CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 ott 2021

Octombrie Calendar 2021

OCTOMBRIE 2021

1/10

„Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă”. (Lc 10,16)

Isus spune aceasta celor 72 de ucenici pe care îi trimite înaintea lui. Astăzi, aceștia nu sunt doar episcopii și misionarii, ci printre ei sunt și eu, un ucenic al lui Isus. Chiar și prin mine, astăzi, Isus vrea să spună ceva celui cu care mă întâlnesc, celor cu care trăiesc. Așa că, în primul rând, îl ascult pe Isus. El poate să vorbească prin mine și eu pot discerne cuvântul său în cel al fraților.

2/10

„Oricine primește un copil în numele meu, pe mine mă primește”. (Mt 18,5)

Astăzi, Isuse, ne inviți cu căldură să ne convertim, să devenim curați în inimă, umili, simpli asemenea copiilor. Și ne inviți să îi primim pe copii pentru că îngerii lor păzitori, care îl văd întotdeauna pe Tatăl în ceruri, au grijă de ei. Ne asiguri că, primind unul dintre ei, te primim pe tine.

3/10

„Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” (Mc 10,9)

Isus este hotărât. Cum își poate permite omul să dezlege lucrarea lui Dumnezeu? Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este o lucrare a lui Dumnezeu, o uniune care are loc în iubire. De fapt, iubirea își are întotdeauna sursa în inima Tatălui. Cât de necesar este să ne rugăm pentru cei căsătoriți și cât de necesar este ca ei înșiși să fie cufundați în rugăciune pentru a fi credincioși darului lui Dumnezeu!

4/10

„Cine este aproapele meu?” (Lc 10,29)

Cu această întrebare, învățătorul legii voia să se justifice în fața lui Isus pentru că l-a întrebat un lucru pe care fiecare evreu ar fi trebuit să-l știe! Isus răspunde și răspunde și pentru noi. Pentru a ne dărui lui, pentru a-l iubi în mod adevărat pe el și pe aproapele nostru, nu trebuie să facem calcule, ci mai degrabă să lăsăm ca să trăiască în noi Duhul Sfânt, “Compasiunea” Tatălui ceresc; atunci vom fi aproapele pentru cei pe care însuși Tatăl îi pune pe drumul nostru.

5/10

„Un singur lucru este necesar”. (Lc 10,42)

Isus adresează aceste cuvinte Martei, în Betania, la scurt timp după ce a povestit generozitatea „bunului samaritean”. El subliniază astfel importanța de a sluji și de a‑i ajuta pe ceilalți, însă numai după ce omul îl ascultă pe Dumnezeu. Aceasta, ca să nu i se întâmple la fel ca Martei, care, după o fericită întâmpinare, o condamnă pe sora ei și începe să‑i poruncească chiar lui Isus! În Biserică, frații se ajută reciproc ascultând de Isus și nu de propriile proiecte.

6/10

„Iartă‑ne păcatele noastre!” (Lc 11,4)

Îți mulțumim, Isuse, că ne‑ai învățat să ne rugăm, să recunoaștem că avem nevoie de iertare. Ajută‑ne să o cerem cu umilință Tatălui și oamenilor! De asemenea, ne îndemni să o dăm celor care ne jignesc. Îți mulțumim pentru că ne dai pacea și puterea de a iubi!

7/10

„Într-un cuget, stăruiau în rugăciune”. (Fap 1,14)

De fiecare dată când mă rog și când ne rugăm, ne unim în rugăciune cu apostolii și cu Maria, prezentă în mijlocul lor. Dacă nu se roagă comunitatea creștină, cum se mai poate numi creștină? Dacă în multe locuri Biserica se retrage și vede golindu-se multe adunări liturgice, este pentru că nu își face timp să se roage cu perseverență. Chiar și unitatea în Biserică este fondată pe rugăciune!

8/10

„Cine nu adună cu mine risipește”. (Lc 11,23)

Isus le răspunde fariseilor care l‑au acuzat că este un complice al lui „Beelzebul”. El răspunde cu faptele. El a alungat un demon mut și acum omul acesta vorbește corect. Isus este „cel mai puternic”. Cine stă alături de Isus, își va apăra casa de orice atac al Celui Rău. Viața lui va „culege” multe roade: rod de bucurie, de pace, de răbdare... și binecuvântarea lui.

9/10

„Domnul este refugiu pentru poporul său”. (Il 4,16)

Profetul afirmă fidelitatea lui Dumnezeu, care după umilirea poporului său pentru păcatele sale, când se convertește și se întoarce la el, îl apără și îl eliberează de cei care îl oprimă. Îți mulțumim, Tată, că și față de noi, Biserica ta, lucrezi în același mod, prin Isus, Fiul tău!

10/10

„Pentru Dumnezeu toate sunt posibile”. (Mc 10,27)

Isus a spus că oricine este atașat de bogăție este imposibil să intre în împărăția sa, deoarece este imposibil ca o cămilă să treacă prin urechea unui ac. Deci, cine poate intra, cine se poate salva? Acest lucru este posibil numai pentru Dumnezeu. Acelora care îl primesc pe Fiul său Isus, el le dă harul de a folosi bogățiile pentru a beneficia de ele, precum Zaheu. Mulțumim, Isuse, pentru darul de a te recunoaște ca Fiul lui Dumnezeu și de a fi salvat astfel de la aservirea banilor!

11/10

„Har vouă și pace de la Dumnezeu”. (Rom 1,7)

Apostolul Paul le scrie creștinilor din Roma, prezentându‑le acreditările sale și misiunea la care a fost chemat, și le dă binecuvântarea. Aceasta este un dar minunat pentru cei care o primesc cu credință, chiar și prin preoții noștri.

12/10

„Dați de pomană cele din interior și, iată, toate vor fi curate pentru voi”. (Lc 11,41)

Isus a fost invitat la prânz de un fariseu care gândește rău despre el, că nu a urmat ritualul spălării mâinilor înainte de masă. Isus știe că ceea ce îl face impur pe fariseu înaintea lui Dumnezeu este lăcomia care l‑a determinat să ceară bani de la văduvele fără apărare. De aceea, îl invită să dea „de pomană” ceea ce a acumulat, iar atunci „purificarea cu apă” îi va face și inima curată pentru a se ruga Tatălui în adevăr.

13/10

„Vai vouă, fariseilor, pentru că dați zeciuială..., dar lăsați la o parte dreptatea și iubirea”. (Lc 11,42)

Fariseii au avut grijă să respecte toate regulile de viață care erau date, însă Isus a văzut că au neglijat iubirea de Dumnezeu și de aproapele, de aceea i‑a dojenit. Această dojană a fost iubire adevărată. Ei erau atenți la ei înșiși, să pară mai buni decât alții și nu să fie plăcuți Domnului.

Isuse, corectează‑mă dacă trăiesc așa, ca fariseii!

14/10

„Sau este Dumnezeu numai al iudeilor?” (Rom 3,29)

Da, cred că există un singur Dumnezeu pentru toți oamenii: Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, prin care suntem mântuiți prin credința în el. Eliberați de păcat, putem trăi ca fii pentru acest Tată. Acel Dumnezeu care nu este Tată, chiar dacă este numit Dumnezeu, nu există!

15/10

„Nu vă temeți de cei care ucid trupul”. (Lc 12,4)

Acest cuvânt îmi amintește de Sfântul Iosif Freinademetz, misionar în China la sfârșitul anilor 1800, în timpul revoltei „boxerilor”. După ce a fost târât prin noroi de‑a lungul drumului satului, ajuns la finalul traseului, spre uimirea tuturor, s‑a așezat pe drum și a continuat să vestească iubirea lui Isus, iertarea și mila lui. Nu se temea de ei, ci îi iubea.

16/10

„Promisiunea a fost făcută prin credință”. (Rom 4,16)

Când cred în Isus, în moartea și învierea sa, și ascult cu bucurie cuvintele lui, atunci mă bucur deja de moștenirea împărăției cerurilor: pacea, bucuria deplină, comuniunea cu el și cu frații.

17/10

„Cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor!” (Mc 10,44)

Referitor la a fi mari înaintea lui Isus, îmi amintesc cu bucurie de unul dintre frații noștri, care a ajuns acum pe linia de sosire. Când vedea pe unul dintre noi trist sau abătut, se apropia ca să ne consoleze. Când se ivea vreo misiune solicitantă, el o accepta prompt. Când apăreau tensiuni cu privire la decizii importante, el era gata să liniștească lucrurile. El s‑a apropiat de ceilalți mereu cu smerenie și spirit de slujire.

18/10

„Iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor!” (Lc 10,3)

„Mieii” se apără stând uniți în jurul păstorului. De fapt, el este cel care se îngrijorează și se angajează să protejeze de atacurile „lupului” pe oricine dorește să‑l urmeze. Să ne rugăm astăzi către evanghelistul Luca; fie ca el, care a experimentat tăria și puterea cuvântului lui Cristos, să mijlocească pentru Biserică, astfel încât ea să aibă grijă mai ales de aspectul unirii intime a misionarilor ei cu Domnul lor.

19/10

„Fiți asemenea oamenilor care‑și așteaptă stăpânul”. (Lc 12,36)

Îți mulțumesc, Isuse, pentru îndemnul tău: întotdeauna am nevoie! Aș dori să fiu gata să te primesc în frații pe care mă faci să‑i cunosc, în evenimentele pe care mă faci să le trăiesc, în cuvintele tale și, în sfârșit, în momentul morții. Fă‑mă atent să te recunosc, gata să te primesc! Îți mulțumesc!

20/10

„Cui i s‑a dat mult, mult i se va cere”. (Lc 12,48)

Simt acest cuvânt al lui Isus ca un avertisment. Am daruri naturale, am fost instruit pentru o slujbă, pentru o slujire în societate, în Biserică? Îi mulțumesc Domnului și încerc să investesc ceea ce am primit pentru împărăția lui de iubire, pentru adevăratul bine al tuturor.

21/10

„Foc am venit să arunc pe pământ”. (Lc 12,49)

Îți mulțumim, Isuse, că ai venit pe pământ pentru a aduce focul iubirii, al iertării, al Duhului Sfânt care ne ajută să trăim cuvintele tale! Sunt foc care dau lumină, căldură și ard răul.

22/10

„De ce nu judecați voi înșivă ceea ce este drept?” (Lc 12,57)

Este foarte ușor să fiu condiționat de cei apropiați, de mass‑media, de o viziune superficială a evenimentelor.

Tu, Duhule Sfinte, mă ajuți să‑l am mereu pe Isus și cuvântul lui în minte, să aud sugestiile tale în tăcere pentru a trăi conform voinței Tatălui!

23/10

„Dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel”. (Lc 13,3)

Isus fusese informat despre moartea unor galileeni uciși de Pilat în templu și de prăbușirea turnului din Siloe peste optsprezece oameni. După gândirea unora, a fost soarta meritată din cauza păcatului lor. Isus o interpretează într‑un alt mod. Această moarte a fost o nenorocire; dar a nu‑l primi pe el, care este darul singurului Dumnezeu adevărat, este o nenorocire și mai mare.

24/10

„A sărit în picioare și a venit la Isus”. (Mc 10,50)

Orbul Bartimeu s‑a înfățișat înaintea mulțimii care‑l înconjura pe Isus. Era cu fața spre el strigând: „Fiul lui David!” El era orb, dar inima vedea bine. Chemat de Isus, a aruncat siguranța mantiei și judecata oamenilor. Mulțumesc, Isuse, că mi‑ai oferit ceva din acest curaj când m‑ai chemat!

25/10

„Domnul i‑a răspuns și i‑a zis: «Ipocriților!...»”. (Lc 13,15)

Îți mulțumesc, Isuse, prietenul, sprijinul și apărarea celor asupriți; tu trăiești întotdeauna după voința Tatălui. Îți mulțumesc pentru libertatea ta interioară și pentru fermitatea și tăria cu care îi corectezi pe cei care nu interpretează corect cuvântul lui Dumnezeu. Nu vrei să fim comedianți!

26/10

„Dacă sperăm ceea ce nu vedem, atunci așteptăm cu răbdare”. (Rom 8,25)

Noi, creștinii, ne bucurăm de iubirea Tatălui și a lui Isus și sperăm să-i întâlnim într‑o zi față în față pentru a trăi mereu cu ei. Acum ne putem fi de ajutor, pentru a aștepta acest har, depășind nenumăratele dificultăți și cruci care ni se prezintă.

27/10

„Străduiți‑vă să intrați pe poarta cea strâmtă!” (Lc 13,24)

Îți mulțumim, Isuse, că nu ne satisfaci curiozitățile, ci ne arăți ceea ce este esențial: calea mântuirii! Tu ești mântuirea: când te ascultăm cu iubire suntem în pace și bucurie. Vom rămâne cu tine chiar și atunci când va fi dificil și vom fi luați în derâdere sau persecutați.

28/10

„A ales doisprezece dintre ei pe care i‑a numit apostoli”. (Lc 6,13)

Astăzi, Isus, cu exemplul său, ne arată cum să acționăm în fața deciziilor importante din viața noastră, din Biserică sau pentru societate. El petrece noaptea în rugăciune și apoi, dintre toți ucenicii, îi alege pe cei doisprezece apostoli la temelia Bisericii. Sfinților Iuda și Simon, rugați‑vă pentru noi!

29/10

„Luându‑l, l‑a vindecat și l‑a trimis”. (Lc 14,4)

Isus este în casa unui conducător al fariseilor, în ziua Sabatului pentru evrei. El se întoarce către conducătorii lor întrebând dacă în acea zi este permis să tratezi o persoană bolnavă prezentă acolo. Sunt împotrivă, dar nu spun nimic. Isus știe că Tatăl continuă să iubească și să ne dea viață chiar și în ziua Sabatului și de aceea, vindecă neîndoielnic acea persoană.

30/10

„Când ești chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc”. (Lc 14,8)

Cât de mult ne iubești pe noi, Isuse! Ne înveți smerenia pe care o trăiești tu însuți! Îți mulțumim că nu pierzi nicio ocazie de a ne educa! Vreau să îți accept sfaturile: fiecare cuvânt al tău este un dar, este un drum bun, sigur, o cale de pace. Primul loc este întotdeauna al tău!

31/10

„Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu”. (Mc 12,34)

Isus încheie astfel dialogul cu un cărturar. Acesta aprobă răspunsul pe care i l‑a dat Domnul la întrebarea sa. Porunca iubirii este cea mai mare, pentru că cine o împlinește este aproape de Dumnezeu și, de asemenea, aproape de oameni. Cine o cunoaște nu este departe de împărăția lui Dumnezeu, dar cine o practică este în împărăție, este unit cu Fiul lui Dumnezeu, care este darul iubirii Tatălui!