CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 ott 2019

Octombrie Calendar 2019

OCTOMBRIE 2019

1/10

„Am auzit că Dumnezeu este cu voi”. (Zah 8,23)

În această profeţie a lui Zaharia, păgânii sunt atraşi de evrei, pentru că văd ordinea şi pacea care domnesc între familii şi în societatea lor. Poruncile pe care le trăiesc evreii dau poporului siguranţă şi stabilitate. Printre ei se răspândeşte bucuria în momentele de rugăciune. Astfel, şi Biserica este în lume loc de atracţie.

2/10

„Chemând la sine un copil”. (Mt 18,2)

Astăzi să ne amintim de îngerii noştri păzitori. Ei sunt semnul concret al iubirii cu care Dumnezeu urmăreşte viaţa fiecăruia dintre noi, de la o vârstă fragedă. Isus afirmă acest lucru în privinţa copiilor: îngerii lor stau în faţa lui Dumnezeu zi şi noapte. De aceea, şi tu vei iubi copiii şi te vei face un copil ca ei, pentru a fi mare, adică pentru a te bucura de privirea lui Dumnezeu îndreptată mereu asupra ta.

3/10

„Că bucuria Domnului este forţa voastră”. (Neh 8,10)

Isus îi trimite pe ucenici să vestească prezenţa împărăţiei lui Dumnezeu, vestea frumoasă, care bucură inimile. Ei înşişi vor tresălta de bucurie, pentru că deja se bucură că sunt ai lui Isus. Această bucurie le va transmite putere pentru a continua vestirea evangheliei.

4/10

„Toate mi-au fost date de Tatăl meu”. (Mt 11,27)

Să-i mulţumim lui Isus pentru sfinţii săi, pentru cei care s-au oferit să ducă în mijlocul oamenilor sfinţenia lui Dumnezeu. Sfântul Francisc tocmai din acest motiv este admirat şi dorit. El a pus în evidenţă centralitatea lui Isus, care i-a permis să poarte imprimate în trupul său cele cinci răni, stigmatele. Astfel a putut să-i spună: „Isuse, Tatăl ţi-a dat şi viaţa mea, sufletul meu şi trupul meu!”

5/10

„Curaj, copii, şi strigaţi către Dumnezeu!” (Bar 4,27)

Această încurajare ne vine de la secretarul profetului Ieremia, şi el profet al lui Dumnezeu. Mai întâi el explică motivul marii suferinţe în care se află poporul: „L-aţi înfuriat pe cel care v-a făcut, aducând jertfe demonilor”. Nu vrea însă ca ei să se risipească: dacă vor reîncepe să asculte de Dumnezeu, el însuşi îi va binecuvânta.

6/10

„Suntem servitori inutili”. (Lc 17,10)

Slujitorii nu sunt niciodată inutili. Ei însă sunt întotdeauna slujitori: caracteristica lor, care îi face acceptabili pentru cei cărora le slujesc, este disponibilitatea umilă. În acest fel ei posedă inima stăpânului. Dacă s-ar mândri sau ar pretinde ceva, s-ar face neplăcuţi. Este mare bogăţie şi mare mândrie pentru noi să ne putem numi slujitori ai lui Dumnezeu, după exemplul Mariei!

7/10

„Într-un cuget, stăruiau în rugăciune”. (Fap 1,14)

De fiecare dată când mă rog şi când ne rugăm, ne unim în rugăciune cu apostolii şi cu Maria, prezentă în mijlocul lor. Dacă nu se roagă comunitatea creştină, cum se mai poate numi creştină? Dacă în multe locuri Biserica se retrage şi vede golindu-se multe adunări liturgice, este pentru că nu îşi face timp să se roage cu perseverenţă. Chiar şi unitatea în Biserică este fondată pe rugăciune!

8/10

„Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea”. (Iona 3,10)

Dumnezeu nu-şi ţine ochii închişi. El vede răul pe care îl facem, dar vede şi paşii noştri de convertire, aşa cum i-a văzut pe cei ai păgânilor din Ninive. Iar Isus a rugat-o şi pe Marta, care îl iubea, să prefere o iubire mai profundă, atentă nu atât la nevoile trupului invitaţilor săi, ci mai degrabă la dorinţa lor de comuniune interioară.

9/10

„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!” (Lc 11,1)

La această cerere Isus nu a spus: „Dar voi sunteţi deja capabili!” şi nici: „Faceţi aşa cum aţi făcut dintotdeauna”, dar nici: „Nu veţi învăţa niciodată”. El, în schimb, i-a învăţat imediat, semn că rugăciunea se învaţă şi, deci, că este util să căutăm o şcoală de rugăciune!

10/10

„Voi avea milă de ei aşa cum un om are milă de fiul său care îl slujeşte”. (Mal 3,17)

Prin profetul Malahia, Domnul îi mustră pe cei care îl blestemă spunând că este inutil să păzim poruncile. Dar Domnul îi vede şi pe cei ce se tem de el şi îl ascultă. Deşi suferă din cauza nedreptăţilor neascultătorilor, ei au mare încredere în fidelitatea lui Dumnezeu, care nu îi uită niciodată!

11/10

„Cine nu este cu mine este împotriva mea”. (Lc 11,23)

După ce s-a apărat de acuzaţia de a se fi lăsat ajutat de diavol, Isus îi avertizează cu privire la un pericol. Cine reuşeşte să alunge diavolul din sine nu este încă în siguranţă, pentru că mereu Cel Rău încearcă să se întoarcă. Este necesar ca omul să pună în el pe cineva mai puternic decât el. Mai degrabă decât să te preocupi să alungi demonul, preocupă-te să îl ai pe Isus mereu în inimă!

12/10

„Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!” (Lc 11,28)

Este fericirea trăită de Maria, datorită căreia ea a devenit mama lui Isus. Şi noi să învăţăm de la ea, cu bucurie şi încredere. Ascultând cuvântul lui Dumnezeu şi încercând să îl trăieşti, inima se umple de bucurie, în mod inexplicabil!

13/10

„Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă?” (Lc 17,17)

Cât este de uşor să uităm beneficiile primite! Şi cât de uşor uităm binefăcătorul! De câte ori m-a iertat Isus! Şi de câte ori a vindecat relaţiile mele cu alţii! Astăzi vreau să-i mulţumesc şi să mă ofer lui, dacă ar vrea să mă folosească pentru a realiza o parte din iubirea sa.

14/10

„Şi, iată, aici este unul mai mare decât Iona”. (Lc 11,32)

Iona nu trăia milostivirea Tatălui, chiar dacă îi invita la convertire pe niniviteni. Aceştia nu au acordat atenţie durităţii inimii sale şi au crezut cuvintele sale. Ei s-au convertit. Tu, Isuse, ne arăţi milostivirea Tatălui, o trăieşti tu mai întâi; oare nu te voi asculta mai bine decât l-au ascultat păgânii din Ninive pe Iona?

15/10

„Cel drept va trăi din credinţă”. (Rom 1,17)

Sfântul Paul nu se ruşinează de evanghelia pe care o vesteşte. Cristos este vestea bună care salvează din tristeţea şi disperarea în care ne aruncă păcatul. Din evanghelie, ascultare, se naşte credinţa, acea credinţă care ne face plăcuţi lui Dumnezeu şi ne face să trăim cu bucurie. Nici eu nu mă ruşinez.

16/10

„Căci la Dumnezeu nu este părtinire”. (Rom 2,11)

Dumnezeu nu te preferă pentru că faci parte dintr-o naţiune şi nu din alta. El nu se uită la etichetă... ci vede inima, indiferent dacă are sau nu are milostivire! Câtă bucurie îi aduci când pui în practică milostivirea!

17/10

„Omul este justificat prin credinţă”. (Rom 3,28)

Acest anunţ este în mod deosebit la inima apostolului Paul. El era un evreu, un fariseu, circumcis, observase Legea în detaliu, dar toate acestea nu-i aduseseră bucurie, nu i-l comunicaseră pe Duhul Sfânt! Numai datorită credinţei în Isus a primit Duhul care l-a făcut milostiv, credincios, bucuros, iubitor al tuturor, blând, răbdător!

18/10

„Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini”. (Lc 10,2)

Sfântul Luca a fost un lucrător credincios şi preţios pentru împărăţia lui Dumnezeu. A scris una dintre cele patru evanghelii şi Faptele Apostolilor. El a iubit secerişul, acea recoltă abundentă, care trebuie să fie adunată şi dusă lui Isus. Privind abundenţa secerişului, numărul mare de oameni care aşteaptă doritori frumoasa proclamare a evangheliei, să ne oferim Domnului pentru a colabora cu el, cu bucurie.

19/10

„Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi”. (Lc 12,12)

De câte ori m-am îngrijorat în zadar! M-am îngrijorat să fac o impresie bună cu discursurile mele, să nu fiu judecat rău de oamenii pe care i-am întâlnit. Ar fi suficient să am încredere în Duhul Sfânt! Când am încredere în el, îmi sugerează, pe moment, ce este util, necesar şi înţelept să spun pentru binele celui care mă ascultă.

20/10

„Când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?” (Lc 18,8)

Parabola despre nevoia de a te ruga întotdeauna, fără a obosi vreodată, naşte în mine dorinţa să mă pun înaintea Tatălui ca să-i prezint marile nevoi ale Bisericii şi să i le prezint cu insistenţă, ca să-l obosesc! Dar cu siguranţă el nu oboseşte: este mulţumit, în schimb, să vadă că toată credinţa noastră în el este puternică şi perseverentă!

21/10

„Cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” (Lc 12,20)

Omul este nebun. Este nebun acela care proiectează depozite din ce în ce mai mari, pentru a se îmbogăţi. Este nebun acela care nu ţine cont de cei săraci. Este nebun acela care se gândeşte doar să se bucure de pensie. Toţi uită că Dumnezeu este Tată şi fac socoteli şi proiecte fără el şi fără să îşi aducă aminte că nu se ştie dacă mâine vor mai fi aici...

22/10

„Fiţi pregătiţi”. (Lc 12,35)

Isuse, vreau să fiu pregătit să te primesc, să te întâmpin, să te slujesc cu bucurie. Nu ştiu când vei sosi: în seara aceasta, pentru a-mi cere să ascult un copil? Sau peste puţin timp, pentru a vedea dacă întind mâna cu gentileţe celui care mă aşteaptă? Sau după-amiază, pentru a adresa un cuvânt de mângâiere şi de credinţă unui bolnav sau unuia care nu ascultă de tine?

23/10

„Cui i s-a dat mult, mult i se va cere”. (Lc 12,48)

Petru era îngrijorat: cui se adresa parabola lui Isus? Isus nu-şi face griji: el ştie că toate cuvintele lui sunt înţelese de fiecare în parte pentru situaţia proprie şi în funcţie de capacitatea sa. Nu te preocupa de ceilalţi, ci numai ca ascultarea ta să fie atentă şi supusă.

24/10

„Harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică”. (Rom 6,23)

Sfântul Paul contrapune darul lui Dumnezeu cu răsplata păcatului. Aceasta este moartea; darul, în schimb, viaţa veşnică. Viaţa veşnică este aceeaşi viaţă pe care o trăieşte Dumnezeu, o viaţă făcută din iubire desăvârşită, deci de bucurie deplină, de satisfacţie adevărată. Te voi sluji, Tată, şi voi începe imediat!

25/10

„Mulţumiri fie [aduse] lui Dumnezeu prin Isus Cristos”. (Rom 7,25)

Apostolul se întreabă cum poate învinge ispitele de răutate şi neascultare, pe care, fără să o vrea, le regăseşte înlăuntrul său. Nu suntem condamnaţi să facem răul care ne ispiteşte zilnic prin trupul nostru, pentru că avem o speranţă: lumina şi tăria care ne vin de la Isus, prietenul şi fratele nostru. Pe el putem conta!

26/10

„Dorinţa duhului este viaţă şi pace”. (Rom 8,6)

Carnea noastră, adică exigenţele noastre egoiste, ne trag departe de iubirea Tatălui. În adâncul inimilor noastre însă a fost revărsat Duhul, Duhul Sfânt, şi acesta ne conduce la pace, atât cu Dumnezeu, cât şi cu oamenii. Să îl cerem, să îl iubim şi să ne lăsăm inspiraţi de el!

27/10

„Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!” (Lc 18,13)

Isus însuşi pune în gura păcătosului această rugăciune. Este o rugăciune de care Tatăl se bucură în mod deosebit. O repet şi eu, nu pentru a face impresie frumoasă şi nici din falsă umilinţă, ci pentru că sunt cuvinte adevărate. Este adevărat că eu sunt păcătos, chiar şi astăzi. Şi este adevărat că Dumnezeu este milostiv.

28/10

„Sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi oameni de casă ai lui Dumnezeu”. (Ef 2,19)

Sfinţii apostoli Simon şi Iuda ne invită astăzi în bucuria lor. Ei ne aşteaptă în Ierusalimul ceresc şi ne sprijină prin cântarea lor în drumul nostru către Isus. El, Isus, i-a chemat împreună cu ceilalţi apostoli şi tot el este cel care ne-a chemat şi pe noi să stăm cu el pentru a avea viaţă, acea viaţă care se transmite la cei pe care astăzi îi vom întâlni.

29/10

„Dacă sperăm ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare”. (Rom 8,25)

Există suferinţe în această viaţă, şi chiar multe. Noi sperăm că trec, dar speranţa noastră nu se limitează la aceasta: noi sperăm să obţinem acele bunuri pe care Dumnezeu le-a promis acelora care îl iubesc pe Isus. Nu le vedem încă: aşa cum nu se vede sămânţa de muştar, atât e de mică, şi cum nu se vede drojdia în aluat... dar există!

30/10

„Duhul însuşi intervine pentru noi cu suspine negrăite”. (Rom 8,26)

Isus astăzi spune: „Străduiţi-vă să intraţi pe poarta îngustă”. În faţa noastră vedem truda şi crucea care precedă bucuria adevărată. Rămân uimit şi nu ştiu cu ce rugăciuni să mă prezint la Tatăl. Nu trebuie să cer uşurare de suferinţe? Ele mă unesc cu Isus. Mă încredinţez atunci Duhului Sfânt, care este deja prezent în mine: el oferă lui Dumnezeu rugăciunea cea mai bună, pentru ca viaţa mea să fie un dar pentru mulţi şi plăcută Tatălui.

31/10

„Nicio creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu”. (Rom 8,39)

Isus astăzi ne vorbeşte despre persecuţia spre care se îndreaptă, pentru că locuitorii Ierusalimului nu vor să îl recunoască. Şi sfântul Paul ne aminteşte că viaţa creştinului este tratată cu ostilitate în această lume. Dar nouă nu trebuie să ne fie teamă şi nici să fim trişti: nimic nu ne poate lua iubirea lui Dumnezeu Tatăl, bunăvoinţa lui, protecţia lui. Vom ajunge în braţele sale, pentru că Isus este în noi!