CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 nov 2025

NOIEMBRIE Calendar 2025

Noiembrie 2025

1 / 11

„Fericiţi făcătorii de pace.” (Mt 5,9)

Toţi sfinţii au fost făcători de pace, de comuniune cu Isus, slujind oamenilor cu o iubire gata să se dăruiască. Şi eu sunt un făcător de pace atunci când trăiesc conform cuvântului lui Isus, făcând astfel cunoscută iubirea sa sfântă. Toţi sfinţii cerului, care reflectaţi sfinţenia divină, cântăm împreună cu voi lauda Tatălui nostru! Aleluia!

2 / 11

„Pe cel care vine la mine nu‑l voi da afară.” (In 6,37)

Oricine merge la Isus nu riscă. Ne promite asta el însuşi cu încredere. Astăzi mergem la el luându‑i cu noi pe cei dragi, oamenii care ne‑au îndurat şi pe cei pe care i‑am îndurat: dacă Isus nu ne alungă, nici pe ei nu îi va alunga!

3 / 11

„Vei fi răsplătit la învierea celor drepţi.” (Lc 14,14)

Printre sfinţii sărbătoriţi la 1 noiembrie s-a numărat şi Sfântul Martin de Porres. În Lima (Peru), el s-a dedicat fraţilor săi bătrâni şi bolnavi, precum şi săracilor, care băteau în număr mare la uşa mănăstirii. Dacă dăruieşti săracilor, care nu au nimic de dat în schimb, practici iubirea gratuită, cea a lui Isus. Cu siguranţă, el te va răsplăti cu bucuria inimii şi, la sfârşit, cu învierea împreună cu „drepţii” care fac voia Tatălui.

4 / 11

„Să aveţi aceleaşi sentimente.” (Rom 12,16)

Creştinii din Roma sunt pe drumul cel bun pentru a fi cetăţeni ai împărăţiei cerurilor: ei poartă în inimile lor „sentimentele” Regelui lor divin. Sunt milostivi şi umili, puternici în necazuri, bucuroşi în speranţă, înflăcăraţi în caritate fraternă faţă de toţi. Graţie prezenţei lor, Roma imperială păgână va putea respira puţin aer de paradis.

5 / 11

„Cine nu-şi poartă crucea nu poate fi discipolul meu.” (Lc 14,27)

Un prieten mi-a mărturisit una dintre „crucile” sale: să-şi vadă rudele slăbind în credinţă. Participă la Liturghia de duminică, dar nu se roagă acasă sau în parohie. Nu participă la întâlnirile de formare. El continuă să aibă o părere bună despre ei, sigur fiind că inimile lor vor fi atinse într-o zi de Domnul.

6 / 11

„Mi-am găsit oaia pierdută.” (Lc 15,6)

Isus ne arată cum este inima lui Dumnezeu Tatăl. El se bucură pentru fiecare om care se întoarce la el, recunoscându-şi păcatul, conştient că s-a rătăcit pe căi care l-au făcut să sufere. Isuse, vreau să fiu ca tine şi să te ajut să-i găseşti pe cei pierduţi, fiind dispus să le duc şi eu povara. De asemenea, vreau să împărtăşesc bucuria ta, aceea de a vedea măcar unul singur care se întoarce la Biserica ta.

7 / 11

„Pentru ca neamurile să devină o jertfă plăcută, sfinţită în Duhul Sfânt.” (Rom 15,16)

Sfântul Paul le scrie creştinilor din Roma, proveniţi în mare parte din păgânism. El pune accentul pe darurile credinţei pe care le-a observat: generozitatea în suferinţă pentru Isus, cunoaşterea misterelor Dumnezeului unul şi întreit, şi capacitatea de a se corecta unii pe alţii. Ei sunt astfel un sacrificiu, o jertfă pe care Dumnezeu o primeşte cu bucurie, deoarece trăiesc iluminaţi şi transformaţi lăuntric de Duhul Sfânt.

8 / 11

„Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei.” (Lc 16,13)

Fiecare inimă, nu numai cea a bogaţilor, are o comoară: o persoană, o activitate, un proiect... Isus ne dezvăluie în evanghelia de astăzi secretul de a ne elibera chiar şi de aceste bogăţii şi de a ne bucura avându-l doar pe el ca Domn: vom face ca această comoară să devină un dar pentru fraţii şi surorile noastre.

9 / 11

„Zelul pentru casa ta mă mistuie.” (In 2,17)

Isus se află în faţa templului. El vede „casa Tatălui său” redusă la un loc de comerţ. Apoi împleteşte un bici din funii şi mătură totul. El curăţă astfel „casa de rugăciune pentru toate popoarele”. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru zelul tău. Îţi mulţumesc pentru slujirea şi predicarea slujitorilor tăi, care purifică şi fac Biserica ta tot mai frumoasă, onorând Jubileul pe care îl sărbătorim.

10 / 11

„Duhul Domnului umple lumea.” (Înţ 1,7)

Acest cuvânt al lui Dumnezeu ne ajută să trăim sub privirea sa iubitoare, lăsându-ne ghidaţi de Duhul său. Voi încerca să mă conformez voinţei sale şi să fiu vigilent pentru a nu ceda ispitelor. Cu ajutorul lui, voi şti să trăiesc în Biserică cu credinţă, asemenea unui frate, fără a fi obstacol pentru cineva. Vino, Duhule Sfânt, fă-ne ascultători faţă de tine!

11 / 11

„Dumnezeu i-a găsit vrednici de el.” (Înţ 3,5)

„Dumnezeu i-a încercat şi i-a găsit vrednici de el”, aşa spune întregul verset. Uneori ne-am simţit încercaţi de Domnul. Cu toate acestea, am văzut şi dragostea celor care ne-au fost aproape pentru a ne ajuta să rămânem credincioşi. Tatăl apreciază iubirea care costă, trăită de fiii săi, şi o binecuvântează. Aşa a fost şi în cazul Sfântului Martin. Se spune că şi-a împărţit mantia pentru a da o parte din ea unui sărac care îngheţa de frig.

12 / 11

„Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit.” (Lc 17,19)

Dintre cei zece leproşi doar unul străin s-a întors să-i mulţumească lui Isus. Ceilalţi fugiseră înapoi la viaţa lor de dinainte. Doar acesta singur nu a procedat astfel. El a înţeles cine era Isus, a ajuns, în sfârşit, să cunoască iubirea lui Dumnezeu. Şi Isus îl va trimite, cu iubirea pentru el în inimă, să fie lumină în lume.

13 / 11

„Iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru!” (Lc 17,21)

Împărăţia lui Dumnezeu nu vine din „afară”. Tatăl ne lasă posibilitatea să o formăm. Când îi permit lui Isus să domnească în mine, când mă las ghidat de el în deciziile şi relaţiile zilnice, atunci viaţa mea cu ceilalţi devine Împărăţia lui: una frumoasă, senină şi plină de bucurie.

14 / 11

„Dacă cineva va căuta să-şi salveze viaţa, o va pierde.” (Lc 17,33)

Încercăm instinctiv să scăpăm de ceea ce ne împovărează şi ne costă. Cu toate acestea, ştim prea bine că a ne mulţumi mereu eul nu ne garantează fericirea deplină. Ba dimpotrivă! Oare o nouă viaţă nu vine prin suferinţa naşterii? Astăzi, vineri, Isus pe cruce îmi garantează mântuirea, învierea cu el, o viaţă nouă în unire cu el.

15 / 11

„Când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?” (Lc 18,8)

Nimeni nu poate răspunde la această întrebare. Isus nu aşteaptă un răspuns, ci doreşte, speră ca-n mine să apară o altă întrebare: „Mai am credinţă?”. Astăzi, Isus va putea să vadă credinţa mea în timp ce trăiesc unele dintre cuvintele sale. Nu voi obosi să cer ajutorul Duhului Sfânt!

16 / 11

„Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele.” (Lc 21,19)

Chiar şi cele mai frumoase lucruri din lume vor dispărea, cele construite cu efort vor fi distruse. Chiar şi cei care îl iubesc pe Dumnezeu vor avea de suferit din această cauză. Să nu ne temem, căci ştim că dragostea lui ne păzeşte sufletele. Să continuăm să-l iubim şi să-l ascultăm, în ciuda dificultăţilor şi a persecuţiilor.

17 / 11

„Trece Isus Nazarineanul.” (Lc 18,37)

Isuse, uneori ţi se spunea cu dispreţ „Nazarineanul”. Proveneai dintr-un sat neînsemnat, absent din Scripturi. Dar profetul a anunţat „un lăstar” sau o floare, care va răsări din rădăcina lui Iese, tatăl lui David. „Lăstarul” este unul dintre sensurile cuvântului „Nazaret”. Un mugur dă speranţă: Isus, Nazarineanul, va împlini în totalitate speranţa plină de credinţă a orbului din Ierihon.

18 / 11

„Fiul Omului a venit să mântuiască ceea ce era pierdut.” (Lc 19,10)

Îl priveau cu răutate: s-a autoinvitat în casa unui asupritor! Era prea mult pentru ei! Isus, fără să se teamă că va fi judecat, intră la Zaheu. Îl are în inimă pe Tatăl, care îl iubeşte ca pe un fiu pe acel păcătos împietrit şi îl caută. Isuse, şi pe mine m-ai căutat! Te voi lăuda mereu. Îţi mulţumesc că eşti în casa în care ne adunăm noi, păcătoşii!

19 / 11

„Isus a pornit înainte, urcând spre Ierusalim.” (Lc 19,28)

Isus urcă ferm spre Ierusalim, unde va fi primit ca Rege-Mesia. Aici va fi apoi trădat şi răstignit. Tot aici, în cele din urmă, va fi înviat de Tatăl. Dacă ziua de astăzi este pentru mine un urcuş, nu mă descurajez: perseverez în a-l urma pe Isus şi în a-l sluji în fraţii şi surorile mele. În această seară va fi pacea învierii când voi auzi vocea lui: „Bine! Mi-ai fost credincios”.

20 / 11

„Te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi.” (Lc 19,44)

Isus spune acest cuvânt pentru Ierusalim, oraşul pentru care plânge. Lacrimile lui Isus, lacrimile Fiului lui Dumnezeu... Mă faceţi să-l iubesc şi mai mult pe el, cel atât de aproape, atât de atins de faptul că sunt un om păcătos. Vreau să te consolez, Isuse! Vreau să mă dăruiesc ţie, pentru ca astăzi cineva să-şi reia viaţa prin a crede în tine.

21 / 11

„Eu vin şi voi locui în mijlocul tău.” (Zah 2,14)

Dumnezeu o invită pe „fiica Sionului”, adică pe poporul lui Israel, să se bucure pentru că el însuşi va locui împreună cu ei. Aceeaşi invitaţie îi va fi adresată Mariei de îngerul Gabriel: „Domnul este cu tine”. Este şi motivul bucuriei şi al seninătăţii noastre: Isus este „Dumnezeu cu noi” şi, de aceea, orice teamă posibilă este deja învinsă!

22 / 11

„Cei consideraţi vrednici să dobândească învierea nu se vor însura şi nici nu se vor mărita.” (Lc 20,35)

Isus ne dezvăluie viaţa nouă pe care o vom trăi în ceruri, după ce am trăit în conformitate cu inima sa aici, pe pământ. Inima noastră va fi toată pentru Domnul, fără a avea nevoie de afecţiune umană, ca în cazul îngerilor. Ne vom bucura de toate şi cu toţi de prezenţa lui.

23 / 11

„Să se salveze pe sine, dacă el este Cristos.” (Lc 23,35)

Este exact ceea ce Isus recomandase să nu facem! Da, el este Cristosul, dar nu cel visat de ei. El este Cristos Rege, care pe cruce iubeşte oferindu-se pe sine. El poate spune celui care moare alături de el: „Astăzi vei fi împreună cu mine în paradis!”. Slavă ţie, Isuse Cristoase, care domneşti în felul unui Păstor bun.

24 / 11

„O văduvă săracă a pus două monede.” (Lc 21,2)

Ne aflăm în faţa „tezaurului templului”. Nişte oameni bogaţi aruncă foarte mult în cutie. O văduvă se apropie şi ea pentru a-şi aduce ofranda. Isus o vede şi le arată alor săi diferenţa. Cei bogaţi aruncă în cutie ceea ce le este de prisos, ceea ce nu le afectează viaţa, văduva dă „tot ce avea pentru a trăi”. Acest dar o costă. Este un semn al detaşării inimii de bani, detaşare necesară pentru ca discipolii lui Isus să se încredinţeze providenţei Tatălui.

25 / 11

„Dumnezeul cerurilor va face să se ridice o domnie care nu va fi distrusă.” (Dan 2,44)

Împărăţia prezisă de Daniel este cea a lui Isus, Biserica sa. Ea nu va fi niciodată distrusă, fiindcă este întemeiată pe iubirea veşnică a Tatălui. În ea trăim împreună ca fraţii, ascultându-i pe apostoli şi participând la frângerea pâinii... Cine acceptă acest mod de viaţă răspândeşte în lume iubirea divină şi pacea. Iată-mă, Isuse, vreau să fac voinţa ta!

26 / 11

„Eu vă voi da grai şi înţelepciune.” (Lc 21,15)

Isus vorbise despre sfârşitul vremurilor şi despre revenirea sa glorioasă. Printre semnele care anunţau acest lucru se numărau persecuţiile, care au început în scurtă vreme. Mai întâi, împotriva diaconului Ştefan, despre care se spune că acuzatorii săi nu au putut rezista înţelepciunii inspirate cu care vorbea. La fel s-a întâmplat şi cu mărturisitorii credinţei. Îţi mulţumesc, Isuse! Eşti aproape de Biserica ta, pusă la încercare chiar şi astăzi, şi îi dai înţelepciunea şi curajul de a da mărturie despre tine.

27 / 11

„Ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră.” (Lc 21,28)

Cuvântul lui Isus, care ne este oferit în aceste ultime zile ale anului liturgic, ne aminteşte că totul pe pământ va avea un sfârşit. Ne putem pregăti pentru sfârşitul unei prietenii, pentru eşecul unuia dintre serviciile noastre, pentru moartea unei persoane dragi. Acestea vor fi ocazii de a ne „înălţa capul„: Isus, cel care este, a fost şi va fi, este mai aproape ca niciodată!

28 / 11

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.” (Lc 21,33)

Isus a profeţit distrugerea templului şi a cetăţii sfinte. De asemenea, vorbise despre sfârşitul timpului şi despre revenirea sa glorioasă. Îţi mulţumim, Isuse, că acea zi va fi una de sărbătoare şi de eliberare pentru poporul tău. Îţi mulţumim că, prin cuvântul tău, i-ai susţinut pe primii creştini şi Biserica de-a lungul tuturor acestor secole! Vei continua să o faci, fiindcă tu ai înviat şi eşti viu în veci.

29 / 11

„Toate stăpânirile îi vor sluji şi-l vor asculta.” (Dan 7,27)

Tocmai am sărbătorit solemnitatea lui Isus, Regele Universului. Daniel ne vorbeşte acum despre alţi regi, nu de departe, ci din inimile noastre. Acolo există gelozia şi invidia, mândria, neîncrederea în Tatăl, dorinţa de putere... Aceştia sunt regi teribili, vor să ne distrugă. Vino şi domneşte tu, Doamne Isuse, Rege al iubirii şi al păcii!

30 / 11

„Fiţi gata!” (Mt 24,44)

Isuse, tu nu ne-ai spus când vei veni, ci numai ” Fiţi gata!”. Aşa cum pe vremea lui Noe „mâncau şi beau, se însurau şi se măritau...”, aşa vom face şi noi lucrurile de zi cu zi, însă păstrându-te pe tine în inimile noastre: cu pace, cu bucurie, cu umilinţă. Iar în acea zi, îngerii vor fi fericiţi să ne ia „acasă”.