CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 ott 2023

Octombrie Calendar 2023

OCTOMBRIE 2023

1/10

„Vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu.” (Mt 21,31)

Preoții de seamă și poporul îl ascultă pe Isus. Acest cuvânt sună ca o insultă gravă pentru ei, dar este purul adevăr. Sunt mândri, plini de ei înșiși, atât de mândri, încât resping chiar și gândul că au nevoie de un salvator. Cei mai mari păcătoși știu, în schimb, să fie suficient de umili pentru a accepta mântuirea oferită de Isus.

2/10

„Ascultă-i glasul și nu te revolta împotriva lui.” (Ex 23,21)

Dumnezeu educă poporul eliberat din sclavia Egiptului. Ei se află în deșert, un loc neospitalier, dar fiecare are lângă el un înger care îl însoțește și îi dă instrucțiuni. De aceea, nimeni nu trebuie să se teamă, ci mai degrabă să fie atent la vocea lui. Îngerul tău păzitor veghează asupra ta: îi vei aprecia eforturile!

3/10

„Am auzit că Dumnezeu este cu voi!” (Zah 8,23)

Poporul lui Dumnezeu este cu adevărat norocos, pentru că i s-a încredințat un rol fundamental pentru întreaga umanitate: va trebui să conducă toate celelalte popoare să se bucure de iubirea Tatălui. Îi va fi de ajuns să fie ascultător, apoi popoarele însele îl vor căuta, cu sfântă invidie, pentru a fi ajutate să trăiască o viață plăcută Tatălui.

4/10

„Luați asupra voastră jugul meu.” (Mt 11,29)

Amintindu-ne de Sfântul Francisc, să ne concentrăm asupra celui mai important aspect al vieții sale. A colaborat cu Isus, purtând cu el jugul, adică l-a ascultat și a suferit durerile crucii sale, cele morale și chiar cele fizice. La fel ca Isus, Francisc a fost disprețuit și, tot ca el, și-a vărsat sângele din mâini și din picioare.

5/10

„Iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor!” (Lc 10,3)

Mieii nu se pot apăra singuri. Ei pot doar să stea cât mai aproape de păstor. El este cel care ține toiagul în mână. Lupii pot sfâșia, dar pot și schimba viețile. De fapt, profetul spune că „lupul și mielul vor paște împreună”. De aceea, Isus își trimite discipolii printre ei.

6/10

„Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă.” (Lc 10,16)

Predicarea evangheliei de către discipoli este importantă. Datorită ei, oamenii îl pot asculta pe Isus și se pot converti, pentru a fi salvați. Nu este suficient să vedem minuni. Acestea nu mântuiesc, ci sunt doar semne care ajută la convertire. Ascultarea vocii apostolilor este decisivă!

7/10

„Fericiți ochii care văd ceea ce vedeți voi.” (Lc 10,23)

Ei se întorceau de la prima lor experiență misionară când Isus le-a vorbit în acest fel. Discipolii nu trebuie să se bucure pentru ceea ce au realizat, ci singura lor bucurie va fi aceea de a vedea fața Domnului lor și de a-i auzi vocea. El este sursa de bucurie. Astăzi, Maria ne încurajează să ne bucurăm în Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

8/10

„Piatra pe care au disprețuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară.” (Mt 21,42)

Așa încheie Isus o parabolă cu care ar vrea să-i scuture pe conducătorii care se încăpățânează să nu-l recunoască. Chiar și psalmul care cântă aceste cuvinte ar trebui să-i trezească. El, Isus, este respins de cei mai importanți oameni, dar nu și de Dumnezeu. Dimpotrivă, Dumnezeu îi acordă credit, mai întâi prin minunile pe care le-a făcut și apoi prin învierea din morți.

9/10

„Fă aceasta și vei trăi!” (Lc 10,28)

Isuse, tu nu te mulțumești să știm care este voia Tatălui. Să o știm, dar să nu o punem în practică, ar fi nu numai inutil, ci chiar dăunător! Să știm că Dumnezeu vrea să ne iubim aproapele, fără să o facem, este ca fumul în ochi. Ne vom angaja, așadar, cu încredere. Tu însuți ne vei da puterea și bucuria de a-i iubi pe toți.

10/10

„Însă un lucru este necesar.” (Lc 10,42)

Isuse, cu acest cuvânt ne eliberezi de mari griji. Ai vrut să o eliberezi pe Marta și să-i dai pacea ta Mariei, care te asculta și care, din acest motiv, a primit reproșuri de la sora ei. Și eu mă voi așeza astăzi la picioarele tale pentru a primi revelațiile și învățăturile tale.

11/10

„Știam că tu ești îndurător și milostiv.” (Iona 4,2)

Am citit Cartea lui Iona care se încheie cu acest fragment. Iona este un profet. Vestește cuvântul lui Dumnezeu, dar nu învață de la el. De fapt, nu-i împărtășește sentimentele de milă pentru bieții păcătoși. Ar dori să vadă pedeapsa lor. Știu că Dumnezeu este milostiv. Atunci de ce nu învăț?

12/10

„Pentru insistența lui se va scula.” (Lc 11,8)

Isus a învățat rugăciunea și acum ne învață cum să ne rugăm. Este ușor să înveți cuvintele de rugăciune, dar este mai dificil să înveți sentimentele cu care să te adresezi Tatălui. De aceea, Isus spune o parabolă pentru a ne învăța cum să ne rugăm.

13/10

„Eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu.” (Lc 11,20)

L-au acuzat că este complice al diavolului. Acesta însă nu face faptele lui Dumnezeu, adică faptele de iubire pentru oameni. Diavolul nu știe decât să facă rău, să-i facă pe oameni să sufere. Isus a eliberat un mut de infirmitatea sa. Aceasta nu poate fi decât opera degetului lui Dumnezeu, adică a iubirii sale adevărate și concrete.

14/10

„Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care locuiește în Sion.” (Ioel 4,17)

Vor fi fenomene îngrozitoare, spune profetul Ioel, pentru oamenii necredincioși lui Dumnezeu, dar va fi momentul în care cei credincioși lui se vor putea bucura. Căci ei vor fi mântuiți. Frica va sta departe de prietenii lui Dumnezeu. Nu este făcută pentru ei. Le-ar lipsi credința!

15/10

„Nunta este pregătită.” (Mt 22,8)

O altă parabolă pentru a cunoaște împărăția cerurilor, care este asemănată cu petrecerea de nuntă a fiului de rege. Dacă nu voi fi unul dintre invitați, voi fi unul care își va găsi locul în sală. Dar voi fi acolo. Și voi purta haina de nuntă, pe care mi-o va oferi regele însuși. Nu voi avea pretenții, ca unul care se crede îndreptățit. Voi învăța zilnic umilința.

16/10

„Am primit har și misiunea apostolică.” (Rom 1,5)

Sfântul Paul li se prezintă creștinilor din Roma, orașul imperial. „Prin el”, adică prin Isus, și el este apostol, adică trimis să anunțe vestea care îi bucură pe toți cei care o aud. Ascultând-o și acceptând-o, de fapt, oamenii pot deveni copii ai singurului Dumnezeu adevărat și sfânt.

17/10

„Dați de pomană cele din interior.” (Lc 11,41)

Asta, ca să nu fim nechibzuiți! Căci sunt unii care se cred puri pentru că și-au igienizat mâinile. Aceștia ar fi chiar niște nechibzuiți! Pe de altă parte, cel care și-a folosit bunurile ca pe un dar de iubire este curat. Dumnezeu se uită la mâinile goale ale celor săraci. Să avem grijă ca banii să nu ne murdărească mâinile!

18/10

„Spuneți mai întâi: «Pace acestei case!»” (Lc 10,5)

De câte ori nu a spus asta Sfântul Luca! Oriunde merge discipolul lui Isus, acolo va sosi darul lui Dumnezeu, iubirea, mângâierea, blândețea și bunătatea sa. Înainte de a îndrepta starea de păcat, trebuie să vină harul.

19/10

„Pe cei care voiau să intre i-ați împiedicat!” (Lc 11,52)

Acesta este unul dintre reproșurile pe care le merită învățătorii Legii, cercetătorii cuvântului lui Dumnezeu. Ei nu i-au ajutat pe oameni să-l cunoască, să-l accepte și să-l urmeze pe Isus, Regele împărăției. Acest reproș nu vreau să mă vizeze și pe mine; vreau să te prezint, Isuse, celor care caută iubire, adică tuturor.

20/10

„Nu vă temeți de cei care ucid trupul!” (Lc 12,4)

Se călcau în picioare unii pe alții, așa că erau foarte mulți. Isus nu se teme să spună aceste cuvinte tuturor. Cei care îl urmează pot fi persecutați și chiar uciși, dar nu trebuie să se teamă. El este mai bogat decât acela care îl amenință cu arma. Frica nu este o reacție a sfinților.

21/10

„Promisiunea să rămână sigură pentru toată descendența.” (Rom 4,16)

Abraham a devenit moștenitor al lumii, al tuturor bogățiilor lui Dumnezeu, pentru că a avut credință în el și l-a ascultat. Credem în Isus. Tot binele său, viața sa, sfințenia, pacea adevărată sunt deja ale noastre, dacă îl ascultăm.

22/10

„Înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu.” (Mt 22,16)

Aceste cuvinte i-au fost adresate lui Isus cu răutate, cu lingușire. I le vom spune cu iubire, ca o promisiune de a-l asculta, învățând de la el. El ne va spune să-i dăm lui Dumnezeu ceea ce îi aparține deja. De aceea, îi vom dărui timpul nostru, inima noastră, mâinile noastre și tot ceea ce am primit de la el.

23/10

„Învățătorule, spune-i fratelui meu să împartă moștenirea cu mine!” (Lc 12,13)

Lui Isus i se adresează frecvent această rugăminte. Sunt mulți frați lacomi, care păstrează totul pentru ei, mulți care sunt atașați de bani, care ar dori să se facă dreptate în mod uman. În schimb, Isus îi ajută să aspire la un bine mult mai mare.

24/10

„Prin ascultarea unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți.” (Rom 5,19)

Doamne Isuse, ascultarea ta ne-a salvat. L-ai ascultat pe Tatăl, ai continuat să iubești chiar și atunci când ai fost trădat, chinuit, ucis. Dragostea ta ne-a „justificat”, ne-a făcut acceptați de Dumnezeu, chiar dacă nu am meritat-o. Acum vrem să-ți mulțumim, să te binecuvântăm, să te lăudăm și să te glorificăm.

25/10

„Cui i s-a dat mult, mult i se va cere.” (Lc 12,48)

Unora dintre slujitorii tăi le-ai dat multe bunuri. Tu vei observa dacă le folosesc rămânându-ți credincioși. Altora însă le-ai încredințat cele mai prețioase bogății; ele sunt ale tale și rămân ale tale, chiar dacă servitorii tăi le folosesc. Ele sunt cuvântul tău și sfintele tale sacramente. Cei cărora le sunt încredințate au o mare responsabilitate; se va cere mult mai mult de la ei. Mă voi ruga pentru ei.

26/10

„Vor fi dezbinați tatăl împotriva fiului.” (Lc 12,53)

Un mare mister. Cei care te iubesc și te urmează aduc iubirea ta în lume. De ce sunt respinși? Ei trebuie să împărtășească crucea ta. Iubirea umană nu înțelege iubirea divină: dacă Fiul tău Isus este prezent în inima omului, iubirea lui nu este înțeleasă de ceilalți.

27/10

„Nu vei ieși de acolo până ce nu vei fi plătit și ultimul bănuț.” (Lc 12,59)

Isus vrea să ne ajute să renunțăm la tot ceea ce aparține pământului, pentru că din pământ vin doar dușmani nemiloși. Să le lăsăm lor bunurile care trec, pentru ca noi să ne bucurăm de cele care rămân.

28/10

„Ieșea din el o putere care-i vindeca pe toți.” (Lc 6,19)

Apostolii pe care îi sărbătorim astăzi nu sunt foarte cunoscuți, dar și ei sunt dintre cei doisprezece. Ei sunt stâlpii Bisericii, pentru că aceasta este clădită pe credința lor. Ei au primit de la Isus puterea de a vindeca și de a elibera oamenii. Îi rugăm pe acești doi apostoli să ne lase să experimentăm prezența vindecătoare a lui Isus.

29/10

„Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta.” (Mt 22,37)

„Marea poruncă” este aceasta. Știm de ce: a iubi este viața lui Dumnezeu, este veșnicia lui, sfințenia lui. Când iubim, ne împărtășim din viața lui, din sfințenia lui, din veșnicia lui. Să-l iubim pe Domnul nostru din toată inima noastră și, din iubire pentru el, să rămânem mereu în iubire față de toți. Și cum să iubim? Ca Isus.

30/10

„Femeie, ești eliberată de infirmitatea ta!” (Lc 13,12)

Timp de optsprezece ani, această femeie a suferit. Nu putea să ridice capul pentru a privi cerul. Cu optsprezece ani mai devreme, Isus le spusese părinților săi, în templu, că trebuie să se ocupe de lucrările Tatălui. Și o va face, într-adevăr, zi de zi, iar astăzi va putea să o întâlnească pe acea femeie și să o elibereze de răul ei... În ziua de sabat, ziua bucuriei Tatălui!

31/10

„În speranță am fost mântuiți.” (Rom 8,24)

Există multă suferință în lume și este în întregime cauzată de păcatul care îi asuprește pe oameni. Știm însă că Isus a venit să ne smulgă din puterea ei. Să-l așteptăm și să încercăm să-l întâlnim, astfel încât speranța noastră să se împlinească.