CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO
01 ott 2025 Octombrie Calendar 2025
Octombrie 2025
1 / 10
„Mâna binevoitoare a Domnului era asupra mea.” (Neh 2,8)
Celor smeriţi, Dumnezeu le dă har: Neemia, guvernatorul regelui Artaxerxe, şi-a dat seama de acest lucru. E valabil pentru fiecare om: sfinţii sunt exemple strălucite în acest sens. Când sunt „supus” fraţilor mei, în numele lui Isus, chiar dacă mă costă şi simt revoltă, găsesc încet-încet forţa smereniei şi a păcii. Sfânta Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe este într-adevăr o învăţătoare a umilinţei şi a încrederii.
2 / 10
„Eu trimit un înger înaintea ta.” (Ex 23,20)
Îţi mulţumesc, Tată, pentru grija ta! <br> Tu ai făcut ca poporul tău, care intra în ţara promisă de tine, să fie însoţit de un înger sigur şi puternic. Tu vrei ca fiecare dintre noi să fie păzit de unul dintre îngerii tăi, semn al iubirii pe care o oferi tuturor. Îţi mulţumesc că îngerul tău îmi aminteşte de cuvintele Fiului tău, Isus!
3 / 10
„Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă.” (Lc 10,16)
Isus vede iubirea discipolilor săi faţă de el, are încredere că Duhul Sfânt îi va lumina şi astfel vor vesti ceea ce el doreşte. Isus vede, de asemenea, iubirea pentru el a celor care ascultă şi iau în serios ceea ce spun discipolii în numele său. Chiar dacă proclamarea nu ar fi perfectă, iubirea care ascultă şi se supune este la fel de preţioasă în ochii lui şi ea va da roade.
4 / 10
„Curaj, copii, şi strigaţi către Dumnezeu!” (Bar 4,27)
Această încurajare ne vine de la secretarul profetului Ieremia, şi el profet al lui Dumnezeu. Mai întâi el explică motivul marii suferinţe în care se află poporul: „L-aţi înfuriat pe cel care v-a făcut, aducând jertfe demonilor”. Nu vrea însă ca ei să se risipească: dacă vor reîncepe să asculte de Dumnezeu, el însuşi îi va binecuvânta.
5 / 10
„Am făcut ceea ce eram datori să facem.” (Lc 17,10)
Este un mare dar pentru mine să-l pot sluji pe Domnul Isus şi să am grijă de împărăţia sa, să proclam cuvântul său şi să mă dedic „turmei” sale. El îmi oferă acest „har”, chiar dacă nu are nevoie de slujirea mea. Îi mulţumesc, pentru că mă ajută să îl slujesc în umilinţă fără să aştept compensaţii de la oameni, ci doar de la el.
6 / 10
„I-a purtat de grijă.” (Lc 10,34)
De fratele suferind ne apropiem având curajul credinţei, chiar dacă uneori nu ştim ce să spunem şi ce să facem. Isus ne va sugera cum „să pansăm rănile, să turnăm uleiul tandreţei cu cuvinte şi gesturi de ajutor practic, să ne asumăm povara lui şi să-i implicăm şi pe prietenii noştri acolo unde nu putem ajunge singuri”, aşa ne spune şi Papa Francisc.
7 / 10
„Într-un cuget, stăruiau în rugăciune.” (Fap 1,14)
De fiecare dată când mă rog şi când ne rugăm, ne unim în rugăciune cu apostolii şi cu Maria, prezentă în mijlocul lor. Dacă comunitatea creştină nu se roagă, cum se mai poate numi creştină? Dacă în multe locuri Biserica se retrage şi vede golindu-se multe adunări liturgice, este pentru că nu îşi face timp să se roage cu perseverenţă. Chiar şi unitatea în Biserică este fondată pe rugăciune!
8 / 10
„Când vă rugaţi, spuneţi: «Tată».” (Lc 11,2)
Ce veste bună ne dai, Isuse: putem să ne adresăm lui Dumnezeu numindu-l Tată, aşa cum faci tu! Îţi mulţumim că ne ajuţi să trăim ca fii ai săi, cu încrederea pe care o ai tu, siguri fiind că suntem iubiţi şi ascultaţi. Vom căuta să-l cunoaştem din ce în ce mai mult. De asemenea, vom analiza experienţa de adevărată paternitate pe care, într-o anumită măsură, am primit-o de la taţii noştri dragi.
9 / 10
„Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt...” (Lc 11,13)
Ieri, Isus ne-a învăţat să spunem „Tată”. El a căutat să ne ajute să-l contemplăm pe Tatăl său pentru a-i cunoaşte dorinţele, gândurile, voinţa. Astăzi ne cere să ne angajăm în acest demers cu perseverenţă: adevărata rugăciune este perseverentă. El ne invită să cerem Duhul Sfânt al luminii, al păcii, al adevărului, acel Duh care doreşte binele adevărat al celor apropiaţi nouă.
10 / 10
„Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi.” (Lc 11,20)
Isus tocmai alungase un demon care l-a făcut mut pe un om. Imaginaţi-vă suferinţa trăită de acest biet om şi de rudele sale, cine ştie cât timp! Acum, mutul vorbeşte: el poate să se roage cu ceilalţi şi să-i facă să audă cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este unul dintre semnele prezenţei împărăţiei lui Dumnezeu şi ale victoriei asupra dominaţiei Satanei.
11 / 10
„Veţi şti că eu locuiesc în Sion.” (Ioel 4,17)
Prin gura profetului Ioel, Dumnezeu promite că, în ziua în care va veni să judece, poporul său va fi în siguranţă ca într-o fortăreaţă, şi va avea confirmarea că el este într-adevăr alături de ei ca mântuitor. Cine este poporul său? Cei care ascultă şi trăiesc cuvântul său. Acest cuvânt este o fortăreaţă sigură, precum muntele Sion.
12 / 10
„Credinţa ta te-a mântuit.” (Lc 17,19)
Isus a oferit vindecarea tuturor celor zece leproşi. Numai unuia însă i-a putut oferi şi mântuirea. Această mântuire este mâna întinsă a lui Isus, gata să ne apuce şi să ne ţină mereu uniţi cu el. Ne vom întoarce mereu la Isus cu recunoştinţă, încredere şi ascultare!
13 / 10
„Rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere.” (Rom 1,4)
Isuse, cred că eşti unicul Fiu al lui Dumnezeu Tatăl, plin de Duhul său, de iubirea sa. Mă încredinţez ţie şi vreau să-mi trăiesc viaţa pe baza cuvântului tău. Tu eşti om şi Dumnezeu, ai trăit cu noi, biruitor asupra morţii şi păcatului. Acum te afli la dreapta Tatălui şi mijloceşti pentru noi. Te adorăm!
14 / 10
„Eu nu mă ruşinez de evanghelie.” (Rom 1,16)
La ceva timp după întâlnirea mea cu Isus, prietenii mei m-au invitat la discotecă. În ciuda presiunii şi a motivaţiei lor, nu am acceptat. Cunoşteam acel mediu întunecat, care nu transmitea lumina veştii bune. Îi mulţumesc mult lui Isus pentru puterea interioară pe care mi-a dat-o de a nu mă ruşina de el şi de a rezista acelei propuneri de falsă prietenie.
15 / 10
„Pace pentru oricine săvârşeşte binele.” (Rom 2,10)
Sfântul Paul ne îndeamnă să trăim sub privirea lui Dumnezeu Tatăl, să trăim iubirea lui şi să-i fim plăcuţi, fără să judecăm pe nimeni, perseverând în ascultarea cuvântului lui Isus. În acest fel vom avea pacea sa în inimile noastre, care ne va ajuta să facem bine tuturor, atât celor de lângă noi, cât şi celor mai îndepărtaţi.
16 / 10
„Omul este justificat prin credinţă.” (Rom 3,28)
Este miezul acelei cateheze profunde a Sfântului Paul din scrisoarea adresată creştinilor din Roma. Şi este miezul credinţei creştine: „Sunt justificaţi în mod gratuit prin harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus”. Acest adevăr va menţine vie în noi iubirea faţă de el, pentru a ne elibera de orice nelinişte, teamă şi descurajare şi pentru a face loc încrederii şi recunoştinţei faţă de Isus, răscumpărătorul nostru.
17 / 10
„Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii.” (Lc 12,7)
Îţi mulţumim, Isuse, că ne încurajezi să nu ne temem de cei care ne-ar lua viaţa din cauza credinţei noastre în tine. Tu ne asiguri că Tatăl are grijă de noi. El, care oferă hrană păsărilor cerului, care este atât de aproape de noi, încât ne cunoaşte până şi numărul firelor de păr, cu atât mai mult pe noi ne ţine cu mâna sa în timp ce ne străduim să răspândim împărăţia sa.
18 / 10
„Vindecaţi bolnavii!” (Lc 10,9)
Sfinte Luca, tu ne-ai relatat despre copilăria lui Isus, despre mama sa. Ne-ai spus despre predilecţia sa pentru cei săraci şi păcătoşi, despre grija sa pentru cei bolnavi şi suferinzi, despre bucuria sa în Duhul Sfânt pentru cei care îi deschid inima. Te rog, obţine şi pentru mine să fiu un purtător umil, puternic, milostiv şi bucuros al evangheliei!
19 / 10
„Vă spun că le va face dreptate repede.” (Lc 18,8)
Isus ne încurajează să ne rugăm mereu cu încredere, fără să obosim, asemenea văduvei din evanghelia de astăzi, chiar dacă avem impresia că nu suntem ascultaţi. El ne asigură că Tatăl ne ascultă şi intervine la timpul potrivit, când încercăm să facem voinţa sa, fiindcă vrea să fim senini şi siguri că suntem iubiţi de el. Vom participa cu fidelitate la Liturghia de duminică, cea mai frumoasă dintre rugăciuni.
20 / 10
„Abraham s-a întărit în credinţă.” (Rom 4,20)
Abraham a auzit vocea lui Dumnezeu în Haran, dar apoi au urmat şi pentru el ani de tăcere, zile de încercare. Ca un adevărat prieten al lui Dumnezeu, a continuat să creadă până la a fi gata să-l jertfească pe fiul său, Isaac, întărindu-se în încredere şi dăruire de sine. De aceea, îl numim „părintele nostru în credinţă”.
21 / 10
„Prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.” (Rom 5,19)
Este bine să trăieşti în Biserică, familia lui Dumnezeu! Aici fiecare învaţă de la fratele mai mare, de la Isus. El are o supunere plină de încredere şi umilinţă faţă de Tatăl. Isus a ascultat întotdeauna, chiar şi pentru noi. Mântuiţi de el, îi oferim, drept mulţumire, ascultarea noastră faţă de cei care ne călăuzesc la el: părinţi, preoţi, cateheţi, educatori.
22 / 10
„Cine este administratorul credincios şi înţelept?” (Lc 12,42)
Isuse, îţi mulţumim că ne îndemni să fim vigilenţi, să facem din viaţă o aşteptare a venirii tale. Vom fi administratori credincioşi ai bunurilor materiale (inteligenţă şi abilităţi manuale...) şi spirituale (rugăciunea, proclamarea cuvântului, puterea împotriva ispitelor, capacitatea de a asista bolnavii...) pe care ni le-ai încredinţat. Vom primi răsplata ta!
23 / 10
„Harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Isus.” (Rom 6,23)
Când cedez ispitei, care mă duce la neascultarea faţă de Isus, descopăr moartea, neliniştea, remuşcările; când îl accept pe Isus, trăind aşa cum doreşte el, primesc pacea, bucuria, seninătatea, care mă fac să gust deja ceva din viaţa veşnică, viaţa lui Dumnezeu. Duhule Sfânt, mă încred în ajutorul tău!
24 / 10
„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Cristos.” (Rom 7,25)
Aceasta este concluzia unei destăinuiri făcute de marele Apostol Paul: şi el simte în interiorul său prezenţa şi puterea înclinaţiei spre rău. Ca un frate mai mare, el sugerează remediul pe care l-a găsit: să ne adresăm lui Isus cu credinţă; numai el, prin puterea numelui său, va face să învingă în noi iubirea Tatălui. Noi îi mulţumim.
25 / 10
„Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi.” (Rom 8,9)
Tată, eu sunt fiul tău! Asemenea ţie şi prin tine îi pot ierta, binecuvânta şi înţelege pe fraţii şi surorile mele. Duhul tău este cel care aduce viaţa ta în mine, iar Isus, răscumpărătorul meu, este cel care i-a deschis uşa inimii mele. Îţi mulţumesc, Preasfântă Treime!
26 / 10
„Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!” (Lc 18,13)
Atât de mulţi călugări sfinţi şi-au umplut viaţa cu această rugăciune: „Doamne Isuse Cristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”. „Pe mine„: ei se simţeau una cu toţi oamenii, chiar şi cu cei mai mari păcătoşi; şi pentru aceştia se smereau în faţa Domnului. „Doamne Isuse Cristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Această rugăciune e simplă, frumoasă. Este iubire. Şi este plăcută Tatălui!
27 / 10
„Aţi primit Duhul...” (Rom 8,15)
Sfântul Paul le aminteşte creştinilor din Roma că l-au primit pe Duhul Sfânt, Duhul înţelepciunii, al cunoştinţei, al tăriei, al cumpătării, al fricii de Dumnezeu... Astăzi ne aminteşte şi nouă. L-am primit la Botez şi la Mir; îl primim în continuare în celelalte sacramente, precum şi atunci când cultivăm intimitatea cu Isus în ascultarea cuvântului său. Când îl ascultăm, suntem binecuvântaţi: el ne face să trăim ca fii ai lui Dumnezeu.
28 / 10
„Ieşea din el o putere care-i vindeca pe toţi.” (Lc 6,19)
Isus nu a venit doar pentru a vindeca boli şi a alunga demoni. Acestea sunt „semne”, semne adesea prevăzute în Scriptură pentru Mesia, pe care le-a oferit şi le oferă, ca noi să fim ajutaţi să credem că el este Fiul lui Dumnezeu. Semnul care arată că Isus este Dumnezeu este iertarea păcatelor. În sacramentul Spovezii, în aceste zile de pregătire pentru sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, primim şi noi această iertare.
29 / 10
„Duhul însuşi intervine.” (Rom 8,26)
Tatăl s-a gândit la toate! Nu putea face mai mult. Pentru a sprijini voinţa mea, adesea atât de slabă şi de ispitită, l-a însărcinat pe Duhul său să intervină pentru mine, „cu suspine negrăite”, mai ales atunci când sunt confuz şi incapabil să mă orientez spre el. Îţi mulţumesc, Duhule Sfânt: mă bazez pe rugăciunea ta pentru a nu mă găsi disperat în afara casei Tatălui.
30 / 10
„Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos?” (Rom 8,35)
Când îl iubim pe Isus, cel care ne-a iubit primul, nimic nu ne sperie. Căci el însuşi, care este în inima noastră, ne susţine, amintindu-ne de cuvântul său şi întărindu-ne cu harul său. Sfântul Paul ne face să ne gândim la martirii care şi-au dat viaţa pentru Isus şi au învins astfel seducţiile lumii. Luptele şi strădaniile noastre pentru a-i fi credincioşi nu vor rămâne fără roade, fiindcă „sângele martirilor este sămânţa noilor creştini”.
31 / 10
„Atunci, luându-l, l-a vindecat...” (Lc 14,4)
Isus nu stă la distanţă: ne ia de mână. Prezenţa sa ca înviat este cea care ne vindecă, ne revigorează, ne luminează, ne consolează, ne înalţă... Apropierea sa ne arată iubirea Tatălui pentru noi, cei săraci şi slabi.
In primo piano
CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO
- 01/01/2025iANUARIE Calendar 2025
- 01/02/2025FEBRUARIE Calendar 2025
- 01/03/2025MARTIE Calendar 2025
- 01/04/2025APRILIE Calendar 2025
- 01/05/2025MAI Calendar 2025
- 01/06/2025IUNIE Calendar 2025
- 01/07/2025IULIE Calendar 2025
- 01/08/2025AUGUST Calendar 2025
- 01/09/2025SEPTEMBRIE Calendar 2023
- 01/09/2025SEPTEMBRIE Calendar 2025
- 01/11/2025NOIEMBRIE Calendar 2025
- 01/12/2025Decembrie Calendar 2025