CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 nov 2019

NOIEMBRIE Calendar 2019

NOIEMBRIE 2019

1/11

„Răsplata voastră mare este în ceruri”. (Mt 5,12)

Astăzi celebrăm bucuria Bisericii, trupul format din toţi sfinţii, sfinţiţi de prezenţa Domnului Isus în ei. Sunt sfinţii care au ajuns deja la linia de sosire, au intrat în Ierusalimul ceresc, iar noi mergem încă pe pământ purtând crucea pe urmele lui Isus. Ei se bucură de răsplată, noi o dorim. Este o răsplată „mare”, este participarea la iubirea Dumnezeului şi Tatălui nostru „mare”!

2/11

„Fericiţi sunteţi când vă vor insulta...”. (Mt 5,11)

Gândindu-ne la moartea noastră, ne fixăm privirea acolo unde vom ajunge, în prezenţa Tatălui care ne iubeşte. Iubirea lui ne însoţeşte şi acum, în timp ce purtăm crucea: bucuria pe care o primim pentru că îl urmăm pe Isus răstignit înfloreşte adesea în suferinţa de a fi din acest motiv neînţeleşi sau dispreţuiţi. Cine ştie câţi dintre cei dragi răposaţi ai noştri, fără ca noi să ne fi dat seama, au suferit pentru a rămâne fideli Domnului! Le mulţumim.

3/11

„A intrat să fie găzduit la un om păcătos”. (Lc 19,7)

Cei care se consideră supuşi Legii nu învaţă de la Isus, ci îl critică. Dar, în timp ce ei îl critică, Zaheu îşi schimbă gândurile şi deciziile, tocmai pentru că Isus i-a apreciat voinţa de a-l vedea şi i-a răspuns intrând în casa lui, pentru a se bucura de primire. În timp ce eu judec un păcătos, el poate ajunge să trăiască sfinţenia mult mai bine decât mine!

4/11

„Căci toate vin de la el, prin el şi pentru el”. (Rom 11,36)

Sfântul Paul se minunează de modul în care Dumnezeu intervine în istoria omenirii. Dumnezeu îi vrea cu sine atât pe evrei, cât şi pe păgâni, pentru că toţi au viaţă de la el. În orice situaţie, şi noi vom avea privirea aţintită pe iubirea sa care învăluie fiecare creatură, şi pe nimic altceva.

5/11

„Să fiţi plini de bucurie în speranţă... stăruiţi în rugăciune!” (Rom 12,12)

Îndemnurile apostolului izvorăsc din iubirea sa pentru Isus şi din dorinţa ca şi viaţa noastră să devină slavă a lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu este bucuria noastră, care îl impresionează. Şi bucuria vine din speranţă, adică din a avea în atenţie promisiunile Domnului. De aceea, voi continua să mă rog, să revigorez relaţia cu el, să-l iubesc răspunzând la iubirea lui, care este perseverentă!

6/11

„Plinătatea Legii este iubirea”. (Rom 13,10)

Dumnezeu ne oferă poruncile ca dar al iubirii sale. Prin urmare, respectarea poruncilor este iubire care răspunde la iubire. Fiecare iubire adevărată, fiecare gest de caritate se naşte din ascultarea faţă de Tatăl şi ne conduce la ascultarea sa. Atunci suntem deja în inima lui Dumnezeu!

7/11

„Fiecare dintre voi va da cont despre sine”. (Rom 14,12)

Sfântul Paul doreşte să înlăture din inimile noastre obiceiul de a critica şi de a judeca pe alţii. Între noi trebuie să existe numai iubirea lui Dumnezeu, o iubire fundamentată pe sensibilitate şi bunăvoinţă. Dacă nu, cum putem vedea asemănarea noastră cu adevăraţii fii ai Tatălui? Mă ajută să cred că nu mă va întreba despre ceilalţi, ci despre mine.

8/11

„V-am scris... ca să vă aduc aminte acestea”. (Rom 15,15)

Am şi eu ispita de a considera că ştiu deja totul, că nu am nevoie să învăţ. Şi, în schimb,... aceasta este într-adevăr o ispită! În fiecare zi, cuvântul lui Dumnezeu este nou şi are să-mi ofere sugestii noi. Prin urmare, repetările sunt binevenite. Le voi mulţumi celor care îmi spun ceea ce ştiu deja. Îmi oferă un nou dar de la Dumnezeu, o nouă picătură de iubire care hrăneşte în mine o iubire mai deplină.

9/11

„Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu?” (1Cor 3,16)

În timp ce sărbătorim biserica-mamă în care predică papa, sfântul Paul ne aminteşte că noi suntem adevăratul templu al lui Dumnezeu, construit pe temelia unică, aceea care este Cristos Isus! Cuvinte mângâietoare, dar şi serioase. Ele evidenţiază demnitatea vocaţiei noastre, dar şi responsabilitatea de a nu face de ruşine, prin comportamentul faţă de fraţii noştri, pe Acela care trăieşte în templul care suntem noi.

10/11

„Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii”. (Lc 20,38)

Isus răspunde celor care voiau să ridiculizeze credinţa în înviere. Dacă Dumnezeu este numit „Dumnezeul lui Abraham”, înseamnă că Abraham este încă în viaţă, în ciuda faptului că a murit de secole. Iar Isus a ştiut că-l vom numi pe Dumnezeu „Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos”: afirmă astfel şi propria înviere!

11/11

„Gândurile perverse îndepărtează de Dumnezeu”. (Înţ 1,3)

Doamne Isuse, dă-mi harul să am mereu în vedere cuvintele tale, afirmaţiile tale, astfel încât raţionamentele mele să pornească de la o bază solidă şi sigură. Cum aş putea să-i fiu pe plac Tatălui, dacă nu m-aş hrăni cu înţelepciunea ta? Cum i-aş iubi pe fraţi, dacă le-aş oferi raţionamente bazate pe gândurile omului, impregnate de egoism?

12/11

„Sufletelor celor drepţi, fiind disciplinaţi cu puţine suferinţe, li s-au făcut multe binefaceri”. (Înţ 3,5)

Drepţi sunt cei care au dorit întotdeauna să facă voinţa lui Dumnezeu, să ducă în lume iubirea lui, să fie întotdeauna înrădăcinaţi în înţelepciunea lui. Pentru a fi drepţi, uneori au suferit ura şi respingerea celor răi, care sunt duşmanii lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va uita? Cel care învaţă dreptatea nu îi va glorifica?

13/11

„Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă?” (Lc 17,17)

Aceste întrebări ale lui Isus vădesc mirarea lui. Cum poate un om care a primit un bine să-şi uite binefăcătorul? Zece au fost leproşii vindecaţi, doar unul s-a întors să mulţumească. Voi încerca să fiu astăzi acel unul care stă la picioarele sale să-i mulţumească, oferindu-mă să-i slujesc.

14/11

„Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”. (Lc 17,21)

Unde este împărăţia lui Dumnezeu? Am vrea să o vedem în afara noastră, astfel încât şi alţii să o vadă ca împărăţia lui Dumnezeu şi să nu mai fim luaţi în derâdere. Însă nu e aşa. Când ascult de Dumnezeu, atunci eu sunt împărăţia lui. Aşa că nu voi alerga de ici colo când cineva strigă: „El este aici, este acolo!” M-aş păcăli. Ascult de Isus, de fiecare cuvânt al lui: atunci el va fi regele meu.

15/11

„Dacă cineva va căuta să-şi salveze viaţa, o va pierde”. (Lc 17,33)

Când vor fi persecuţii... ce să fac? Isus prevede pentru credincioşii săi această posibilitate, care s-a realizat de nenumărate ori de-a lungul secolelor. Deja Lot, ascultând, fusese salvat de pedeapsa Sodomei, în timp ce soţia lui, regretând oraşul, şi-a pierdut viaţa. Ascultă de Dumnezeu: el este cel care salvează!

16/11

„Când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?” (Lc 18,8)

Cu această frază, Isus, în mod voalat, îşi anunţă din nou moartea şi învierea. Şi pentru noi ce doreşte? El ne-a poruncit să ne iubim unii pe alţii, dar noi vom putea să-l ascultăm dacă vom avea credinţă. Numai crezând în el rămâne vie în noi tăria de a iubi şi de a primi iubirea fraţilor noştri.

17/11

„Vedeţi să nu fiţi înşelaţi”. (Lc 21,8)

Isus ştie că ucenicii săi vor întâmpina dificultăţi. Una dintre acestea va fi cauzată de acele persoane care vor să exploateze simţul religios al oamenilor pentru propriile lor interese. Vom fi atenţi să nu confundăm credinţa cu credulitatea. Credinţa noastră o vom confrunta asiduu cu credinţa Bisericii. Nimeni atunci nu va reuşi să ne înşele.

18/11

„Ce vrei să-ţi fac?” (Lc 18,41)

Cerşetorul orb aude această întrebare din partea lui Isus. Ar putea cere bogăţii, ca să nu mai trebuiască să cerşească. În schimb, cere să vadă din nou. În felul acesta va putea contempla faţa Domnului care îl iubeşte şi feţele fraţilor care l-au ajutat. Mai presus de toate, va putea, în cele din urmă, să citească Scripturile şi să intre să îl laude pe Dumnezeu în templu, din care orbirea îl excludea. Am o cerere să-i adresez lui Isus? I-o prezint şi bineînţeles că îmi va răspunde.

19/11

„Astăzi trebuie să rămân în casa ta”. (Lc 19,5)

Zaheu este surprins. Isus, tocmai pentru a asculta de Tatăl, va intra în casa lui, în care nu ar fi intrat niciun evreu supus Legii. Isus exersează iubirea lui Dumnezeu într-un mod nou. El cunoaşte păcatele lui Zaheu, dar prevede că iubirea va da o statură nouă acelui păcătos: statura celui care îl glorifică pe Dumnezeu cu o viaţă care manifestă milostivirea Tatălui pentru cei săraci.

20/11

„Oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are”. (Lc 19,26)

Odată am auzit această frază, la prima vedere enigmatică: „Celui care îl iubeşte pe Isus, i se va da o iubire credincioasă, generoasă şi faţă de oameni. Celui care nu-l iubeşte pe Isus, iubirea care ar trebui să se afle în inima lui se va dovedi că lipseşte, în căutare de mulţumiri, instabilă şi sub semnul îndoielii”.

21/11

„Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?” (Mt 12,48)

Isus îi consideră apropiaţi ai săi nu pe cei care îi sunt rude, ci pe aceia care urmează exemplul său împlinirea voinţei Tatălui, în trăirea ca fii care îl iubesc pe Tatăl, ascultând de el. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru clarificările făcute!

22/11

„Casa mea va fi casă de rugăciune”. (Lc 19,46)

Isuse, tu chemi „casa mea” templul din Ierusalim! Declari astfel că eşti Fiul lui Dumnezeu şi îţi arăţi credinţa: templul este cu adevărat locul unde Dumnezeu îşi manifestă prezenţa şi vrea să îi întâlnească pe fiii săi. Oamenii care în acest loc, în loc să se roage, se ocupă de afaceri, lasă impresia că Dumnezeu, în loc să fie Tatăl care iubeşte, este un comerciant cu care trebuie să facem contracte!

23/11

„Cei consideraţi vrednici să dobândească lumea cealaltă şi învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita”. (Lc 20,35)

Cine este „demn de învierea din morţi”? Din discursul lui Isus pare că aceştia sunt ucenicii săi, cei care cred în el. Ei acum se disting de „fiii acestei lumi”, condiţionaţi de lucrurile care trec, de interesele materiale, de egoismele lor. Discipolii primesc viaţă nouă de la el: viaţă divină, numită şi veşnică. Iar el, Isus, cu iubirea sa le umple viaţa, încât nu mai simt nevoia unei alte iubiri!

24/11

„Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!” (Lc 23,42)

Aminteşte-ţi de mine! Da, Isuse, aminteşte-ţi de mine! Tu eşti regele împărăţiei lui Dumnezeu! Dacă îţi aminteşti de mine, o să fiu şi eu cu tine. Suferinţa şi păcatul meu nu vor mai exista. Pot să iubesc, după cum iubeşti tu, chiar şi pe cei care se fac duşmani. Doamne, numele meu să rămână întipărit în inima ta!

25/11

„Această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi”. (Lc 21,3)

Criteriul lui Isus este unul nou, simplu: criteriul aceluia care observă omul înainte de faptele sale. Cei care oferă bani îşi manifestă bunătatea. În schimb, văduva, cu gestul ei, se încredinţează în întregime bunătăţii lui Dumnezeu. Gestul ei vesteşte că Dumnezeu este un Tată bun, credincios şi milostiv. Isus îl arată ucenicilor săi: ei pot învăţa!

26/11

„Nu va rămâne piatră peste piatră”. (Lc 21,6)

Isus desfiinţează entuziasmul admiratorilor structurii arhitecturale a templului. Există realităţi mult mai importante de urmărit! Această frază m-a ajutat de multe ori să nu mă iau de muncitorii care nu au făcut o treabă aşa cum mi-ar fi plăcut. Mai importante decât lucrările executate până la perfecţiune sunt caritatea mea răbdătoare şi bunăvoinţa mea.

27/11

„Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele”. (Lc 21,19)

Isus îi avertizează pe ucenicii săi: a fi cu el nu oferă privilegii, nu garantează admiraţia din partea oamenilor şi nu apără împotriva persecuţiei. Ei îşi vor continua fidelitatea, în ciuda neînţelegerilor, a luărilor în râs, a calomniilor şi ofenselor, chiar mortale. Vom încerca să ne fixăm privirea asupra lui pentru a primi puterea de a persevera în iubire până la sfârşit.

28/11

„De trei ori pe zi face rugăciuni”. (Dan 6,14)

Este acuzaţia prin care persoanele de seamă ale regelui Darius îl denunţă pe evreul Daniel. De fapt, el continuă să-l adore pe Dumnezeul său, în ciuda legilor idolatre care impun adorarea statuii regelui. Leii în a căror groapă fusese aruncat îl respectă, prorocind astfel aprobarea lui Dumnezeu faţă de Isus, care va fi rechemat din groapa morţii, în care invidia celor puternici îl aruncase.

29/11

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece”. (Lc 21,33)

Doamne Isuse, îţi mulţumesc pentru toată învăţătura ta. La cuvântul tău, Petru a aruncat plasa care s-a umplut de peşte. Pe cuvântul tău vreau să-mi bazez viaţa. Ori de câte ori trebuie să decid sau să aleg, voi încerca să ţin cont de cuvintele tale. Ele îmi vor da siguranţă şi mă vor ajuta să nu greşesc.

30/11

„Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”. (Rom 10,13)

Din această certitudine, sfântul Paul deduce nevoia de a-l face cunoscut pe Domnul Isus tuturor. Misiunea Bisericii este tocmai aceasta: a vesti numele lui Isus, astfel încât toţi să se poată agăţa de el, unicul salvator. Astăzi îi mulţumim fratelui sfântului Petru, sfântul Andrei, primul care a fost chemat de Isus; iar el a înfruntat moartea pentru a realiza această misiune. Şi ne rugăm în comuniune cu Biserica bizantină, care îl venerează pe sfântul Andrei ca întemeietor.