudaţi de oameni. Tu ne-ai ales, de fapt, să te urmăm pe calea crucii, acea cale care arată mai mult decât oricare alta iubirea Tatălui. Nu voi mai spune: „Ce am făcut rău pentru a merita această cruce?”, ci îţi voi oferi truda şi suferinţa mea pentru a fi unit cu tine, care m-ai mântuit şi continui să-i mântuieşti pe oameni.

26/5

„Dacă cineva mă iubeşte, va ţine cuvântul meu”. (In 14,23)

Acesta este singurul mod pentru a-l cunoaşte pe Isus. El se arată celui care îl iubeşte în ascultare. Domnul a răspuns astfel la întrebarea lui Iuda, care se mira că Isus nu se făcea cunoscut tuturor, chiar şi duşmanilor săi; în felul acesta ar fi evitat crucea. Dar cei care nu îl iubesc nu pot să îl cunoască, pentru că numai iubirea poate să pună omul în comuniune cu el.

27/5

„Domnul a deschis inima Lidiei ca să asculte cu atenţie cele spuse de Paul”. (Fap 16,14)

Cum poate fi primit cuvântul evangheliei, cuvânt care vorbeşte de cruce în loc de bunăstare? Este întotdeauna necesară intervenţia lui Dumnezeu, un miracol al său! De aceea, să nu ne amăgim că reuşim să îi convingem cu raţionamente pe cei care nu cred! Mai degrabă este necesară rugăciunea, însoţită de mărturia simplă şi adevărată a carităţii.

28/5

„I-au vestit cuvântul Domnului lui şi celor care erau în casa lui”. (Fap 16,32)

Paul şi Sila, în închisoare la Filipi, după ce în timpul nopţii un cutremur a zguduit temeliile clădirii, sunt rugaţi de temnicer să-i dea lui şi familiei sale cuvântul mântuirii. Apostolul nu pierde ocazia pentru a-l vesti pe Isus! Iar închisoarea, cu suferinţele pe care le comportă, este văzută şi folosită ca ocazie preţioasă pentru a-i mântui pe oameni!

29/5

„Cel pe care îl cinstiţi, fără să-l cunoaşteţi, pe acela vi-l vestesc”. (Fap 17,23)

Sfântul Paul se află la Atena în faţa persoanelor influente din cetate. El încearcă să facă aprecieri cu privire la unele aspecte ale religiozităţii lor, dar aceasta nu este calea pentru a le deschide inimile către Cuvânt! De aceea, este necesară mărturia vieţii oferite lui Isus, aşa cum astăzi ne arată cei trei martiri, Sisiniu, Martiriu şi Alexandru. Domnul a folosit blândeţea şi perseverenţa lor în persecuţie pentru a deschide inima păgânilor către evanghelie.

30/5

„În timp ce îi binecuvânta, a fost ridicat la cer”. (Lc 24,51)

În timp ce te înalţi la ceruri, Isuse, ne adresezi acest cuvânt, care ne dă tărie şi bucurie pentru a trăi ca adevăraţi ucenici ai tăi. Da, pentru că astăzi îţi reiei locul tău la dreapta Tatălui, în ceruri! Această expresie este un mod de a spune că tu împărtăşeşti întreaga ta putere, adică poţi să ne dai iubirea ta în orice moment, în orice situaţie a vieţii noastre! Te contemplu şi te ador, Isuse, Domnul meu! Aleluia!

31/5

„Fiţi plini de bucurie în speranţă, stăruiţi în rugăciune”. (Rom 12,12)

Astăzi se încheie luna mai, în timpul căreia ne-am unit recitând Rozariul, rugăciunea Mariei, şi cu modul ei de a-l contempla pe Isus. Nu vom înceta să ne rugăm. Este preţios îndemnul apostolului. Bucuria şi rugăciunea, caracteristice creştinilor, sunt aspecte interdependente ale vieţii. Cine trăieşte rugăciunea adevărată primeşte bucurie.