ME
NU

CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 nov 2023
NOIEMBRIE Calendar 2023

NOIEMBRIE 2023

1/11

„Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fiii lui Dumnezeu!” (Mt 5,9)

Să petrecem această zi în compania tuturor sfinților din ceruri! Îi invidiem cu o invidie sfântă și încercăm să imităm ceva din credința și caritatea lor. Dragostea lor pentru Isus a adus pacea aici pe pământ, în diferite moduri, atât de mult, încât astăzi ne bucurăm de munca lor și de rodul muncii lor.

2/11

„Oricine îl vede pe Fiul și crede în el să aibă viața veșnică.” (In 6,40)

Să ne ținem ochii ațintiți asupra lui Isus, ca să ne întărim credința în el. Împărtășim dorul celor dragi care au trecut prin poarta cea strâmtă, cerându-i Tatălui să-i primească în ciuda slăbiciunilor lor. Dacă noi îi iertăm, îi va ierta și el, pentru ca ei să se bucure de plinătatea bucuriei pe care Isus a promis-o celor care se unesc cu el.

3/11

„Luându-l, l-a vindecat și l-a trimis.” (Lc 14,4)

Isus îl privește pe bolnav cu compasiune. Oare nu vrea Tatăl său să-i dea viață deplină? Nu vrea el ca acesta să se bucure de cuvântul său? El îl iubește, chiar dacă adversarii săi, invidioși pe dăruirea și pe libertatea sa interioară, ar dori să-l elimine. Mulțumesc, Isuse!

4/11

„Darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.” (Rom 11,29)

Sfântul Paul suferă pentru că poporul său îl respinge în mare parte pe Isus, nu-l recunoaște ca Fiu al lui Dumnezeu. Tatăl este credincios, pentru că este iubire; este credincios față de poporul său străvechi, evreii. Într-o zi, îi va face să creadă în Isus, așa cum noi, creștinii, noul său popor, am început deja să credem. Îi vom ajuta cu iubirea reciprocă și prin unitatea noastră în Isus.

5/11

„Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru!” (Mt 23,11)

Mare este cel care este responsabil pentru alții. Suntem mari atunci când suntem responsabili unii pentru alții. A fi slujitor este, așadar, o lege „naturală” a iubirii. Când iubești pe cineva, te apleci asupra lui, vrei să-l ajuți, să-l slujești. Domnul însuși a făcut acest lucru. Vreau să fiu mare în felul lui Isus!

6/11

„Când dai o masă, invită-i pe cei săraci...” (Lc 14,13)

Acest îndemn al Domnului este puternic. El vrea ca iubirea noastră să devină ca a lui: complet gratuită, dezinteresată, fără pretenții. Inimile noastre trebuie să anticipeze deja iubirea pe care o vom trăi în ceruri, când nu vom mai fi legați de nimic de pe acest pământ.

7/11

„Înflăcărați de Duh, slujiți Domnului!” (Rom 12,11)

Sfântul Paul ne îndeamnă să fim fervenți în duh. Vom fi fervenți în duh dacă ne ținem de cuvântul lui Dumnezeu în viața noastră. Vom participa activ la întâlnirile de rugăciune și de formare din parohie, la Sfânta Liturghie duminicală și, dacă este posibil, la cea zilnică, slujindu-l pe Isus în cei săraci.

8/11

„Cine nu-și poartă crucea nu poate fi discipolul meu.” (Lc 14,27)

Încercând să-l slujesc pe Isus, m-am trezit în conflict cu unul dintre frații mei: aceasta este crucea. Am renunțat cu greu la unele dintre dorințele și ideile mele... Am încercat să-l ascult pe fratele meu și, umilindu-mă, am luat asupra mea ceea ce spunea el că este voința lui Isus pentru mine.. Îți mulțumesc, Duhule Sfinte, pentru această sugestie a ta!

9/11

„Nu faceți casa Tatălui meu casă de negustorie!” (In 2,16)

Cerința ta, Doamne Isuse, este un mare dar. Ceea ce facem în casa Tatălui tău și a Tatălui nostru trebuie să dezvăluie un aspect al iubirii, al înțelepciunii și al milostivirii sale. În casa Tatălui vom fi tăcuți, ascultând, adorând. Rugăciunea noastră va arăta că este prezent, că este iubire, că știe să vorbească, să iubească și să se lase iubit! Astăzi, mulțumim pentru rugăciunea pe care papa o adresează lui Dumnezeu în biserica mamă a tuturor bisericilor.

10/11

„Dă cont de administrația ta!” (Lc 16,2)

Omul nu este stăpân pe nimic. Nici eu nu sunt stăpân pe viața mea. Voi da socoteală pentru ea. Aș vrea să-i pot spune Tatălui că am folosit-o pentru a iubi, pentru a mă dărui, pentru a-i ajuta pe frații și surorile mele să trăiască în pace și înțelegere reciprocă.

11/11

„Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni.” (Lc 16,13)

Îți mulțumesc, Isuse, pentru că vorbești clar, fără compromisuri. Când voi fi liber de dorințele pământești, de goana după profit, de a face o impresie bună și de a dori să excelez, mă voi putea dedica cu adevărat și pe deplin ție, care ești lumina, pacea și viața adevărată, pentru binele comun.

12/11

„Adevăr vă spun, nu vă cunosc!” (Mt 25,12)

Ce cuvânt mai rău aș putea auzi decât acesta? Mai ales că e de la cel care mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu însumi, care mă iubește infinit, cu tandrețe, veșnic… Uneori uit această iubire și atunci se stinge lampa afecțiunii mele pentru el. Astăzi, adunarea de duminică o va reînvia pentru mine, cu ajutorul prezenței fiecărui frate, al rugăciunii și al cântecului său.

13/11

„Dacă se convertește, iartă-l!” (Lc 17,3)

Ce mare pas a făcut cel care vine să-mi ceară iertare! Pentru a înțelege acest lucru, gândiți-vă doar la efortul pe care l-aș face. Oricine își recunoaște propriul păcat și se umilește, cerând iertare fratelui său în numele lui Isus, este deja iertat și primit înapoi în inima Tatălui. Dacă nu l-aș ierta, aș rămâne în afara acestei inimi...

14/11

„Dumnezeu l-a creat pe om... chip al eternității proprii.” (Înț 2,23)

Îți mulțumesc, Tată, pentru că ai creat bărbatul și femeia după chipul și asemănarea ta. Adevărata ta imagine însă este vizibilă în mod plenar în Isus din Nazaret. Dă-ne înțelepciunea de a păstra această imagine, de a o sluji și de a o respecta, atât în noi înșine, cât și în frații și surorile noastre în credință, precum și în toți oamenii.

15/11

„Cei care păzesc cu sfințenie cele sfinte vor fi sfințiți.” (Înț 6,10)

Care sunt lucrurile sfinte care trebuie păzite? Toate darurile lui Dumnezeu: credința, speranța, cuvântul, sacramentele, trupul și mintea noastră. Totul trebuie să fie păzit în sfințenie! Nu vom acoperi nimic sau pe cineva cu indecență și vanitate.

16/11

„Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!” (Lc 17,21)

Împărăția lui Dumnezeu este acolo unde oamenii trăiesc în ascultare de Dumnezeu, este acolo unde oamenii se ajută unii pe alții ca frați ai lui Isus. Împărăția lui Dumnezeu este acolo unde se află regele trimis de Tatăl, Fiul Isus Cristos. Este el în mine? Dacă da, eu sunt împărăția lui. Este el în mijlocul nostru? Atunci, noi suntem împărăția lui.

17/11

„Din măreția și frumusețea celor create, prin analogie, se vede creatorul lor.” (Înț 13,5)

Cuvântul de astăzi ne sugerează o rugăciune frumoasă: privind pe fereastră sau făcând o plimbare, vom observa munții și stabilitatea lor, norii mișcați de vânturi, copacii și roadele lor, păsările care zburdă bucuroase pe cer. Uimiți și recunoscători, vom spune: „Mulțumim, Tată, pentru stabilitatea ta, pentru imaginația ta, pentru înțelepciunea ta, pentru legile tale care guvernează universul și pentru modul în care te îngrijești de toate creaturile”.

18/11

„Când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?" (Lc 18,8)

Cu această frază, Isus, în mod voalat, își anunță din nou moartea și învierea. Și pentru noi ce dorește? El ne-a poruncit să ne iubim unii pe alții, dar noi vom putea să-l ascultăm dacă vom avea credință. Numai crezând în el rămâne vie în noi tăria de a iubi și de a primi iubirea fraților noștri.

19/11

„Unuia i-a dat cinci talanți.” (Mt 25,15)

Isus ne-a dat calități naturale și bunuri spirituale, în funcție de capacitățile noastre, și vrea să le folosim pentru el și pentru împărăția sa. Când se va întoarce, ne va cere socoteală pentru ele, va vrea să vadă dacă le-am făcut să dea roade. Dacă, de dragul lui, am făcut acest lucru. El ne va răsplăti, așa cum știe să facă cu slujitorii săi credincioși.

20/11

„Credința ta te-a mântuit.” (Lc 18,42)

Acum orbul vede și nu mai este un cerșetor. Credința lui îl făcuse să strige numele lui Isus, chiar dacă îl mustrau ceilalți. Credința lui l-a făcut să sară în picioare când l-au chemat. Credința lui i-a dat curaj să ceară ceea ce nu ceruse nimănui altcuiva până atunci. Această credință i-a dat libertatea și bucuria de a trăi, iar acum îi dă bucuria de a muri cu Isus.

21/11

„L-a primit cu bucurie.” (Lc 19,6)

Cine este el? Un păcătos, un mare păcătos, de care toată lumea încearcă să stea departe. Dar el a început deja să-l iubească pe Isus, așa că nu mai este un păcătos. El seamănă deja cu hoțul de pe cruce, chiar dacă nimeni nu știe asta. Viața lui s-a schimbat deja, iar acțiunile sale se vor schimba și ele, ca un exemplu pentru toți.

22/11

„Isus a pornit înainte, urcând spre Ierusalim.” (Lc 19,28)

Cu toții se chinuie să urce. Isus dă un exemplu prin decizia sa. Doar el știe ce-l așteaptă acolo sus, în Cetatea Sfântă. Își grăbește pasul, pentru că vrea să bea paharul pregătit pentru el de Tatăl, care vrea să-i mântuiască pe toți. Cecilia, fecioara martiră a Romei, a făcut această ascensiune în cântec.

23/11

„Nu ai cunoscut timpul vizitării tale.” (Lc 19,44)

Ochii lui Isus sunt umezi. Lacrimile curg încă, pentru a ne face să vedem gravitatea fiecărui refuz al nostru, voluntar sau involuntar, adresat lui. El plânge întrucât cetatea Ierusalimului nu l-a voit. Când voi face astăzi ce vreau eu, în loc să fac după cuvântul lui, va plânge din nou.

24/11

„Tot poporul se ținea după el, ca să-l asculte.” (Lc 19,48)

Cuvintele care au ieșit din gura lui Isus au atras atenția tuturor. Ele dădeau înțelepciune și erau rostite cu atâta iubire pentru Tatăl și pentru cei săraci și suferinzi, chiar și pentru cei care sufereau pentru păcatele lor. Mă alătur acestor oameni pentru a asculta vocea lui Isus!

25/11

„Cei considerați vrednici să dobândească lumea cealaltă... sunt asemenea îngerilor.” (Lc 20,35-36)

Cine știe cum sunt îngerii! Ei sunt frumoși, pentru că nu se gândesc la ei înșiși. Ei cântă întotdeauna slava lui Dumnezeu. Pot să fiu ca îngerii? Voi începe să-i imit, cântând cu viața mea, cu faptele mele de iubire, cu vocea mea, frumusețea Tatălui și a Fiului.

26/11

„El trebuie să domnească.” (1Cor 15,25)

Este necesar! Da, pentru că împărăția lui Dumnezeu trebuie să vină să completeze viața oamenilor. Atâta timp cât nu ascultă de Rege, frumusețea vieții lor, așa cum a voit-o Tatăl la început, nu se va împlini. Vino, Isuse! Sunt gata să te ascult, pentru ca domnia ta să strălucească și noi, oamenii, să formăm acea societate care să semene cu paradisul tău.

27/11

„A oferit tot ce avea la viața ei.” (Lc 21,4)

Văduva sărmană, care a trecut neobservată de toți, i-a făcut bucurie lui Isus, care a văzut în gestul ei sărac bogăția inimii sale. Astăzi, ea este cea care îmi inspiră și mie decizia de a face mici gesturi de iubire, care trec neobservate de toată lumea, dar nu și de el.

28/11

„Când veți auzi despre războaie și revolte, nu vă temeți.” (Lc 21,9)

Doamne Isuse, tu știi că suntem fragili și ne temem de suferință. Ne încredințăm ție, care ne dăruiești Duhul de tărie și înțelepciune pentru a-ți fi credincioși atunci când credința noastră în tine este pusă la încercare. Vom cultiva iubirea pentru tine, căci „în iubire nu există frică”.

29/11

„Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mărturie.” (Lc 21,13)

Isus știe că persecuția discipolilor săi nu va fi o nenorocire. Când vor trebui să sufere sau să moară din pricina numelui său, atunci mărturia lor va străluci. Primii creștini au spus: „Sângele martirilor este sămânța noilor creștini!” De aceea, mulți credincioși aspiră chiar la martiriu, atât de puternică este dorința lor de a face cunoscută frumusețea și înțelepciunea Domnului Isus Cristos.

30/11

„Părăsind îndată barca și pe tatăl lor, l-au urmat.” (Mt 4,22)

Unul dintre aceștia este Andrei. El începe imediat, cu hotărâre și în mod liber, călătoria pe urmele lui Isus. Este o călătorie care îl face frate al tuturor, fiu al lui Dumnezeu, capabil să dea păgânilor lumina evangheliei. Este o călătorie care se va încheia pentru el pe cruce, ca și pentru Domnul și Învățătorul său.

In primo piano