CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 mar 2017

MARTIE Calendar 2017

MARTIE 2017

1/3

„Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2Cor 5,20)

Această formulare „împăcaţi-vă” ne face să înţelegem că Domnul este cel care se implică şi ne oferă acest mare dar: nouă ne cere doar să-l acceptăm. Ştim că Isus şi-a oferit deja viaţa sa ca jertfă pentru a ne repune în comuniune cu el şi cu Tatăl său. Îţi mulţumim, Isuse! Tu ne ceri doar să ne deschidem inima cu umilinţă, să primim iertarea pe care tu ne-o oferi în Biserica ta, iar pentru aceasta îţi mulţumim! Voim să începem să facem acest lucru acum, la începutul drumului care duce către Paşte.

2/3

„Îţi poruncesc astăzi să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău”. (Dt 30,15)

O astfel de poruncă este ceea ce fiecare om doreşte: tu ne ceri să te iubim, Doamne! Apoi, a iubi este însăşi viaţa ta, este Duhul Sfânt! În acest itinerar al Postului Mare, prin căile pe care ni le-ai indicat dintotdeauna – rugăciunea, atenţia faţă de fraţi, câte o renunţare care să ne ajute să ne eliberăm de noi înşine – vom căuta să deschidem din nou porţile inimii noastre în faţa Duhului Sfânt: el ne va da harul să te cunoaştem şi nu vom putea decât să te iubim!

3/3

„Dreptatea ta va merge înaintea ta”. (Is 58,8)

Este ca şi cum Domnul ne-ar spune: „În acest timp de convertire şi de penitenţă doresc postul tău, dar doresc ca acesta să fie expresia unei iubiri faţă de mine şi faţă de fraţii tăi. Părinţii Bisericii ne recomandă umilinţa şi pocăinţa inimii ca atitudine care trebuie să însoţească întotdeauna postul. Duhule Sfinte, dăruieşte-ne înţelepciune şi generozitate în acest itinerar penitenţial!

4/3

„Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii”. (Lc 5,31)

Isuse, vino şi ia de la mine acea convingere intimă că sunt suficient de bun, suficient de corespunzător, că mă simt liniştit gândindu-mă că la urma urmelor nu am greşit chiar atât de mult! Vino şi scoate din mine mediocritatea şi ipocrizia, nu ca să cad în descurajare, ci ca să mă las vindecat de tine! Vino şi lucrează în mine acea noutate de viaţă pe care numai tu o poţi dărui!

5/3

„Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei aduce cult”. (Mt 4,10)

Isuse, diavolul îţi promitea împărăţii şi slavă, dacă l-ai fi adorat... Tu, atunci, mi-ai răspuns şi mie: datorită ţie şi eu am puterea şi hotărârea de a nu accepta niciun „bine” de la oricine ar vrea să îmi zdruncine încrederea şi ascultarea plină de iubire faţă de Tatăl. Îţi mulţumesc, Isuse!

6/3

„Să nu dispreţuieşti faţa săracului”. (Lv 19,15)

Isus ne-a făcut cunoscut că Dumnezeu este iubire. El îi iubeşte pe toţi, dar... Are şi el preferinţele lui! În evanghelia de astăzi vedem că acestea sunt chiar opusul celor ale noastre: noi punem pe piedestal pe cei mari şi puternici şi îi dăm jos pe cei slabi; el, în schimb, se apropie de cine are mai multă nevoie: de pâine, de încredere, de un cuvânt, de atenţie, de mângâiere, de iertare... Se simte atras acolo unde este mai multă nevoie de iubirea sa, dar şi de iubirea noastră.

7/3

„Tatăl nostru, care eşti în ceruri”. (Mt 6,9)

Cu câtă tandreţe Isus ne face să începem să ne rugăm: „Tată...!” Este indispensabilă această privire de încredere pentru a ne ruga; nu sunt necesare prea multe cuvinte. Din acest cuvânt, din această privire izvorăşte totul: văd iubirea care este revărsată asupra mea şi răspund cu recunoştinţă şi bucurie.

8/3

„Să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea”. (Iona 3,8)

Fiecare dintre noi are harul de a cunoaşte, măcar puţin, propria slăbiciune, propriile păcate: comportamente care se nasc din egoism, care nu sunt în armonie cu Tatăl, Dumnezeul iubirii. În acest timp sfânt, privind la Isus, având încredere în ajutorul său, vrem să trăim doar viaţa care ne vine de la Tatăl ceresc. Astfel, vom cunoaşte bucuria adevărată.

9/3

„Cereţi şi vi se va da”. (Mt 7,7)

În acest Post Mare vom încerca să fim mai fideli şi mai generoşi în rugăciune; vom participa la iniţiativele propuse de parohie, mai întâi de toate la celebrarea euharistică: când vom mijloci, împreună, pentru fraţii care au nevoie şi pentru lumea întreagă, atunci Tatăl se va bucura de iubirea noastră, ne va asculta şi împlini cererile.

10/3

„Pune-te de acord cu duşmanul tău repede, cât timp mai eşti cu el pe drum”. (Mt 5,25)

Acordul pe care Isus ne invită să îl căutăm este pacea cu aceia faţă de care avem resentimente sau orice fel de sentiment care nu este iubire. Iar pacea se construieşte cu iertare. Iertarea pe care o dăm, apoi, atrage asupra noastră iertarea din partea Tatălui, aşa cum ne spune Isus învăţându-ne rugăciunea „Tatăl nostru”. A păşi cu inima uşoară, în pace, iertaţi, înseamnă a păşi mai repede şi este garanţia că aducem rod bun pentru toată societatea.

11/3

„Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri”. (Mt 5,44)

Îţi mulţumesc, Isuse! Tu, Doamne, ne porunceşti să trăim viaţa ta, o viaţă divină, o viaţa de iubire adevărată. Tu ne dai harul de a fi nu doar oameni, ci fii ai lui Dumnezeu, fii ai Tatălui, care iubeşte întotdeauna, care îi iubeşte pe toţi, care îi iubeşte chiar şi pe cei păcătoşi: şi noi pe aceştia trebuie să-i iubim mai mult!

12/3

„Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!” (Mt 17,7)

Experimentarea paradisului, pe care cei trei apostoli au trăit-o şi care apoi i-a umplut de teamă când s-au simţit cu adevărat în prezenţa lui Dumnezeu, era un dar al lui Isus făcut lor; aveau nevoie de aceasta pentru a depăşi momentul dificil, inacceptabil din punct de vedere uman, al pătimirii şi al crucii lui Isus. Acea experienţă nu va fi suficientă pentru a-i ţine lângă Isus în momentul încercării, dar, după învierea lui, va fi o confirmare ulterioară că el, Domnul lor, este Mântuitorul de care trebuie să asculte şi pe care trebuie să-l urmeze fără teamă.

13/3

„Nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru”. (Dan 9,10)

Duhul Sfânt oferă şi astăzi darul luminii. Să-l experimentăm şi noi! Duhul dă lumină asupra păcatului nostru personal şi asupra păcatului comunităţii noastre. Dacă îl primim cu recunoştinţă, el mai adaugă încă un dar: acela de a ne apropia cu încredere de Isus, Mântuitorul nostru, şi de a fi reînnoiţi de îmbrăţişarea lui plină de iubire şi iertare.

14/3

„Încetaţi să faceţi răul, învăţaţi să faceţi binele!” (Is 1,16-17)

Ce este răul? Ce este binele? În actuala cultură a relativismului nu mai este recunoscut un criteriu obiectiv pentru a stabili ce este bine şi ce este rău: totul este lăsat în seama instinctului omului, care este din ce în ce mai egoist. Noi însă nu vrem să uităm că prin cuvântul său, Dumnezeu, cel care ne-a creat şi ne iubeşte, ne dă un criteriu valid; iar acest criteriu este repetat ca un refren: „Ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului”. El, Creatorul nostru, este cel care ştie cu adevărat ce este bine şi ce este rău pentru noi. Te ascult, Tată, şi mă supun ţie!

15/3

„Cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru”. (Mt 20,26)

Soţul care, în fiecare dimineaţă, îi duce cafeaua soţiei, înainte ca ea să se ridice din pat; copilul care cedează frăţiorului jocul preferat; măturătorul care curăţă cu grijă chiar şi colţurile cele mai ascunse şi incomode şi toate acestea făcute cu bucurie, în ascultare plină de iubire faţă de Isus, îl fac pe om mare în ochii Tatălui, pentru că aceste lucruri mici îl fac părtaşi la viaţa sa, care este iubire, dăruire de sine.

16/3

„Blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea în om”. (Ier 17,5)

De câte ori experimentez adevărul acestor cuvinte! Când, în loc să mă abandonez în braţele Domnului, având încredere în providenţa şi înţelepciunea lui, mă încred numai în mine însumi, atunci trăiesc ca într-un continuu „blestem”, adică într-o frământare continuă, trudă, teamă, agitaţie, care nu îmi aduc bucurie. „Binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul şi el este cauza încrederii sale”, continuă Ieremia. Abia atunci inima mea cunoaşte pacea şi simte bucuria de a vedea mâna Domnului care pregăteşte surprize!

17/3

„Căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţimi”. (Mt 21,46)

Mulţimea simţea că în Isus era ceva din Dumnezeu... Şi astăzi este la fel: în faţa lui Isus există unii care simt iubirea sa, îşi deschid inima şi îl primesc; din păcate, există alţii care, împietriţi în propriul egoism şi orgoliu, îşi închid inima. Numai celor umili Domnul le poate da darul său!

18/3

„Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta”. (Lc 15,21)

Duhul Sfânt este minunat! Când te aştepţi mai puţin, iată că îţi pune în inimă o lumină, un cuvânt, o dorinţă... Fiului risipitor din această parabolă, atât de cunoscută şi mereu atât de frumoasă, îi dăruieşte deodată nostalgia Tatălui. Cred, Duhule Sfinte, în lucrarea ta tainică, adevărată, puternică! Voi încerca astăzi să stau în tine, Duh de iubire, pentru a mă bucura de darurile tale preţioase.

19/3

„Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis”. (In 4,34)

Hrana ne hrăneşte, ne dă forţă, ne satură, ne dă şi bucurie; hrana este necesară şi atunci când nu o vrem sau nu ne place. Pentru Isus este vital, necesar, să facă voinţa Tatălui, pentru că acesta este sensul vieţii sale, este bucuria sa. Este ceea ce doreşte mai presus de toate, conştient fiind că îl va costa dăruirea totală de sine. Acea hrană, atât de amară pentru Isus în timpul pătimirii şi al morţii sale, poartă în sine toată dulceaţa iubirii Tatălui pentru noi, păcătoşii!

20/3

„Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut”. (Rom 4,18)

Ca şi în cazul lui Abraham şi al tuturor drepţilor lui Israel, şi pentru sfântul Iosif credinţa este o experienţă de viaţă. El, de fapt, îşi mişcă paşii, decide şi face propriile alegeri în strâns raport cu Domnul, ascultând de cuvântul său. Sfinte Iosife, patron al Bisericii, exemplu tăcut şi puternic mijlocitor pentru fiecare tată, obţine pentru noi de la Domnul Isus, pe care l-ai ţinut în braţe, pe care l-ai învăţat rugăciunea şi munca, harul de a trăi în raport constant cu el!

21/3

„Nu este ruşine pentru cei care-şi pun încrederea în tine”. (Dan 3,40)

Un copil pune cu încredere în mâinile tatălui său jucăria care, poate din cauza unei neatenţii, s-a stricat. Cu aceeaşi încredere să ne punem şi noi viaţa noastră şi pe cea a lumii întregi, ruinată de păcat, în mâinile Tatălui: el este Dumnezeu, atotputernic în iubire; el, în Isus şi în Biserica sa, ne este alături, în mod concret.

22/3

„Domnul Dumnezeul nostru ne este aproape ori de câte ori îl chemăm”. (Dt 4,7)

Da, Tatăl, la fel ca Fiul şi Duhul Sfânt, ne este mereu aproape; sfântul Paul, cu o expresie plastică, spune că „în el trăim, ne mişcăm şi existăm”. Desigur însă că, aşa cum mama se bucură de privirea şi mângâierea propriului copil pe care îl ţine în braţe, la fel Tatăl se bucură de fiecare dată când ne adresăm lui, chiar numai gândindu-ne sau pronunţând cu iubire numele său; atunci el ştie să vină şi mai aproape!

23/3

„Cine nu este cu mine este împotriva mea”. (Lc 11,23)

Eu, tu, toţi care suntem creştini, care îl iubim pe Isus şi îi aparţinem, avem un mare har! Nu ne mirăm dacă, datorită acestui har, întâlnim neînţelegeri şi chiar ostilitate: din păcate, Isus are un duşman, care este duşman şi al omului care trăieşte aproape de Domnul. În faţa acestui duşman nu este o altă apărare, decât să ne ţinem strâns de Isus, cu iubire, ascultare şi rugăciune.

24/3

„Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (Mc 12,31)

Până pe la 20 de ani nu înţelegeam munca misionarilor: de ce, mă întrebam, să mergi să deranjezi oameni care trăiesc în pace, fără atâtea probleme, fără atâtea norme morale? Dar Isus, în milostivirea sa infinită, m-a făcut să cunosc iubirea lui şi a Tatălui... Atunci am început să trăiesc, atunci am început să doresc şi să mă ofer pentru ca aproapele meu să poată gusta, încă de pe acest pământ, iubirea Domnului şi deci mântuirea. Şi astăzi voi căuta să îl iubesc pe aproapele meu, voi încerca să i-l dau pe Isus!

25/3

„Iată, vin ca să fac voinţa ta!” (Evr 10,9)

Este cuvântul care din veşnicie răsună în inima Fiului, îndreptat către Tatăl. Este cuvântul pe care Maria, mama noastră, îl spune îngerului care i-a vestit voinţa Domnului. Este cuvântul pe care Tatăl îl preferă pe buzele şi în inimile fiilor săi. Cu ajutorul tău, Marie, vom face acest cuvânt rugăciunea noastră: uneori o vom repeta cu bucurie, alteori o vom şopti; nici în ceasul încercării nu vom lăsa să ne fie luată din inimă.

26/3

„Nu cumva vreţi şi voi să deveniţi ucenicii aceluia?” (In 9,27)

Din această întrebare ironică, pe care orbul vindecat de Isus o adresează fariseilor care îi pun întrebări, transpare libertatea sa. El este liber în faţa obiecţiilor şi presiunilor lor, pentru că este sigur că Isus vine de la Dumnezeu: a trăit această experienţă. Acum viaţa lui s-a schimbat, a renăscut: nimic şi nimeni nu îl mai poate separa de Domnul.

27/3

„Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” (In 4,48)

Isuse, împreună cu funcţionarul regelui căruia i-ai vindecat fiul şi căruia i-ai adresat această atenţionare plină de iubire, şi eu îţi mulţumesc pentru blândeţea ta, pentru marea ta milostivire. Mi-ai dat un semn şi am început o viaţă nouă, trăită în raport viu cu tine, bazându-mă pe cuvântul tău... Fie ca măcar să-ţi pot rămâne fidel până la capăt, până la întâlnirea definitivă cu tine, „autorul şi susţinătorul credinţei”, păşind pe calea ta minunată chiar dacă uneori este dificilă! Îţi mulţumesc, Isuse!

28/3

„Vrei să te faci sănătos?” (In 5,6)

Mă întrebi şi pe mine, Isuse! Iar eu îţi răspund da: mai ales sufletul meu este bolnav; este împiedicat şi lent în a iubi, în a-i sluji pe fraţi... Şi eu, ca bolnavul din piscina din Betesda, nu am pe nimeni care să mă poată ajuta! Îţi mulţumesc că eşti tu, că este Biserica ta: în ea tu mă primeşti, mă însănătoşeşti şi mă reînnoieşti, îmi redai bucuria de a trăi şi de a iubi!

29/3

„Domnul îl mângâie pe poporul său”. (Is 49,13)

Această minunată promisiune îşi găseşte împlinirea în Isus! Tatăl, de fapt, l-a trimis pe el, pe Fiul preaiubit, pentru a ne călăuzi, a ne sătura, a ne mângâia... Noi trebuie doar să mergem la Isus, căutând intimitatea cu el în taina inimii, ascultând şi încercând să trăim mesajul său plin de bucurie, iubind şi frecventând cu asiduitate Biserica, trupul său şi turma sa în care el este pe deplin prezent.

30/3

„S-au abătut repede de la calea pe care le-o poruncisem”. (Ex 32,8)

De câte ori şi eu, Tată, ţi-am întristat inima! Tu, prin Isus şi Biserica sa, mi-ai arătat căile de sfinţenie, de pace în abandonarea în braţele tale şi în voinţa ta, de iubire adevărată în slujirea fraţilor, de bucurie profundă în intimitate cu tine... Iartă-mă, chiar şi numai datorită rugăciunii fraţilor, şi dă-mi şansa de a o lua de la capăt!

31/3

„Nu este acesta cel pe care caută să-l ucidă?” (In 7,25)

Isuse, viaţa ta este în pericol: duşmanii încearcă să te ucidă. Totuşi, tu îţi continui misiunea, continui să dăruieşti cunoaşterea Tatălui: cunoaştere care dă viaţă şi bucurie fiecărui om. Cu exemplul tău eşti lumină şi forţă şi pentru mine: voi încerca să fac mereu ceea ce este plăcut Tatălui, lăsând să fie el cel care îmi apără viaţa!