CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 nov 2014

NOIEMBRIE Calendar 2014

NOIEMBRIE 2014

1/11 Sâmbătă
„Acum suntem fii ai lui Dumnezeu.” (1In 3,2)
A fi fii ai lui Dumnezeu este un lucru frumos şi serios. Suntem fii ai acelui Dumnezeu care este iubire, aşadar, este frumos a fi primiţi de un astfel de Dumnezeu. Şi este ceva care angajează, pentru că a trăi iubirea din care suntem plămădiţi recere să ne oferim ceas de ceas, minut cu minut. Viaţa sfinţilor pe care îi cinstim astăzi ne dă exemplu în această privinţă şi din exemplul lor primim tărie şi bucurie!

2/11 Duminică
„Fericiţi cei milostivi, căci ei vor afla milă.” (Mt 5,7)
Noi suntem milostivi astăzi cu dragii noştri răposaţi: iertăm, în mod mai mult sau mai puţin voluntar, eventualele lor vinovăţii, comise faţă de noi, şi îi cerem lui Dumnezeu să le acopere prin iertarea sa. Aceeaşi milostivire o arătăm faţă de cel care ne supără. Nu ne va părea rău, pentru că vom avea o răsplată mare.

3/11 Luni
„Nu faceţi nimic din spirit de ceartă sau de mărire deşartă!” (Fil 2,3)
Câte reacţii ne pun în mişcare în timpul zilei! Apoi, motivaţiile care ne determină să acţionăm nu provin întotdeauna din inima lui Dumnezeu. Adesea voim să ne facem o impresie frumoasă şi să fim victorioşi faţă de cineva pentru a afirma superioritatea. Însă dacă am încerca să-i facem o impresie frumoasă lui Isus, am avea pace şi am transmite seninătate şi bucurie celor din jurul nostru!

4/11 Marţi
„Nici unul dintre cei care fuseseră invitaţi, nu va gusta din ospăţul meu!” (Lc 14,24)
Au fost invitaţi şi au preferat altceva. Invitaţiile oamenilor pot să nu fie respectate, dar cele ale lui Dumnezeu… Invitaţiile lui Dumnezeu sunt acelea care dau plinătate vieţii noastre. A le refuza înseamnă a le pierde pentru totdeauna. Astăzi voi fi atent să spun „iată-mă” meu, când Domnul mă va invita să primesc iubirea sa de la un frate, sau să i-o dau, pentru ca sărbătoarea să continue!

5/11 Miercuri
„Faceţi toate fără murmur şi fără şovăială.” (Fil 2,14)
A murmura este semn rău: este semn că atenţia noastră se opreşte la suprafaţă şi nu vede acţiunea lui Dumnezeu. A murmura este semn că ceea ce facem nu o facem cu iubire. Într-adevăr, Dumnezeu poate să ne ceară o suferinţă pentru a ajunge în împărăţia sa sau să ne indice vreun act de iubire diferit de cele obişnuite.

6/11 Joi
„Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit moneda de argint pe care o pierdusem.” (Lc 15,9)
Păcătoşii sunt aceia care îl ascultă pe Isus, dar el se adresează acum fariseilor şi cărturarilor care îl criticau tocmai pentru că pierdea timp cu persoane în care ei nu aveau încredere. Prin parabole, el îşi manifestă bucuria sa şi pe cea a lui Dumnezeu, pentru că mulţi păcătoşi, primindu-l pe el, îi dau slavă lui Dumnezeu.

7/11 Vineri
„Dă cont de administraţia ta pentru că nu mai poţi fi administratorul meu.” (Lc 16,2)
Noi nu suntem stăpâni absoluţi ai vieţii noastre. Ea îşi are originea dintr-o chemare şi aşteaptă răspunsul. Fiecare faptă a noastră, fiecare decizie a noastră, fiecare alegere este un răspuns dat celui care ne-a chemat la existenţă pentru ca să ducem iubirea sa pe acest pământ! Pentru a o face trebuie să dăm dovadă de toate precauţiile posibile, devenind mai abili decât fiii acestei lumi.

8/11 Sâmbătă
„Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi mamonei.” (Lc 16,13)
A sluji bogăţiei înseamnă a avea vederea scurtă, a fi închişi în scurta durată a vieţii noastre. Cine îi slujeşte lui Dumnezeu, vede dincolo şi se angajează pentru veşnicie. Cine îi slujeşte lui Dumnezeu, dă o valoare relativă chiar şi bogăţiei: ea are scopul de a fi instrument al iubirii Tatălui. Dacă îl slujeşti pe Tatăl, vei înţelege multe lucruri, chiar şi în privinţa folosirii bunurilor tale.

9/11 Duminică
„Distrugeţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica din nou.” (In 2,19)
Sfinţirea Bazilicii din Lateran este o sărbătoare pentru toată Biserica. Sărbătoarea edificiului este ocazie de a mulţumi pentru comunitatea care îşi are sediul în ea şi care aproape se identifică cu ea. Mulţumim pentru comuniunea cu fraţii în credinţă, pentru îndrumarea păstorilor noştri, pentru slujirea tuturor celor care exercită diferitele carisme dăruite de Duhul Sfânt. Lăcaşul este martor al darurilor lui Dumnezeu şi al bucuriei de care fiii Bisericii s-au bucurat de-a lungul veacurilor.

10/11 Luni
„Dă-ne mai multă credinţă.” (Lc 17,6)
Isus i-a invitat pe ucenici să practice iertarea până la a şaptea oară pe zi! Pentru a înţelege întreg răspunsul cer o mărire a credinţei lor. Îşi dau seama că, pentru a ierta, este necesară o încredinţare totală în Dumnezeu. Este adevărat, dar, pare să spună Isus, nu foloseşte un supliment al credinţei: ajunge să o practici pe cea pe care o ai deja, chiar dacă ţi se pare că este de dimensiunile unei seminţe de muştar.

11/11 Marţi
„Suntem nişte servitori nevrednici, n-am făcut decât ceea ce eram datori să facem.” (Lc 17,10)
Cine îl slujeşte pe Isus se simte cu adevărat mic şi chiar inutil, pentru că îşi dă seama că totul este dar al lui Dumnezeu. Chiar şi capacitatea de a sluji este un dar pe care îl primim şi, dacă slujim cu iubire şi din iubire, nici măcar nu ne trece prin minte că avem vreun drept sau vreun merit. Cine iubeşte, nu iubeşte pentru a fi „plătit”: nu ar fi iubire!

12/11 Miercuri
„Ridică-te şi mergi. Credinţa ta te-a vindecat.” (Lc 17,19)
Leprosul l-a bucurat pe Isus. Cu o oarecare mâhnire, a trebuit să observe că ceilalţi nouă lipseau. Acela care a ştiut să mulţumească şi să vină spre a se pune la dispoziţia Domnului este cel care a recunoscut, într-adevăr, că el este Domnul şi nu numai un vindecător. Dacă Isus este Domnul, îi cer să-mi călăuzească viaţa, mă prostern la picioarele sale. Dacă este Domnul, nu mă mulţumesc să-i cer vindecare, ci îi ofer sănătatea mea!

13/11 Joi
„Binele pe care mi-l faci să nu fie silit, ci de bunăvoie.” (Flm 14)
Sfântul Paul îi cere prietenului său Filemon să-l trateze ca pe un frate pe sclavul său credincios. I-o cere cu toată autoritatea sa de apostol, dar îi cere totuşi să o facă din iubire faţă de Domnul, singura condiţie care face în aşa fel ca un gest de bunătate să fie adevărată iubire.

14/11 Vineri
„Să trăiţi în iubire.” (2In 6)
Sfântul Ioan insistă în scrisorile sale, ca şi în evanghelie, asupra poruncii date de Isus. „Iubiţi-vă unii pe alţii”, spusese el cu insistenţă, dând şi un exemplu de neuitat prin aplecarea asupra picioarelor murdare şi urât mirositoare ale ucenicilor. Creştinul nu poate înceta de a iubi. Toţi paşii săi vor fi un act de iubire, chiar şi atunci când acesta ar fi însoţit de iertare.

15/11 Sâmbătă
„Amintirea celui drept este veşnică.” (Ps 111,6)
Cu siguranţă, fiecare dintre noi păstrează în inimă amintirea cuiva care a fost drept, care a dat un exemplu de credinţă. Eu îmi amintesc de bunicul meu care, înainte de a muri, a recomandat fiilor să-şi dorească binele şi să trăiască în credinţă. Aceste ultime cuvinte ale sale, într-o perioadă în care eram departe de Dumnezeu, au fost începutul convertirii mele.
Fă, Isuse, ca şi eu să las vreo urmă de credinţă după mine!

16/11 Duminică
„Ai folosit bine puţinul care ţi-a fost încredinţat… intră în bucuria stăpânului tău.” (Mt 25,23)
Talanţii! Nu valoarea talanţilor îl interesează pe Isus, ci faptul că slujitorii săi şi-au consacrat tot timpul lor pentru el. Ei au lăsat la o parte propriile interese pentru a-l pune pe el în centru şi mai presus de toate. Pentru aceasta sunt vrednici de împărăţia veşnică şi de bucuria veşnică. Cine îl uită pe Domnul sau nu se preocupă de el, nu este vrednic de a avea responsabilitate în împărăţie, nici în Biserică!

17/11 Luni
„Adu-ţi aminte, aşadar, de unde ai căzut şi converteşte-te.” (Ap 2,5)
Este cuvântul Domnului către Bisericile sale şi către reprezentanţii lor. Din păcate se întâmplă să se înceapă un drum de credinţă cu bucurie şi cu mult entuziasm, dar apoi să se obişnuiască cu ceea ce s-a făcut deja, fără a se gândi la noi ocazii pentru a se reînnoi. Aminteşte-ţi de bucuria pe care o aveai când l-ai întâlnit pe Isus prima dată şi reîncepe!

18/11 Marţi
„Dorea nespus de mult să-l vadă pe Isus.” (Lc 19,3)
Este Zaheu, un om bogat şi deci, gândesc oamenii, cu siguranţă necinstit şi insensibil faţă de cei săraci. El însă vrea să-l întâlnească pe Isus cu ochii proprii. Atunci Isus îl întâlneşte cu inima. Din acel moment acel om a devenit sensibil şi onest. Întâlnirea cu Isus îi schimbă pe oamenii cei mai răi. Vrei să fii folositor? Fă în aşa fel ca cineva să-l întâlnească pe Isus datorită ţie!

19/11 Miercuri
„Stăpâne, moneda ta a adus câştig alte cinci.” (Lc 19,18)
Ca şi Matei în duminica trecută, astăzi Luca ne povesteşte aceeaşi parabolă. Acela care îşi angajează viaţa pentru Isus îşi trăieşte propria realizare în modul cel mai adevărat şi mai complet care se poate imagina.

20/11 Joi
„Când a văzut cetatea, a plâns asupra ei.” (Lc 19,41)
Inima lui Isus este sensibilă. El ştie că profeţiile se realizează şi că timpul s-a împlinit. Oraşul care îl respinge şi îl condamnă cade din mâinile ocrotitoare a lui Dumnezeu şi rămâne fără apărare. Acest plâns se aseamănă cu plânsul atâtor părinţi care îşi văd fiii îndepărtându-se de Domnul.

21/11 Vineri
„În fiecare zi era în templu şi învăţa.” (Lc 19,47)
Este interesant de notat că Isus nu mergea să înveţe în case sau pieţe decât atunci când i se cerea. Din iniţiativa sa mergea în sinagogi, sau, aflându-se la Ierusalim, în templu: cuvântul lui Dumnezeu aparţine locurilor lui Dumnezeu! El este pentru urechile oamenilor, ale acelor oameni care merg pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi învăţăm de la Maria să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu pentru a-i da lui viaţa noastră!

22/11 Sâmbătă
„Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii.” (Lc 20,37-38)
Dumnezeu se face cunoscut prin numele patriarhilor care au trăit în ascultare faţă de el. În viaţa lor apar voinţa şi iubirea sa. În viaţa lor se arată Dumnezeu şi, de aceea, sunt încă mereu vii prin viaţa acelui Dumnezeu care s-a ataşat de ei. Acum noi spunem acelaşi lucru despre sfinţi. Sfânta martiră Cecilia, prin bucuria cântului, ne arată că viaţa cu Dumnezeu este plăcută şi plină de bucurie.

23/11 Duminică
„Înaintea lui vor fi adunate toate popoarele.” (Mt 25,32)
Îl adorăm pe Isus atribuindu-i titlul de rege. El s-a comportat ca un adevărat rege în diferite ocazii şi a lăsat să se înţeleagă că se consideră regele împărăţiei lui Dumnezeu. De obicei regele judecă pe baza ascultării de cuvântul său. Nu toţi vor putea spune că l-au cunoscut şi ascultat pe Isus, dar el nici măcar nu le-o va cere. Pe toţi îi va întreba dacă i-au iubit pe oamenii pentru care el a murit şi a înviat!

24/11 Luni
„Ei n-au rostit niciodată vreo minciună.” (Ap 14,5)
Sunt cei care îl urmează pe miel, care îl iubesc pe Isus împărtăşind şi oferind viaţa sa. Ei nu au nici un interes să mintă, pentru că trăiesc cu acela care este adevărul. Minciuna este în inima celui care se teme: cine trăieşte cu Isus nu are nici un motiv de a se teme! Chiar dacă trec prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine!

25/11 Marţi
„Fiţi atenţi să nu fiţi duşi în eroare; căci mulţi vor veni purtând numele meu.” (Lc 21,8)
A fi înşelaţi… este destul de uşor. Se poate întâmpla dacă suntem atenţi la aparenţe, şi dacă suntem superficiali, acest lucru se întâmplă cu siguranţă. Acel fiţi atenţi ne angajează să rămânem uniţi cu Isus, în ascultare faţă de el, statornici în iubirea sa, chiar dacă el merge ducând crucea. Cine vine în numele său, dar fără cruce, vrea cu siguranţă să ne înşele.

26/11 Miercuri
„Mari şi minunate sunt lucrările tale.” (Ap 15,3)
Şi noi ne unim cu cei care cântă cântarea în cinstea Mielului. Te-am cunoscut, Doamne Isuse, şi ştim că lucrările tale sunt mari: nu numai minunile, care au uimit mulţimile; este sublimă mai ales opera iubirii tale, acea iubire care te-a susţinut în drumul spre Calvar!

27/11 Joi
„Fericiţi sunt cei chemaţi la ospăţul de nuntă al Mielului!” (Ap 19,9)
Printre ultimele cuvinte ale Bibliei este această nouă fericire! Invitaţi la nuntă, adică să ne bucurăm şi să participăm la iubirea Mielului, suntem şi noi; noi care ne hrănim cu Euharistia rugându-ne împreună cu fraţii, depăşind antipatii şi simpatii, suportând moduri de acţiune care ne irită: noi suntem fericiţi. Totul trece pe planul al doilea: cel mai important este numai faptul de a fi la masa ta, Doamne Isuse!

28/11 Vineri
„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece!” (Lc 21,33)
Această frază ne-a ajutat să relativizăm multe lucruri la prima vedere importante. Necesară este înţelepciunea lui Dumnezeu, pentru a orândui cu ajutorul ei toate acţiunile noastre şi toate raporturile noastre cu alţii. Şi înţelepciunea lui Dumnezeu este conţinută, în mod ascuns sau evident, în învăţăturile lui Isus!

29/11 Sâmbătă
„Nu va mai exista noapte… Domnul Dumnezeu îi va lumina.” (Ap 22,5)
Cartea Apocalipsului vorbeşte, în limbaj figurat, despre viaţa noastră în Dumnezeu şi cu Dumnezeu. Această viaţă este un oraş ceresc, un loc sigur, unde nu lipseşte nimic din ceea ce suntem capabili să dorim. Temerile, care ne chinuie în mod obişnuit, dispar în lumina feţei lui Dumnezeu. Cine trăieşte cu el, de fapt, nu trebuie să se mai teamă de nimic şi de nimeni: el este păstorul sigur şi puternic care ne însoţeşte şi ne călăuzeşte în fiecare moment!

30/11 Duminică
„Vegheaţi, căci nu ştiţi când va veni vremea aceea.” (Mc 13,33)
Începem noul an liturgic cu o recomandare importantă a lui Isus. Nu numai moartea este aceea care ne surprinde în momentul neprevăzut, ci şi atâtea fapte şi atâtea întâlniri în care mărturia noastră pentru Domnul este decisivă. Nu ştim când suntem importanţi pentru credinţa şi pentru dragostea fraţilor noştri: de aceea, să vedem viaţa noastră ca un răspuns către Tatăl!