CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 ott 2020

Octombrie Calendar 2020

OCTOMBRIE 2020

1/10

„Eu ştiu că răscumpărătorul meu este viu”. (Iob 19,25)

Suferind, Iob exprimă credinţa sa cu determinare şi claritate. O manifestă prietenilor săi, care nu reuşesc să-l mângâie. Nu reuşesc să-i spună că Dumnezeu îl iubeşte. El este convins că, dacă răscumpărătorul este viu, nu trebuie să-i fie frică. Este răscumpărător, deci angajat pentru mântuirea noastră.

2/10

„Ascultă-i glasul şi nu te revolta împotriva lui”. (Ex 23,21)

Dumnezeu este cel care invită poporul să-l asculte pe îngerul care are misiunea de a-l conduce. Ascultă-l, înainte de toate, şi, dacă îţi propune ceva neprevăzut de tine, nu te răzvrăti. El vorbeşte în numele lui Dumnezeu numai pentru binele tău. Şi alături de mine stă un înger care are misiunea de a mă păzi pe drumul vieţii: îi voi cere ajutorul cu încredere şi cu seninătate.

3/10

„Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni ”. (Lc 10,19)

Isus i-a ascultat pe ucenicii care povesteau rezultatul primei lor misiuni. Îi întăreşte şi aprobă activitatea lor. Diavolii plecau la rugăciunea lor şi la cuvântul lor. Însă Domnul le recomandă să nu privească la propria activitate cu satisfacţie, ci să se bucure mereu de iubirea pe care Tatăl o are faţă de ei: el îi iubeşte mai ales când vor fi ofensaţi şi persecutaţi.

4/10

„S-a apropiat timpul culesului”. (Mt 21,34)

Isus relatează o parabolă. O înţelegem: în viaţa noastră vine momentul în care este necesar să dăm cont de ceea ce am făcut. Cui vom da cont? Este mângâietor să ştim că Tatăl nostru este cel căruia îi vom încredinţa tot ceea ce am făcut: el ne iubeşte şi ne va iubi!

5/10

„Şi cine este aproapele meu?” (Lc 10,29)

La această întrebare a învăţătorului Legii Isus a răspuns relatând parabola foarte frumoasă a bunului samaritean. Este frumoasă parabola pentru că Isus aduce ca exemplu de caritate şi de ascultare faţă de Dumnezeu un eretic, dispreţuit, marginalizat. Şi eu pot să-i fiu plăcut lui Dumnezeu şi să fiu exemplu pentru alţii, chiar dacă nu sunt considerat un „bun creştin”.

6/10

„Maria a ales partea cea bună”. (Lc 10,42)

După exemplul bunului samaritean, iată un alt exemplu pentru noi. De această dată o femeie, o femeie care aparent nu face nimic, dar este capabilă să asculte. Dorinţa sa principală este să-l asculte pe Isus, pentru a-i spune el ce trebuie să facă. Sora sa decide de una singură ce să facă, dar în acest mod devine insuportabilă şi morocănoasă. Isus îi oferă exemplul chiar al acelei surori pe care ea o critică!

7/10

„Când vă rugaţi, spuneţi: Tată”. (Lc 11,2)

Ucenicii şi-au dat seama că nu sunt capabili să se roage ca Învăţătorul lor. Cer ca să-i înveţe. Şi el răspunde imediat. Este important a învăţa să ne rugăm. Cine nu merge la şcoala de rugăciune se înşală că ştie să se roage. Începe să faci să apară în inima ta sentimente de iubire, pentru a răspunde la iubirea celui care ţi-a dat viaţa! Sfântul Rozariu ne învaţă să ne rugăm cu iubirea pe care o are Maria faţă de Isus!

8/10

„Cereţi şi vi se va da”. (Lc 11,9)

Isus oferă această invitaţie ucenicilor care cultivă deja o iubire puternică faţă de el. El este comoara lor. De aceea, rugându-se, vor cere numai ceea ce el însuşi va voi să dăruiască. Vor fi ascultaţi!

9/10

„Cei ce sunt din credinţă sunt binecuvântaţi”. (Gal 3,9)

Sunt din credinţă aceia care îşi pun propria speranţă în iubirea Tatălui şi nu în propriile capacităţi. Nu sunt din credinţă aceia care cred că sunt capabili să merite harurile cu propriile forţe. Aceştia riscă să se laude, să-i judece pe alţii, să pretindă. Binecuvântaţi vor fi aceia care acceptă să fie mântuiţi de iubirea Tatălui!

10/10

„Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!” (Lc 11,28)

Isus răspunde astfel unei femei care... o invidia pe Mama sa. Maria este fericită numai pentru că l-a ascultat pe Tatăl şi i s-a supus. Pentru aceasta a putut să dea viaţă Fiului lui Dumnezeu. Şi tu poţi să trăieşti ca ea, ascultând şi făcând voinţa lui Dumnezeu. Şi vei fi fericit!

11/10

„Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”. (Mt 22,14)

Cu aceste cuvinte Isus încheie o lungă parabolă, relatată pentru a descrie un aspect al împărăţiei cerurilor. Vor putea face parte din ea toţi, „răi şi buni”, cu condiţia să nu refuze haina de nuntă, darul regelui. Ne îmbrăcăm în fiecare zi cu Cristos, darul Tatălui! Facem aceasta primindu-l pe Duhul său de iubire, de iertare, de blândeţe şi de umilinţă.

12/10

„Pentru libertate ne-a eliberat Cristos”. (Gal 5,1)

Ce vrea să spună sfântul Paul? Isus ne-a eliberat de toate obligaţiile de care se simţeau constrânşi evreii, în aşa fel încât suntem liberi să-i iubim pe toţi oamenii aşa cum îi iubeşte el. Nu suntem obligaţi să mântuim viaţa noastră cu acţiunile noastre, ci să ne ocupăm să-i iubim pe fraţi: vom fi liberi să iubim!

13/10

„Un fariseu l-a invitat să ia masa la el”. (Lc 11,37)

Ce frumos este a-l avea pe Isus la prânz! Însă el nu se simte obligat să stea liniştit şi să aprobe totul: este capabil şi să-i formuleze un reproş celui care l-a invitat. Şi îi spune de fapt că mai importantă decât igiena exterioară este cea interioară.

14/10

„Dacă sunteţi conduşi de Duh, nu mai sunteţi sub Lege”. (Gal 5,18)

Cine este sub Lege este tentat să facă minimul, pentru a mulţumi propria comoditate. Astfel, devine egoist, se dedică plăcerilor, primeşte înăuntrul său invidii, judecăţi, discordii şi chiar vrăjitorii şi necurăţii. În schimb, cine se lasă condus de Duhul, cunoaşte iubirea şi bucuria, răbdarea şi bunătatea, umilinţa şi stăpânirea limbii şi a sentimentelor, şi trăieşte cu fidelitate propriile angajamente.

15/10

„Ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii”. (Ef 1,4)

Ştii pentru ce ne-a ales Dumnezeu? Pentru ca să fim sfinţi. Ce înseamnă? Îţi spun aşa: eşti sfânt când nu reacţionezi la defectele şi la păcatele celorlalţi, nici dacă te deranjează. Eşti sfânt când reacţionezi numai la iubirea Tatălui, deci continui să iubeşti chiar şi atunci când eşti calomniat şi călcat în picioare.

16/10

„Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este ipocrizia”. (Lc 12,1)

Drojdia este acea bucăţică ascunsă care face să crească aluatul. Nu te lăsa influenţat de ceea ce condiţionează fariseii, adică de a voi să te simţi în ordine. În faţa lui Dumnezeu eşti mereu în afară, pentru că nu ştii să iubeşti aşa cum iubeşte el. Trăieşte umilinţa continuă, acceptând şi umilirile.

17/10

„Pe el l-a stabilit cap peste Biserica întreagă”. (Ef 1,22)

Apostolul vorbeşte despre Isus. Biserica sa este trupul său: el o conduce aşa cum capul este viaţă şi călăuză a trupului omului. De aceea, Biserica ascultă de Cristos Isus şi el se foloseşte de ea pentru a mântui lumea. Isus nu poate să facă nimic fără Biserică: este trupul său! Şi aceasta, fără cap, ar fi moartă.

18/10

„Daţi-i, aşadar, cezarului ceea ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!” (Mt 22,21)

Răspunsul lui Isus îi pune în încurcătură pe interlocutorii săi, care erau siguri că i-au întins o capcană excepţională. Domnul face apel la dreptate. Restituie ceea ce nu este al tău. Foloseşti ceea ce este al Cezarului? Recunoaşte aceasta. Eşti dator lui Dumnezeu? Nu uita aceasta. Vei reuşi să restitui lui Dumnezeu tot ceea ce ai primit de la el?

19/10

„Pe când noi eram morţi…, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos”. (Ef 2,5)

Eram morţi când ascultam de egoisme, încercam să satisfacem plăcerile, ne lăsam târâţi de ambiţii şi de mândrie. Eram morţi. Chiar atunci Dumnezeu ni l-a dat pe Cristos Isus, viaţă nouă şi deplină, care ne umple de bucurie şi de pace. Şi astăzi ne este oferită această posibilitate!

20/10

„Voi, care odinioară eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos”. (Ef 2,13)

Suntem apropiaţi, spune sfântul Paul. Evrei şi păgâni, ne-am apropiat unii de alţii, când Isus a intrat în viaţa noastră. De atunci ne simţim o singură inimă, un singur suflet, un unic popor, o unică turmă. Este surprinzător Isus: când îl primeşti, transformă toate relaţiile tale. Încă n-ai încercat?

21/10

„Pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?” (Lc 12,41)

Sfântul Petru e cel care crede că există diferenţe între prietenii lui Isus şi ceilalţi. Însă când unul îl ascultă pe Isus şi i se supune, este deja printre prietenii săi. Toate cuvintele sale pot să fie trăite de toţi. Fiecare este al său, când ascultă de el, şi numai atunci.

22/10

„Cristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă”. (Ef 3,17)

Aşa se roagă sfântul Paul. El ştie că un creştin este astfel atunci când în inima sa locuieşte Domnul şi dacă locuieşte acolo în mod stabil şi nu cu intermitenţă. Creştinul are o viaţă „interioară”, adică trăieşte interior o relaţie continuă cu Isus. Altminteri, este un creştin prefăcut, adică un comic.

23/10

„Îngăduiţi-vă unii pe alţii în iubire”. (Ef 4,2)

Creştinii nu sunt şi nu vor deveni niciodată perfecţi. Vor avea mereu unele limite, unele defecte care pot să devină şi păcat. De aceea, trebuie să ne dăm seama că este necesar să suportăm, precum şi să avem umilinţa de a şti că alţii ne suportă. Astfel iubirea lui Isus devine vizibilă.

24/10

„Să creştem în toate pentru el”. (Ef 4,15)

Pentru a obţine aceasta, adică pentru a creşte în statura spirituală, spune sfântul Paul, nu trebuie să ne adaptăm lumii. În jurul nostru suflă tot soiul de „vânturi de învăţătură”, care înşală, care duc în greşeală. Este necesar să fim agăţaţi de Isus, în comuniune cu păstorii şi învăţătorii, cu apostolii şi slujitorii Bisericii.

25/10

„Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (Mt 22,39)

Isus îi răspunde învăţătorului Legii. Nu dispreţuieşte să pună alături de marea poruncă şi o a doua, asemenea celei dintâi. Această a doua demonstrează adevărul celei dintâi. De fapt, cine îl iubeşte pe aproapele, pe fiecare aproape, ascultă de Dumnezeu creatorul tuturor şi Tată, care îi aşteaptă pe toţi pentru a-i îmbrăţişa.

26/10

„Odinioară eraţi întuneric, acum însă, lumină în Domnul”. (Ef 5,8)

Schimbarea trebuie să se vadă. Cum reuşesc să-mi dau seama că nu mai sunt păgân? Din ce se vede că sunt creştin, că sunt un ucenic al lui Isus, un fiu al lui Dumnezeu? Nu mai primeşti impurităţi sexuale nici în comportament, nici în vorbire, spune sfântul Paul; eşti caritabil şi generos, dezlipit de bani. În sfârşit, acum viaţa ta luminează lumea!

27/10

„Fiţi supuşi unii altora”. (Ef 5,21)

Un îndemn straniu în lumea noastră, unde fiecare vrea să iasă în evidenţă. Însă apostolul spune: „În frica lui Cristos”! Isus este cel care poate schimba dorinţele şi visele noastre. Domnul vrea să ne ajute să devenim iubire, pentru ca să ne putem asemăna cu Tatăl. Când încerc să fiu supus, ajut pe alţii să fie mai buni. Lumea se schimbă cu gesturile de iubire, chiar şi atunci când costă.

28/10

„Au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi”. (Lc 6,18)

Cine vine la Isus pentru a-l asculta şi pentru a primi folosul prezenţei sale, îi găseşte şi pe apostoli. Cine-l caută pe Isus, îl găseşte înconjurat mereu de ai săi. Să nu visăm un Isus fără Biserică! Şi apostolii ascultă şi au nevoie să fie vindecaţi, însă Domnul îi vrea cu el şi îi va trimite cu autoritatea sa. Să le mulţumim astăzi sfinţilor Simon şi Iuda Tadeu pentru iubirea lor faţă de Domnul şi faţă de lumea pe care au evanghelizat-o!

29/10

„Luaţi sabia duhului care este cuvântul lui Dumnezeu!” (Ef 6,17)

Apostolul vrea să ne vadă înarmaţi, adică gata să ne apărăm de duşmanii credinţei noastre. Aceşti duşmani nu sunt oameni, ci ispitele care apar înăuntrul nostru. Aşadar, armele sunt adevărul, voinţa de a asculta de Dumnezeu, dorinţa de a răspândi evanghelia, credinţa şi, în sfârşit, cuvântul lui Dumnezeu mereu activ în minte şi în inimă. Cuvântul lui Dumnezeu îl înspăimântă pe duşmanul nostru, diavolul. Dacă nu ai cuvântul în inimă, toate sentimentele tale te domină şi te distrug.

30/10

„Îi aduc mulţumire Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de voi”. (Fil 1,3)

Sfântul Paul îi iubeşte pe filipeni, care, cu umilinţă, l-au ajutat de multe ori. Rugăciunea sa este, prin urmare, o continuă mulţumire adusă Domnului, la care adaugă cererea, pentru ca iubirea lor să devină tot mai frumoasă, profundă, eficace. Pot spune şi eu acelaşi lucru cu privire la mulţi creştini cărora le sunt dator spiritual şi material.

31/10

„Să fie preamărit Cristos în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte”. (Fil 1,20)

Sfântul Paul oferă această destăinuire ucenicilor săi. Reflectează asupra faptului că există persoane, din păcate, care vestesc evanghelia cu invidie, gelozie, ambiţie, iubire faţă de bani. Nu vă fie frică, spune el: în orice mod ar fi vestit Isus, eu mă bucur. El nu mă va lăsa fără răsplată pentru truda mea pentru el: va asculta rugăciunea voastră pentru mine!