CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

Octombrie 2014

Octombrie Calendar 2017

OCTOMBRIE 2017

1/10

„Vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu”. (Mt 21,31)

Da, aşa se va întâmpla, dacă trăiesc cu convingerea că, în fond, nu am făcut cine ştie ce şi deci dacă mă consider în regulă în faţa lui Dumnezeu. În schimb, păcătoşi mai mari decât mine, recunoscându-se ca atare şi experimentând iertarea sa, vor fi capabili să se schimbe cu adevărat şi să-şi orienteze viaţa după indicaţiile lui Dumnezeu. Mai bine să ne convertim decât să ne amăgim!

2/10

„Oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte”. (Mt 18,5)

„În numele meu”: Isus ne invită să-l punem pe el în centru, în fiecare acţiune, chiar în cea mai mică, cum ar fi un semn de afecţiune sau de ocrotire faţă de copii. Ei, şi nu numai ei, nu vor şti să ne răsplătească, dar Isus însuşi, care a fost motorul gestului nostru de iubire, vine la noi, cu bucuria sa. Să le amintim astăzi copiilor că Tatăl le-a dăruit un înger minunat, care îi însoţeşte şi îi ocroteşte mereu, şi cu care pot să vorbească!

3/10

„Vrem să mergem împreună cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!” (Zah 8,23)

Fie ca mărturia noastră, a creştinilor, şi a mea astăzi, să arate adevărul despre revelaţia lui Isus şi să-i facă pe ceilalţi să experimenteze prezenţa iubitoare şi apropierea lui Dumnezeu, a Dumnezeului iubirii şi al păcii!

4/10

„Mergi şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu!” (Lc 9,60)

Isus se adresează unei persoane interesate de vestirea sa, pe care el a ales-o să îl urmeze. O invită să îl pună pe el pe primul loc, mai degrabă decât preceptul de a îngropa morţii, şi chiar să îl prefere pe el în detrimentul legăturii sacre cu părinţii. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru iubirea ta, care m-a convins şi pe mine să fac pasul de a alege să te iubesc mai presus de orice lucru! Îţi mulţumesc pentru toţi misionarii care şi-au dedicat viaţa pentru a răspândiri cuvântul tău până la marginile pământului!

5/10

„Vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor!” (Lc 10,3)

Mieii nu îi pot face rău lupului. Ucenicii lui Isus nu vor să facă rău nimănui, pentru că iubirea infinită a lui Dumnezeu Tatăl este pentru ei lege şi arma lor este iertarea. În acest fel, vor fi biruitori asupra „lupului”, asupra fiarei care nu ştie decât să semene moarte. Amintesc cuvintele adresate, acum mai puţin de doi ani, de către tânărul tată asasinilor soţiei sale: „Nu veţi avea ura mea şi nici pe cea a fiului meu”.

6/10

„Nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru”. (Bar 1,21)

Ca o consecinţă a acestei neascultări, poporul a cunoscut mari necazuri. Şi pentru noi, ascultarea glasului Domnului este unicul drum către adevărata bunăstare, a păcii între noi şi în lăuntrul nostru. Îţi mulţumesc, Doamne, că te faci responsabil al vieţii noastre şi ne vorbeşti: în adunarea fraţilor uniţi în numele tău, în păstorii modelaţi şi trimişi de iubirea ta, în intimitatea inimii noastre, când ea este curată!

7/10

„Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine! ”.(Lc 1,28)

Marie, te salutăm astăzi prin cuvintele îngerului: tu eşti plină de iubirea gratuită a Tatălui; el este cu tine! Prin tine, fiică umilă a Sionului, lui i-a plăcut să ni-l dea pe Fiul său şi prin el să ne dea toată iubirea sa! Ajută-ne să-l iubim, să trăim pentru el!

8/10

„Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară”. (Mt 21,42)

Acest cuvânt vrea să ne ajute să căutăm în fiecare acţiune a noastră aprobarea Domnului. De fapt, numai dacă viaţa noastră este în mâinile sale, ea are semnificaţie şi aduce roade. Noi nu alergăm după tendinţe şi false progrese; stăm strâns uniţi cu Isus, piatra unghiulară a sfintei sale Biserici!

9/10

„Şi cine este aproapele meu?” (Lc 10,29)

Pentru mine fiecare om este aproapele meu, pentru că fiecare om este iubit de Dumnezeu. Fiecare om: nu numai cel plin de bunătate, dar şi cel rănit de ghearele Celui Rău, plin de ură şi care răspândeşte moarte. Da, şi pentru acel om, care e aproapele meu, Isus şi-a vărsat sângele: mă voi îngriji de el, voi vărsa peste el „vinul şi uleiul” rugăciunii, ca să se întoarcă de la calea sa şi să se vindece.

10/10

„Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea”. (Iona 3,10)

„Şi a regretat răul pe care spusese că li-l va fi făcut şi nu l-a mai făcut”. Unii cred că Dumnezeu este ca un dictator, care, când a decis ceva, nu-şi mai schimbă hotărârea... Nu e aşa! Dumnezeu este Tată, care vrea să acţioneze împreună cu noi: tot ceea ce noi facem nu-i este indiferent inimii lui. Am putea chiar să spunem aşa: el e ca un adevărat îndrăgostit, ca un adevărat soţ, pe care, cu iubirea noastră, îl putem determina să facă orice!

11/10

„Iartă-ne păcatele noastre”. (Lc 11,4)

Îţi mulţumesc, Isuse, că ai reaşezat, în rugăciunea pe care ne-ai învăţat-o, această mică, dar atât de importantă frază! Chiar dacă, poate, nu-mi dau seama, atunci când sângele tău mă purifică de ceea ce vine din orgoliul şi egoismul meu, sunt liber şi senin, capabil să leg legături adevărate şi profunde, pline de bucurie. Isuse, o repet din nou, mereu cu încredere: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre!”

12/10

„Voi avea milă de ei aşa cum un om are milă de fiul său”. (Mal 3,17)

Ce frumoasă este această promisiune a lui Dumnezeu transmisă prin gura profetului Malahia! Câtă seninătate, pace şi încredere ne dăruieşte! Îţi mulţumesc, Isuse, că ne-ai confirmat că într-adevăr Dumnezeu este Tatăl nostru, care ne priveşte plin de grijă, ca pe nişte fii: „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să le daţi lucruri bune fiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl vostru...!”

13/10

„Da, se apropie ziua Domnului”. (Ioel 1,15)

Când se apropie ziua ta, Doamne, adică atunci când intervii în viaţa mea, ori în cea a fraţilor mei, ori în a unei naţiuni, este întotdeauna un timp de mântuire: tu nu poţi decât să ne iubeşti, mereu! Chiar şi observaţiile tale sunt iubire. Îţi mulţumesc, chiar şi pentru atunci când îmi vei face observaţii şi îmi va fi greu să le accept!

14/10

„Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu”. (Lc 11,28)

Şi eu pot să am parte de toată afecţiunea lui Isus; şi eu mă pot gândi la el şi mă pot ocupa de el, aşa cum face o mamă cu propriul copil; şi eu pot să fiu „mare” în inima lui! Am învăţat cum să fac aceasta de la mama lui Isus: trebuie atenţie şi disponibilitate la fiecare cuvânt al Tatălui ceresc, la tot ceea ce el doreşte pentru mine.

15/10

„Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”. (Mt 22,14)

Veşmântul care, la banchetul despre care ne vorbeşte Isus astăzi, este semn al alegerii, ne face să reflectăm, cerând lumină de la Duhul Sfânt. Ne poate face să ne gândim la Isus care, ca un veşmânt alb şi luminos, îl învăluie pe cel care îl primeşte la sfântul Botez şi care îşi inspiră zilnic din el gândurile şi dorinţele sale, adică viaţa.

16/10

„Am primit misiunea apostolică de a duce la ascultarea credinţei pentru numele său toate neamurile”. (Rom 1,5)

În mod corect, „apostoli” sunt cei doisprezece şi succesorii lor, episcopii. Însă fiecare ucenic al lui Isus, fiecare membru al Bisericii sale, este „apostol”, adică „trimis” să dea mărturie neamurilor şi oamenilor că Dumnezeu este iubire. Numai experimentarea iubirii lui Dumnezeu îi poate face să câştige încredere şi să fie ascultaţi, adică să fie luată în serios revelaţia sa şi indicaţiile sale.

17/10

„Deşi l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu”. (Rom 1,21)

Dacă citim în întregime pagina sfântului Paul, vedem că astăzi se repetă situaţia pe care o descria el: mulţi, din pricina patimilor care le întunecă vederea inimii, se îndepărtează de adevăr, deşi acesta străluceşte în faţa oricărei priviri sănătoase. Comportându-se într-un mod nedemn de om, ei nu-i dau slavă Creatorului. Nu se cuvine să judecăm pe nimeni, însă e cert că ni se cere să veghem asupra noastră şi a fiilor noştri şi să ne rugăm mult pentru ei.

18/10

„Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini”. (Lc 10,2)

Părinte bun, te rog astăzi – Fiul tău Isus îmi cere acest lucru – să trimiţi lucrători în secerişul tău: munca e, într-adevăr, destulă! Primeşte-mă din nou şi pe mine, primeşte sărmana mea viaţă; umple-o cu Duhul tău, pentru ca fiecare suflare a mea, fiecare gest şi gând, să fie o ofrandă de iubire pentru tine, să fie munca unui bun lucrător în secerişul tău!

19/10

„Omul este justificat prin credinţă, fără faptele Legii”. (Rom 3,28)

Câte discuţii pe tema aceasta... Doamne Isuse, cred în tine! Ajută-mă, cu lumina şi tăria Duhului tău, să trăiesc în iubire, aşa cum îmi arăţi tu, însă nu pentru a câştiga „puncte” (ar fi o pretenţie vanitoasă!). Vreau să o fac pentru a-ţi mulţumi pentru că tu deja mă iubeşti, te-ai dăruit pentru mine şi mi-ai pregătit un loc lângă tine. De multe ori voi eşua, dar mă încred în iubirea ta milostivă, care este salvarea mea.

20/10

„Nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii!” (Lc 12,7)

„Nu vă temeţi!” Această invitaţie-poruncă se găseşte de 365 de ori în Biblie, câte una pentru fiecare zi din an! Domnul vrea să ne ajute să ne amintim că suntem iubiţi, foarte iubiţi, şi chiar de el, de Dumnezeul cerului şi al pământului. Mai mult, el vrea să ne ajute să ne punem viaţa în mâinile sale, cu încredere, în fiecare zi. Vrem să reîncepem să facem acest lucru, cu hotărâre, astăzi!

21/10

„Cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat”. (Lc 12,10)

Când cineva huleşte împotriva Duhului Sfânt, deşi a avut semne ale existenţei lui, e ca şi cum ar refuza să recunoască faptul că el, iubire şi tărie a Tatălui, lucrează în Isus. Acest păcat nu poate fi iertat, pur şi simplu pentru că numai Isus este Mântuitorul, iar fără el nu există iertare a lui Dumnezeu. Însă cine îl primeşte ca trimis al Tatălui, poate merge la el cu încredere, chiar şi pentru a cere iertarea păcatelor grave.

22/10

„Este permis sau nu a da tribut Cezarului?” (Mt 22,17)

Isuse, cu această întrebare capcană, duşmanii tăi încearcă să te pună în dificultate... Tu răspunzi oferindu-le şi lor cuvintele înţelepciunii tale: dacă beneficiem de slujirea cezarului, să-i dăm ce i se cuvine. Dar să nu facem confuzie: viaţa, iubirea, sunt daruri care îi aparţin doar Tatălui, şi numai la el trebuie să se întoarcă! Acolo unde este ordine, acolo poate fi aflată şi pacea.

23/10

„Cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” (Lc 12,20)

Isuse, chiar dacă nu mi-ai dăruit copii, am şi eu pe cineva, ba chiar mai mulţi, pentru care să mă trudesc. Aş vrea să le pregătesc drumul pe care să te întâlnească pe tine! Acest lucru este, desigur, şi dorinţa fiecărui părinte creştin. Vom fi fericiţi împreună, în inima Tatălui!

24/10

„Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul”. (Rom 5,20)

Acest cuvânt ne ajută să nu ne descurajăm în faţa păcatelor noastre: dacă i le încredinţăm lui Isus, cu umilinţă şi încredere, vor fi ocazie de a creşte în iubirea sa. Am experimentat şi eu acest lucru de multe ori. Într-o zi eram trist pentru că am dat dovadă de lipsă de iubire faţă de un frate. I-am povestit cuiva, care mi-a amintit că Isus poate răscumpăra totul. Imediat, am avut o lumină: trebuia să-i cer iertare fratelui, în numele lui Isus! Imediat s-a aşternut din nou pacea în inima mea.

25/10

„Cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult”. (Lc 12,48)

Aşa cum într-o familie membrii se iubesc unii pe alţii, la fel şi în Biserică, membrii acesteia trebuie să se privească cu iubire, şi nu cu invidie. Cine a primit mai mult de la Domnul are şi îndatoriri mai mari şi va trebui să dea socoteală pentru ele. Să ne rugăm unii pentru alţii pentru ca, slujindu-ne cu iubire, să putem avea parte încă de pe pământ, iar apoi pentru totdeauna în ceruri, de bunătatea Tatălui!

26/10

„Oferiţi-vă membrele ca sclavi ai dreptăţii spre sfinţenie”. (Rom 6,19)

În anii adolescenţei şi ai primei tinereţi, mi se întâmpla adesea să mă plictisesc, să nu ştiu cu ce să-mi umplu timpul. Din fericire, Isus mi-a deschis ochii: după ce l-am văzut, i-am văzut pe fraţii şi surorile din jurul meu. Am început să dăruiesc gratuit timp şi energie pentru ceilalţi şi am început chiar să cunosc bucuria.

27/10

„Când vreau să fac binele, mi se prezintă răul”. (Rom 7,21)

Sfântul Paul împărtăşeşte, cu mare simplitate şi umilinţă, dificultatea sa... Şi e aceeaşi dificultate pe care o trăim şi noi, pe care o trăieşte fiecare om! Însă noi, creştinii, nu putem uita că în noi sălăşluieşte cel care este puternic şi care ne iubeşte, Isus! Împreună cu el suntem învingători. E o datorie şi o bucurie pentru noi să-i ajutăm pe cei mici să crească în această experienţă: şi ei au nevoie de Isus!

28/10

„I-a chemat pe ucenicii săi la sine şi a ales doisprezece”. (Lc 6,13)

Astăzi suntem în sărbătoare pentru doi dintre aceşti doisprezece ucenici, sfinţii Simon şi Iuda. Nu avem informaţii detaliate despre ei. Ştim că Isus i-a ales, împreună cu ceilalţi, după o noapte petrecută în rugăciune. Se pare că au trăit alături de el, l-au auzit învăţând, i-au văzut faptele, moartea şi învierea. Şi credinţa noastră se sprijină pe credinţa şi iubirea lor, pe mărturia lor. Le mulţumim şi le cerem să se roage pentru noi.

29/10

„Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?” (Mt 22,36)

Isus răspunde sigur pe el şi simplu la întrebarea care îi ţinea ocupaţi în îndelungate discuţii pe rabinii cei mai de seamă. Lumina Duhului Sfânt îi inunda mintea şi inima, spiritul şi trupul şi, în plus, îl cunoştea pe Tatăl; vedea că, în întreaga revelaţie şi în toate indicaţiile lui, nu era decât iubire, aceea pe care el ne-o oferă, pentru ca la rândul nostru să o dăruim fraţilor noştri.

30/10

„Femeie, eşti eliberată de infirmitatea ta!” (Lc 13,12)

Isuse, aceste cuvinte, izvorâte din compasiunea ta, te-au făcut să rişti să fii alungat din sinagogă, chiar de către cei care erau consideraţi capi şi învăţători ai poporului ales. Aceeaşi compasiune te-a ţintuit pe cruce, acoperit doar de sânge, împovărat cu blestemul păcatului omenirii, al păcatului meu! Te ador, Isuse, plin de compasiune, îndrăgostit de noi, sărmanii!

31/10

„În speranţă am fost mântuiţi”. (Rom 8,24)

Noi, cei care credem în Isus, suntem siguri că el ne-a salvat, ne-a redat comuniunea cu Tatăl ceresc. Astfel, trăim o speranţă senină: deşi încă nu ne împărtăşim din tot ceea ce iubirea sa ne-a pregătit, hrănindu-ne dintr-o legătură intimă cu el – adică din rugăciune –, dăruindu-ne printr-o iubire care slujeşte, să înaintăm cu încredere pe cărările lumii şi ale vieţii noastre, chiar şi pe cele mai întunecate, fiind siguri că nu vom rămâne dezamăgiţi: e ca şi cum el ne-ar ţine de mână!