CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 nov 2021

NOIEMBRIE Calendar 2021

NOIEMBRIE 2021

1/11

„Fericiți cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiați!” (Mt 5,4)

Să începem luna cu această frumoasă sărbătoare, în care ne simțim uniți cu toți cei care cred și au crezut în Isus. Există credincioși care se bucură deja de vederea lui Dumnezeu în ceruri: îi privim cu încredere și bucurie, pentru că ne așteaptă! Am cunoscut cu toții, noi și ei, lacrimile: am plâns pentru păcatul nostru sau pentru cel al lumii, ceea ce ne‑a făcut să suferim și să murim. Însă deja ne bucurăm de promisiunea care răsună astăzi: vor fi mângâiați!

2/11

„Cristos a murit pentru noi” (Rom 5,8)

Meditând la moarte, care ne face să plângem adesea și ne înfricoșează, primim singura consolare care vine din cuvintele de credință. Fericit este cel care le cunoaște! Isus Cristos a murit și de aceea moartea nu poate fi atât de neagră cum ne-o imaginăm. Isus a murit pentru noi și de aceea nu trebuie să ne îngrijorăm. Să ne reînnoim credința în el și să-i încredințăm sufletele celor dragi nouă.

3/11

„Dacă cineva vine la mine și nu mă iubește mai mult decât pe tatăl său..., nu poate fi discipolul meu”. (Lc 14,26)

Isus are dreptate când vrea să fie singurul din inima noastră. Dacă îl iubim mai mult decât pe ceilalți, vom fi liberi să iubim pe toată lumea, cu libertate și bucurie. Dacă îl iubești pe Isus mai mult decât îți iubești soția, ea poate avea încredere în tine. Dacă îl iubești pe Isus mai mult decât îl iubești pe fiul tău, el se simte în mâini bune. Dacă îl iubești pe Isus mai mult decât îl iubești pe fratele tău, el primește exemple mărețe de la tine.

4/11

„Acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei”. (Lc 15,2)

Aceste cuvinte, pronunțate ca o condamnare împotriva lui Isus, sună pentru noi precum cea mai frumoasă laudă a iubirii sale. Dacă el se comportă astfel, este un semn că iubirea Tatălui a venit în lume; este un semn că Dumnezeu se bucură de mântuirea celor care au fost întemnițați de rău.

5/11

„Să cerșesc, mi‑e rușine”. (Lc 16,3)

Această rușine, de înțeles, l‑a determinat, de altfel, pe administratorul necredincios să‑și folosească imaginația și viclenia. Așa cum poate, încearcă să‑și facă prieteni care apoi să se simtă obligați să‑l ajute. Isus speră să îl imităm: în ce fel? Prin caritatea noastră, ne vom face prieteni săracii, care vor fi primiți în paradis! Acolo vor putea da mărturie bună despre noi!

6/11

„Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei”. (Lc 16,13)

Fie că ne dorim sau nu, suntem întotdeauna ascultători: ori ascultăm de Tatăl și de iubirea lui, ori dăm greutate și importanță banilor. Aceștia sunt cei doi stăpâni care își dispută viața noastră. Și putem alege. Prefer să mă dăruiesc Tatălui, chiar cu prețul de a deveni sărac. Voi fi bogat în iubirea lui!

7/11

„Ea a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viața ei”. (Mc 12,44)

Ne bucurăm să ne imaginăm cum Isus privește oamenii. Nu privește la aparențe, ci are grijă să privească la inimă. El învață de la Tatăl. Acea femeie avea în inima ei o imensă încredere în Dumnezeu: credea că el va avea grijă de viața ei. Din acest motiv și‑a încredințat‑o concret prin gestul său simplu și sărac.

8/11

„Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar…” (Lc 17,6)

Sămânța de muștar este minusculă, într-atât de mult încât nici nu ți‑ai da seama că o ai între degete. Credința trebuie să fie așa: mică și umilă. Dar trebuie folosită. Dacă nu o folosesc, nu o am. Folosesc credința pentru a face așa cum ne învață Isus, o folosesc atunci când încerc să‑mi amintesc unele dintre cuvintele sale pentru a le trăi.

9/11

„Nu faceți casa Tatălui meu casă de negustorie!” (In 2,16)

Astăzi ne rugăm pentru papa: este adevăratul mod de a sărbători împreună cu el sfințirea bazilicii mame, mama tuturor bisericilor. Isus numește templul Ierusalimului „casa Tatălui meu”: să nu ne fie greu să credem că el numește așa fiecare biserică construită de noi, ca să ne adunăm în numele său. Le vom vizita nu pentru a‑i slăvi pe oameni, fie ei artiști mari, ci pentru slava lui Dumnezeu!

10/11

„Dar cei care păzesc cu sfințenie cele sfinte vor fi sfințiți”. (Înț 6,10)

Cartea Înțelepciunii îi invită pe regi și pe conducători să asculte. Și ei nevoie să învețe. Înțelepciunea lui Dumnezeu trebuie să intre în inimile și în mințile lor, altfel popoarele vor suferi asupriri nesfârșite. Lucrurile sfinte, pe care și eu le pot păstra, sunt cuvintele Domnului. Astăzi, în fragmentul din evanghelie, el ne face conștienți de dorința lui ca noi să fim recunoscători, pentru că din recunoștință izvorăște pentru noi mântuirea.

11/11

„Iată, împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!” (Lc 17,21)

Îți mulțumim, Doamne Isuse: ne eliberezi de preocuparea de a alerga ici‑colo în căutarea împărăției tale! Ea este acolo unde ești tu, împăratul împărăției; este acolo unde cineva te ascultă și te iubește. Noi suntem ai tăi și, prin urmare, suntem împărăția ta. Și suntem când purtăm crucea cu tine, pe care nu ai refuzat‑o niciodată.

12/11

„Dacă cineva va căuta să‑și salveze viața, o va pierde”. (Lc 17,33)

Câte lucruri facem și cât timp pierdem încercând să ne salvăm viața, viața de pe pământ, care mai devreme sau mai târziu ne va scăpa de sub control! Putem pierde această viață, numai să rămânem cu tine, Isuse, siguri și întăriți în ascultarea față de tine. Astfel, viața adevărată și sfântă va fi în noi și va rămâne chiar și atunci când timpul se va termina.

13/11

„Fă‑mi dreptate împotriva dușmanului meu!” (Lc 18,3)

Văduva curajoasă și perseverentă a fost luată în seamă de un judecător nedrept. Cu atât mai mult vom fi noi luați în seamă de Tatăl cel bun!

Voi continua să mă rog, chiar și atunci când mi se pare că cerul este închis rugăciunilor mele. Voi continua, pentru că, desigur, rugăciunea care nu obosește îi place aceluia care mă ascultă!

14/11

„Cuvintele mele nu vor trece”. (Mc 13,31)

Totul trece, vedem în fiecare zi. Totul, chiar și soarele, luna și chiar stelele își vor schimba locurile, spune Isus: sunt idoli care îi vor dezamăgi pe oameni. Știi ce nu trece și nu te dezamăgește? Cuvântul lui Isus; este stabil. Două mii de ani nu au fost suficienți pentru a‑l îmbătrâni.

15/11

„Îndată, orbul și‑a recăpătat vederea și l‑a urmat”. (Lc 18,43)

Orbul nu i‑a cerut lui Isus ceea ce cerea tuturor trecătorilor. I‑a cerut ceva ce nu mai ceruse nimănui: „Să văd din nou”. Isus a fost uimit văzând credința sa, o credință miraculoasă! Minunea credinței a fost dublă: orbul a văzut și a încetat de a mai cerși pentru a‑l urma pe Domnul.

16/11

„Astăzi trebuie să rămân în casa ta!” (Lc 19,5)

Astăzi, nu mâine, nu săptămâna viitoare. Isus nu așteaptă. El nu așteaptă să se supună Tatălui: de data aceasta se supune oprindu‑se la un păcătos, cel care este cu adevărat o oaie pierdută. Iar Isus nu cere nimănui permisiunea, nici măcar de la cei cu gândire corectă, care îl critică imediat. Iubirea Tatălui este atât de evidentă și minunată încât trebuie pusă imediat în acțiune.

17/11

„Oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua și ceea ce are”. (Lc 19,26)

Te tot gândești la monedele de aur? Nu. Gândește‑te în acest fel: celui care îl iubește pe Isus i se va acorda încredere pentru slujiri importante în Biserică. În cazul celui care nu‑l iubește pe Isus, slujirile pe care le prestează acum nu sunt de folos nimănui și nu dau rod de sfințenie, nici în inima lui, nici în a altora.

18/11

„Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!” (Lc 19,42)

Cuvinte grele pronunțate de Isus către cetatea sfântă! A fi cetatea templului, cetatea sfântă pentru toți, este inutil; nu este o garanție de stabilitate. Singura garanție a vieții și a bunăstării adevărate este prezența lui Isus: dacă îl alungi pe el, nu mai ai nimic.

19/11

„Arhiereii și cărturarii, precum și mai‑marii poporului căutau să‑l omoare”. (Lc 19,47)

S‑au simțit ofensați și amenințați. Cu toate acestea, Isus a spus ceva adevărat, deja rostit de profeți: „Casa mea va fi o casă de rugăciune”.

Voi intra în fiecare biserică la fel ca în casa ta, Isuse: și acolo mă voi ruga, mă voi oferi cu tine Tatălui și lui îi voi spune disponibilitatea mea de a te urma pentru a‑i iubi pe fiii săi.

20/11

„Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii”. (Lc 20,38)

Ce cuvinte frumoase ai spus, Isuse!

În inima Tatălui nu voi fi niciodată absent, niciodată mort, niciodată inactiv! În inima lui voi continua să iubesc, pentru că voi continua să primesc iubirea lui.

21/11

„Tu ești regele iudeilor?” (In 18,33)

Pilat nu știa ce înseamnă „Regele iudeilor”. Pentru aceasta, Isuse, aștepți să răspunzi și încerci să‑l ajuți pe judecătorul tău să înțeleagă.

Dar eu știu ce înseamnă și de aceea îți spun: tu ești rege și pentru mine; te ascult, iar în felul acesta, chiar dacă trăiesc în această lume, eu nu sunt din această lume. Primește‑mă în împărăția ta, întrucât l‑ai primit pe tâlharul răstignit cu tine!

22/11

„Toți aceștia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor”. (Lc 21,4)

O văduvă săracă atrage privirea atentă a lui Isus. Ce a făcut ea special? Avea, într‑adevăr, puțin, chiar foarte puțin, și a dat totul. În acest fel și‑a manifestat credința în providența Tatălui, care s‑a declarat întotdeauna părintele orfanilor și al văduvelor. Ceilalți dădeau mult, dar acel mult nu era semnificativ pentru viața lor: mai aveau tot ce le trebuia și nu nădăjduiau nimic de la Domnul. Marile lor oferte nu dădeau mărturie despre nimic.

23/11

„Vor veni mulți în numele meu... Nu mergeți după ei!” (Lc 21,8)

Isus tocmai a vorbit despre pietrele frumoase ale templului, admirate de mulți. El a spus că nu vor rămâne acolo unde sunt. Vor fi unii care vor încerca să schimbe credința celor care îl ascultă. Doar acea credință trebuie să rămână fermă și statornică, altfel, într‑adevăr, dezastrul va fi mare.

24/11

„Veți fi urâți de toți din cauza numelui meu”. (Lc 21,17)

Viitorul ucenicilor lui Isus nu pare roz. Chiar el declară că vor fi persecutați. Dar să nu le fie teamă: acele momente vor fi prețioase, pentru că mărturia lor va străluci chiar atunci când vor avea de suferit! Și astfel numele lui Isus îi va atrage pe mulți la sine. Un bărbat care se ocupa de torturarea creștinilor a avut în fața sa curajul credinței unui grup de femei: a îmbrățișat credința lor!

25/11

„Puterile cerurilor vor fi zguduite”. (Lc 21,26)

În afara Dumnezeului nostru nu există nimic sigur, nici măcar „puterile cerului”! Soarele, luna și stelele, divinitățile cele mai admirate și adorate de oameni nu vor da siguranță nimănui. Doar Fiul Omului va străluci. Să începem să-l ascultăm și să-l iubim!

26/11

„Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece”. (Lc 21,33)

Cuvintele tale, Isuse, sunt bogate în înțelepciune și pline de iubire! De fiecare dată când le ascult sau le citesc, mi se par noi, îmi spun ceva mai adevărat decât data trecută. Acesta este motivul pentru care le caut și le păstrez în inimă și în minte.

Duhul tău Sfânt îmi reamintește din când în când câte un cuvânt de-al tău: atunci încerc să îl pun în practică, pentru ca viața mea să devină cuvântul tău, darul tău pentru frați.

27/11

„Vegheați, așadar, în orice moment”. (Lc 21,36)

Rugăciunea care mă ține treaz este oferirea mea continuă ție, Tată. Învăț de la Isus să mă rog, adică să‑ți dau timpul meu, pentru ca tu să îl transformi în acte de iubire și de pace. În orice moment sunt și vreau să fiu la dispoziția ta. Îți mulțumesc, Tată, că rugăciunea nu mă face să uit bunătatea și frumusețea ta!

28/11

„Aveți grijă de voi înșivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze”. (Lc 21,34)

Inima mi se îngreunează repede: când mă privesc doar pe mine, când îmi caut mângâierea, când mănânc doar ceea ce îmi place, când ascult lucruri inutile, când vorbesc fără rost... Voi fi atent la toate simțurile mele, să fie la dispoziția înțelepciunii tale.

29/11

„Doamne, spune numai un cuvânt și va fi vindecat servitorul meu!” (Mt 8,8)

Centurionul păgân știe că ești evreu și că evreii nu pot intra în casa păgânilor. Acesta este motivul pentru care el îți spune acest lucru: și îți place această delicatețe, care manifestă o credință specială. Cuvântul tău poartă cu sine toată puterea iubirii tale. Cuvântul tău este suficient și poate intra acolo unde nu intră nimeni!

30/11

„Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”. (Rom 10,13)

Cât de frumoasă este această promisiune! Mântuirea nu este dificilă: să invocăm numele lui Isus, adică să‑l considerăm pe Isus atât de important și atât de disponibil încât să‑l putem chema în orice moment! Acesta este motivul pentru care apostolii au avut grijă să‑l facă cunoscut pe Isus! Mai întâi, însuși Andrei, care l‑a făcut să se întâlnească cu fratele său, Simon. Și apoi Andrei a însoțit și unii păgâni la Isus. Să-l rugăm să ne ajute și pe noi ca să aducem pe cineva lângă Isus pentru a fi mântuit!