CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 set 2019

SEPTEMBRIE Calendar 2019

SEPTEMBRIE 2019

1/9

„Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”. (Lc 14,11)

Într-o zi, doi călugări au primit misiunea de a lucra împreună. Cel mai în vârstă şi-a dat seama că fratele său se străduia din greu să coopereze. Problema este adusă în faţa superiorului comunităţii, care recomandă ca fratele mai mare să fie mai condescendent. Nu a fost simplu pentru el, dar, din iubire faţă de Isus, a ales să ocupe „ultimul loc”, acela care aduce cu sine binecuvântare pentru toată lumea.

2/9

„Niciun profet nu este acceptat în patria sa”. (Lc 4,24)

Isus participă la sinagogă şi se ridică pentru a citi Scripturile: profetul îşi anunţă misiunea. El poate astfel să confirme că această Scriptură se împlineşte. Pentru locuitorii Nazaretului pare imposibil ca unul dintre sătenii săi să fie Mesia anunţat de Scripturi şi îl îndepărtează. Tată, dă-ne spiritul tău smerit, ca să recunoaştem şi să-l primim pe fiul tău Isus, pe care l-ai trimis să ne mântuiască şi să ne călăuzească. Dă-ne un spirit umil ca să-i primim pe cei pe care el îi trimite la noi astăzi.

3/9

„Ajutaţi-vă unul pe altul, aşa cum, de altfel, şi faceţi!” (1Tes 5,11)

Cum putem să ne ajutăm unii pe alţii? Care este ajutorul pe care apostolul doreşte să ni-l oferim? Îmi vine în minte că la începutul creaţiei Dumnezeu şi-a spus cu privire la Adam: „Îi voi face un ajutor, asemenea lui”; şi a creat-o pe Eva. Ei trebuiau să se ajute ca să îl întâlnească pe Tatăl, să descopere voinţa lui, să împlinească dorinţele lui! Şi eu îţi cer să mă ajuţi în aceasta.

4/9

„Mulţumim lui Dumnezeu... rugându-ne neîncetat pentru voi”. (Col 1,3)

Apostolul Paul este mulţumit de creştinii săi, dar nu îşi face iluzii: dacă ei sunt credincioşi şi perseverenţi în viaţa creştină, meritul este al lui Dumnezeu, care ascultă rugăciunile. Este frumos când într-o comunitate de credincioşi se vede cuvântul lui Dumnezeu trăit, chiar cu trudă, având în vedere că defectele şi neînţelegerile există întotdeauna. Cât de mult trebuie să-i mulţumesc şi eu Domnului, văzând atâtea persoane care mă suportă!

5/9

„El ne-a eliberat de sub puterea întunericului”. (Col 1,13)

Puterea întunericului consideră că duminica este o zi de distracţie cu orice preţ, şi nu ziua Domnului care să fie dedicată rugăciunii şi întâlnirii cu fraţii. Puterea întunericului consideră noaptea Sâmbetei Sfinte o seară oarecare în care poţi merge liniştit la dans. Şi le sugerează tinerilor să profite de fete, chiar înşelându-le, pentru a simţi plăcere. Îţi mulţumim, Isuse, că ne-ai eliberat de această „putere a întunericului”.

6/9

„El este mai înainte de toate”. (Col 1,17)

Da, cred că Isus este dintotdeauna Dumnezeu împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt. În el şi prin el totul trăieşte. Şi eu, şi tu avem viaţa adevărată crezând în el şi rămânând uniţi cu el. Îţi mulţumim, Isuse, că eşti alături de noi şi ne sprijini.

7/9

„Isus trecea printre lanuri”. (Lc 6,1)

Isus cu ucenicii săi au trecut printre lanurile de grâu. Li s-a făcut foame, iar Isus, chiar dacă era sâmbătă, le-a permis să culeagă spice şi, frecându-le, să mănânce boabele. După cum interpretau legea conducătorii evrei, nu era permis să se facă aceasta în zi de sâmbătă. Îţi mulţumim, Isuse, pentru milostivirea ta: depinzând de tine, devenim liberi de regulile formulate de oameni.

8/9

„Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu”. (Lc 14,27)

Acest cuvânt mă face să-mi amintesc de anii în care s-au îmbolnăvit şi apoi au murit doi dintre fraţii noştri. Eram ocupaţi să îi slujim, fiecare după propria capacitate. A fost o cruce apăsătoare, pe care Isus ne-a ajutat să o ducem, mai întâi cu ajutorul medicilor şi al infirmierelor, apoi dându-ne tărie şi intuiţii pentru a interveni la momentul oportun. Cu această „cruce” dusă împreună, Isus ne-a dat harul să rămânem ucenicii săi.

9/9

„Pe el îl proclamăm”. (Col 1,28)

Sfântul Paul a suferit mult, dar nu se plânge, ba din contra, declară că este bucuros pentru suferinţele pe care le îndură. El înţelege viaţa noastră de credincioşi ca o prelungire a celei a lui Cristos Isus. Câte suferinţe sunt încă necesare pentru ca acelea ale Domnului să fie cu adevărat trăite de noi!

10/9

„V-a readus la viaţă împreună cu el”. (Col 2,13)

Îţi mulţumesc, Tată bun, că l-ai trimis pe Isus, Fiul tău, ca să ne elibereze din sclavia păcatului cu jertfa sa de pe cruce. El s-a rugat toată noaptea pentru a-i alege pe cei doisprezece ucenici şi a-i face apostoli ai iubirii sale. Rugăciunea sa continuă să ne dea viaţă nouă, adevărată şi rodnică.

11/9

„V-aţi dezbrăcat de omul cel vechi... şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou”. (Col 3,9-10)

Acest cuvânt ne reaminteşte promisiunile baptismale prin care am renunţat la lume şi la ispitele ei şi i-am oferit viaţa lui Isus, ca să trăim pentru el. Deci, atunci când există reclame la televizor care provoacă sentimente pasionale, „omul nou” opreşte televizorul. Când vara vede oameni mai mult dezbrăcaţi decât îmbrăcaţi, el îşi întoarce privirea la Isus pentru a se lăsa atras doar de el. Mulţumim, Isuse, pentru libertatea interioară pe care ne-o dai pentru ca să trăim în puritatea şi castitatea ta.

12/9

„Toate să le faceţi în numele Domnului Isus”. (Col 3,17)

„Şi tot ceea ce faceţi în cuvânt sau faptă, toate să le faceţi în numele Domnului Isus”. Sfântul Paul este îndrăgostit de Isus, este cucerit de el. El nu poate face nimic fără să se gândească la Domnul şi nimic nu are valoare pentru el dacă nu este în armonie cu Isus! De asemenea, el ne recomandă să trăim în felul acesta: este singura modalitate de a ne realiza cu adevărat, de a avea bucurie şi de a o da fraţilor noştri.

13/9

„Îi mulţumesc lui Cristos Isus Domnul nostru, care m-a întărit”. (1Tim 1,12)

Când trăim cu credinţă în Isus, suntem capabili să facem lucruri pe care nu am putea să le facem din punct de vedere uman. Aşa a fost pentru sfântul Paul, pentru mulţi sfinţi şi pentru mine şi, cu siguranţă, pentru tine. Isuse, tu eşti tăria mea, aşa că am încredere în tine şi îţi mulţumesc. Îmi dai putere să rezist ispitei de a-i judeca pe fraţi şi să am, în schimb, bunăvoinţă faţă de ei.

14/9

„Trebuie să fie înălţat Fiul Omului”. (In 3,14)

Isus s-a oferit lui Dumnezeu, Tatăl său, pentru a-i mântui pe toţi oamenii care cred în el. El ştia că, pentru a realiza această mântuire, va trebui să sufere foarte mult, până când va fi înălţat pe cruce. Mulţumesc, Isuse, cu jertfa ta m-ai salvat de păcatul meu.

15/9

„Îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă împreună cu ei”. (Lc 15,2)

Cât este de mare iubirea ta, Isuse! Tu ne primeşti aşa cum suntem, păcătoşi, şi ne oferi dulcea ta prietenie. Tu ne vorbeşti, ne călăuzeşti pe drumul cel bun. Îţi mulţumim, suntem fericiţi cu tine şi vrem să învăţăm de la tine să trăim din şi cu milostivire. Îţi mulţumim!

16/9

„Vrea ca toţi oamenii să se mântuiască”. (1Tim 2,4)

Ce veste frumoasă este aceasta! Dumnezeu este tată pentru toţi, iar Isus şi-a dat viaţa sa ca jertfă de iubire pentru toţi. Să colaborăm ca să împlinim această dorinţă a lui Dumnezeu cu iubirea, rugăciunea şi cu o viaţă de adevărată mărturie.

17/9

„El l-a dat mamei sale”. (Lc 7,15)

Isus l-a redat mamei pe acel fiu pe care moartea i-l luase. Chiar şi cei dragi ne sunt „restituiţi” de Isus, chiar dacă ni se pare că moartea i-a rupt de la noi. Isus ni-i restituie într-o nouă comuniune, aceea a Duhului Sfânt, cea pe care a realizat-o învingând moartea.

18/9

„A venit Fiul Omului,... prieten cu vameşii şi păcătoşii!” (Lc 7,34)

Îţi mulţumim, Isuse, că în sfârşit ai venit printre noi, păcătoşii! Îţi mulţumim că vii din nou, vii în fiecare zi, în fiecare clipă pentru a sta cu noi! Tu nu te temi şi nici nu te ruşinezi de mizeria noastră. Eşti pentru noi ca mama care, văzând copilul său murdar, nu îl îndepărtează, ci se apleacă asupra lui şi, cu iubire, îl curăţă, îi pune o haină nouă şi parfumată, apoi îl ţine în braţe, ca pe o comoară, cu bucurie.

19/9

„Ai grijă de tine şi ... stăruie în acestea”. (1Tim 4,16)

Sfântul Paul îi dă indicaţii lui Timotei, încă tânăr atât în vârstă, cât şi în drumul făcut pe urmele lui Isus. Îi spune: „Să devii un model pentru toţi cei care cred: în cuvânt, în purtare, în iubire, în credinţă, în nevinovăţie!” Conclude: „Făcând astfel, te vei mântui şi pe tine, şi pe cei care te ascultă!” Ne vine spontan şi nouă să dăm sfaturi celor pe care îi iubim; nu vom neglija însă niciodată vigilenţa şi implicarea personală în a trăi în unitate cu Isus: este primul act de iubire pentru fraţi.

20/9

„Luptă lupta cea bună a credinţei”. (1Tim 6,12)

„În cer nu se merge în trăsură”, spunea cineva. Da, am de luptat împotriva a ceea ce în mine şi în jurul meu ar vrea să mă facă să uit scopul sau să mă ducă în altă parte. Este un drum în care trebuie să fac efortul de a păşi, adesea chiar în urcare. Este adevărat, nu călătoresc în trăsură, dar... mai bine! Am compania atâtor fraţi şi mai ales sunt ţinut de mână de Isus. Cu el, lupta mea cea bună este deja câştigată.

21/9

„Ridicându-se, el l-a urmat”. (Mt 9,9)

Cei pe care Isus i-a chemat l-au urmat cu promptitudine, în afară de „cel bogat”, care a plecat trist. Ceilalţi, inclusiv Matei, au experimentat că Isus era pentru ei mai mult decât ceea ce lăsau, era milostivirea Tatălui care îi cuprindea. Matei a scris această veste bună: eu astăzi încerc să o mărturisesc păstrându-mă disponibil pentru paşii pe care Isus mi-i va cere în situaţiile care mi se vor prezenta.

22/9

„S-a dat pe sine însuşi ca răscumpărare pentru toţi”. (1Tim 2,6)

M-ai văzut singur, Isuse. M-ai văzut incapabil de comuniune şi de bucurie. M-ai văzut departe de îmbrăţişarea eternă şi dătătoare de viaţă a Tatălui din ceruri. Nu ai spus: „Şi-a meritat asta, trăind departe de cuvântul meu!” Nu, tu, în schimb, ai spus Tatălui: „Trimite-mă pe mine în viaţa acelui sărman om!” Ai venit, iar pentru a intra în inima mea te-ai dat pe tine însuţi pe cruce. Pot numai să îţi spun: „Mulţumesc, Isuse! Te iubesc!”

23/9

„Domnul ... m-a însărcinat să-i construiesc o casă la Ierusalim”. (Esd 1,2)

Domnul, după încercarea exodului, vrea să readucă poporul la Ierusalim şi să-i asigure de prezenţa sa în mijlocul acestuia în templu, care va trebui să fie reconstruit. Pentru a împlini iubirea şi milostivirea sa, el se slujeşte de un rege păgân, Cirus. Voi deschide bine ochii şi urechile inimii: Isus astăzi ar putea să îmi arate voinţa sa şi prin intermediul persoanelor pe care nu le cunosc: totul şi toţi sunt în mâinile sale.

24/9

„Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă”. (Lc 8,20)

Chiar şi Isus doreşte să-i vadă. Dar nu pentru o întâlnire superficială: doreşte să-i vadă printre cei din acea mulţime care îl ascultă pentru a cunoaşte adevărata faţă a lui Dumnezeu şi dorinţele sale. Maria a făcut deja acest lucru şi a spus „iată-mă” unui cuvânt important al lui Dumnezeu. În loc să rămân în afara comunităţii ca să îl aştept pe Isus, încerc astăzi să mă unesc cu ea...

25/9

„Domnul Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat”. (Esd 9,9)

Cât de frumoasă şi adevărată este această afirmaţie! Poporul păcătuise mult, şi, ca un remediu, venise exodul. Încercare dureroasă, în care, totuşi, Domnul a ştiut să ofere semne ale prezenţei şi iubirii sale. De asemenea, să repetăm cu bucurie unul altuia: „Ai văzut cum stătea Domnul lângă noi? Veşnică este iubirea lui pentru noi!”

26/9

„Îmi voi găsi plăcerea în ea şi voi fi cinstit”. (Ag 1,8)

Prorocul, în numele Domnului, încurajează poporul să se implice, fiecare după puteri, pentru reconstruirea templului: acolo Domnul îşi va arăta slava, adică iubirea lui credincioasă şi milostivă. Este o profeţie pentru noi, noul popor al lui Dumnezeu. Să colaborăm cu bucurie: cu un act de iertare, cu un act de milostivire, cu un act de răbdare... Isus va străluci printre noi: el este gloria Tatălui, pentru că prin crucea lui atrage la inima sa toţi oamenii.

27/9

„În locul acesta voi pune pacea”. (Ag 2,9)

Profetul Aggeu îndeamnă poporul, umilit şi suferind pentru exodul suferit din cauza idolatriilor sale: Domnul încă îşi iubeşte poporul. Templul, semnul prezenţei sale, se va ridica din nou mai glorios decât înainte: în acesta el însuşi va aduce pacea. Îţi mulţumesc, Tată bun, că nu vrei să mă descurajez când sunt încă păcătos: în Biserica ta mi-l dai pe Isus, pacea adevărată, şi faci să strălucească asupra mea slava numelui tău de Tată milostiv şi credincios!

28/9

„Iată, eu vin şi voi locui în mijlocul tău”. (Zah 2,14)

Într-adevăr, pot fi mândru de un astfel de Dumnezeu. El este atât de mare şi de sfânt, însă nu dispreţuieşte să vină şi să locuiască printre noi, mici şi păcătoşi! Ba mai mult, vine tocmai pentru că avem nevoie de el! Chiar se dă pe sine în mâinile oamenilor. Cine nu ar vrea să trăiască împreună cu un Dumnezeu atât de plin de iubire? Cu bucurie îi voi pregăti un loc şi în viaţa mea!

29/9

„El este aici mângâiat, tu însă suferi”. (Lc 16,25)

Dacă în această viaţă mă gândesc numai la satisfacerea egoismului meu, închizându-mă la nevoile altora, iubirea Tatălui, pe care acum o refuz, nu mă va putea consola nici măcar după aceea. Aşa a fost pentru bogatul care nu se îngrijea de Lazăr cel sărac. Viaţa veşnică – adică viaţa care este o comuniune a iubirii cu Dumnezeu şi cu fraţii – începe aici şi acum şi ajunge la plinătate odată cu învierea morţilor. Egoismul începe de asemenea aici, dar se termină în nimic... sau mai rău.

30/9

„Vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor”. (Zah 8,8)

Poporul lui Israel, căruia profetul Zaharia i-a adresat acest cuvânt, trebuia să fie o profeţie a noului popor al lui Dumnezeu, Biserica. Aceasta este familia minunată care îl cheamă pe Dumnezeu cu numele dulce de Tată şi care poartă în inima sa Duhul său de iubire. Şi noi, datorită Botezului şi relaţiei continue cu Fiul, cu Isus, suntem parte din această familie: să mulţumim şi să trăim cu bucurie.