CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 set 2020

SEPTEMBRIE Calendar 2020

SEPTEMBRIE 2020

1/9

„Nu am primit duhul lumii, ci am primit Duhul care este din Dumnezeu”. (1Cor 2,12)

Spiritul lumii îl refuză pe Isus, batjo­co­reşte sfinţenia sa. Aşa se manifestă în sinagoga din Cafarnaum, când Domnul trebuie să-i impună să tacă şi să iasă din omul în care locuia. Duhul lui Dumnezeu este cel care ne dă atenţie pentru a ne lăsa instruiţi de Isus. Graţie Duhului lui Dumnezeu înţelegem misterele sale, batjocorite şi neluate în considerare de lume.

2/9

„Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu”. (1Cor 3,9)

Aşa încheie apostolul reflecţia sa: orice lucrare interioară este realizată de Dumnezeu însuşi, deşi el se foloseşte de glasul oamenilor. Însă aceştia nu trebuie să se laude şi nimeni nu trebuie să-i supraevalueze. Toţi suntem ca soacra lui Petru: îl slujim pe Domnul numai pentru că el ne ridică din infirmitatea noastră.

3/9

„Înţelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu”. (1Cor 3,19)

Acest adevăr îl experimentează Petru pe lac. Înţelepciunea sa l-ar fi împiedicat să asculte de Isus. Numai ascultând de el, năvodul său s-a umplut de peşti în mod incredibil. Este stranie înţelepciunea lui Dumnezeu şi minunată!

4/9

„El va descoperi planurile inimilor”. (1Cor 4,5)

Domnul este cel care cunoaşte inimile, deci el este unicul care le poate judeca. Aceasta trebuie să înveţe şi fariseii, care se consideră îndreptăţiţi să-i judece pe toţi, chiar şi pe Domnul! El revelează noutatea: acum când el este aici pentru a-l reprezenta pe Dumnezeu, mirele lui Israel, trebuie să dispară regulile care pregăteau inimile pentru venirea sa. La ce folosesc? El este aici!

5/9

„Eu v-am dat naştere în Cristos Isus ”. (1Cor 4,15)

Sfântul Paul trebuie să-i certe pe creştinii din Corint pentru atitudinile lor de orgoliu şi vanitate, care împiedică o viaţă creştină coerentă. Nu vă consideraţi cine ştie cine şi nu-i ascultaţi pe alţii, le spune el; eu sunt cel care v-am introdus la credinţă şi astfel v-am dat viaţa divină, vi l-am dat pe Isus!

6/9

„Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău”. (Mt 18,15)

Isus ne învaţă depăşirea momentelor de criză în comunitate. Toţi suntem păcătoşi, deci este inevitabilă apariţia vreunei neînţelegeri. Cum trebuie să ne comportăm? Mereu cu caritate şi cu adevăr. Păcatele nu trebuie tratate cu superficialitate, căci ar distruge unitatea credincioşilor, deci Biserica lui Dumnezeu. Cine le comite trebuie corectat cu adevărată caritate şi cu hotărâre iubitoare şi mereu cu atenţie pentru a nu crea dezbinări.

7/9

„Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit”. (1Cor 5,7)

Este o certitudine. Este certitudinea care ne obligă să trăim în mod diferit de această lume. Imoralitatea şi comportamentele sexuale perverse trebuie stârpite, cu preţul de a îndepărta pe cineva din comunitatea creştină. În singurătate, el va vedea mai limpede necesitatea întoarcerii la Dumnezeu.

8/9

„Îi vei pune numele Isus”. (Mt 1,21)

Maria vine pe lume pentru a fi Mama lui Dumnezeu. Pentru aceasta celebrăm şi naşterea sa: o intervenţie a lui Dumnezeu în lume, care aşteaptă de la el mântuire şi mângâiere. Şi ea ne aduce tocmai „mântuirea lui Dumnezeu”: aşa va trebui să-l numească pe fiul său (numele „Isus” are această semnificaţie). De la ea învăţăm să rostim acest nume!

9/9

„Cei care plâng, ca şi cum nu ar plânge”. (1Cor 7,30)

Cine are motive să plângă trebuie să-şi amintească faptul că iubirea Tatălui n-a dispărut. Dacă Tatăl te iubeşte, de ce plângi? Dacă Isus este la dreapta sa pentru tine, de ce te plângi? Nu uita că viaţa ta este Isus şi el nu dispare niciodată.

10/9

„Dacă cineva îl iubeşte pe Dumnezeu, acela este cunoscut de el”. (1Cor 8,3)

Este uşor ca persoanele înzestrate cu inteligenţă ascuţită să se laude şi să fie orgolioase. Nu trebuie uitat că Dumnezeu este iubire şi că, prin urmare, inteligenţa care se laudă cu propria cunoaştere este foarte, foarte ignorantă. Dumnezeu este iubire şi trebuie iubit: numai în cel care-l iubeşte Dumnezeu îşi poate afla bucuria. Ai milă de mine, Doamne Isuse!

11/9

„Toate le fac pentru evanghelie”. (1Cor 9,23)

Ce anume voi face astăzi pentru evanghelie? Dar pentru a transmite vestea cea bună? Mă voi abţine să gândesc rău despre fratele meu, să vorbesc rău despre cineva. Isus îmi spune că în ochiul meu este o bârnă, că eu sunt orb până când nu scot din ochiul meu orice ambiţie rea şi orice pai de laudă deşartă.

12/9

„Căci toţi ne împărtăşim din aceeaşi unică pâine”. (1Cor 10,17)

Departe de idolatrie! Acest avertisment ni-l dă sfântul Paul. Idolatria ne leagă de demoni, duşmani ai vieţii. Idolatria este prezentă în fiecare zi în lumea în care navigăm: aprobă toate viciile şi toate păcatele. De ea ne apără „pâinea”, pâinea „binecuvântării”, care ne ţine în comuniune cu credincioşii şi cu acela în care credem.

13/9

„Ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!” (Mt 18,26)

Isuse, din păcate nu pot să-ţi restitui nimic din ceea ce a îmbogăţit viaţa mea, cu atât mai puţin nu pot să te răsplătesc pentru privirea bună cu care m-ai făcut preţios în ochii tăi. Voi trăi cu tine, voi trăi pentru tine, voi încerca să imit generozitatea pe care ai avut-o faţă de mine, suportându-i pe fraţi şi oferindu-le semne de bunătate.

14/9

„Trebuie să fie înălţat Fiul Omului”. (In 3,14)

Astăzi este sărbătoare, pentru că am găsit lemnul crucii tale. Este numai un lemn, dar el ţine vie în noi amintirea iubirii tale şi a oferirii tale Tatălui: aceasta nu este o idee, ci realitate concretă. Tu ai fost înălţat cu adevărat pentru noi, pentru ca, privindu-te, să fim eliberaţi de consecinţa păcatului nostru: îndepărtarea de Dumnezeul iubirii şi al vieţii.

15/9

„A învăţat ascultarea din cele ce a pătimit”. (Evr 5,8)

Ieri l-am contemplat pe Isus înălţat pe cruce. Astăzi ne îndreptăm privirea spre Maria, mama sa, prezentă şi părtaşă la acel mister. Şi ea l-a oferit Tatălui pe Fiul, ascultând de planul veşnic manifestat de Scripturi. Marie, mama noastră preasfântă, îţi mulţumim pentru că ai suferit şi ai oferit suferinţa pentru a asculta de iubirea Tatălui.

16/9

„Iubirea toate le suportă”. (1Cor 13,7)

Pagina sfântului Paul, pe care o citim astăzi, este numită „Imnul carităţii”. Caritatea este iubirea pe care Dumnezeu o trăieşte în raporturile sale cu noi. Când eu încerc să-l imit, trăiesc însăşi viaţa lui Dumnezeu! O minunăţie! O minunăţie obositoare, pentru că mă obligă să suport..., însă totodată devine un izvor de bucurie.

17/9

„Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt”. (1Cor 15,10)

Învăţăm de la apostol. El nu se laudă, nici nu se deprimă. Are încredere în el însuşi, dar nu pentru că se simte sigur pe sine, ci pentru că recunoaşte că în viaţa sa este în acţiune iubirea lui Dumnezeu Tatăl!

18/9

„Cristos a înviat din morţi”. (1Cor 15,20)

Această veste trebuie să răsune în fiecare zi în inima noastră. Dacă ne trezim dimineaţa, este pentru că Isus Cristos a ieşit din întuneric şi a învins toropeala. Când începem activităţile noastre, facem aceasta pentru că Isus Cristos este viu în noi. Când întâlnim o persoană, o iubim, pentru că Isus este prezent şi martor.

19/9

„Există şi un trup spiritual”. (1Cor 15,44)

Este un cuvânt care sună straniu pentru inteligenţa noastră. Cu termenul „trup” înţelegem ceva concret, care se atinge, care cântăreşte, care se vede. Cu termenul „spiritual” indicăm ceea ce este invizibil şi de neatins. Ce anume ar vrea să spună sfântul Paul? Avem o identitate capabilă să relaţioneze cu Dumnezeu, invizibilul. Mă prezint la el cu numele şi prenumele meu. Nu dispar în nimicul unei nirvana imaginate de cine ştie cine.

20/9

„Mergeţi şi voi în vie!” (Mt 20,7)

Stăpânul viei repetă la toate orele această invitaţie. El nu vrea să vadă oameni leneşi. El ştie că, numai dacă munceşte cu el şi pentru el, omul realizează plinătatea propriei vieţi. Apoi, are nu un salariu, ci un premiu, egal pentru toţi. În parabolă nu este ca în realitate: în realitate premiul este frumuseţea şi bogăţia comuniunii cu el. Şi aceasta nu poate să fie nici diminuată, nici dublată!

21/9

„Ridicându-se, el l-a urmat”. (Mt 9,9)

Matei ascultă glasul lui Isus. Îl ascultă cu adevărat. Lasă locul de muncă şi proiectele legate de el, lasă colegi şi prieteni şi începe să stea cu Isus. Se află împreună cu ucenicii deja prezenţi, îi suportă şi se lasă suportat de ei. Bucuria de a fi cu Isus şi truda de a sta cu alţii se amestecă. Sfinte Matei, însoţeşte-mă şi pe mine pe drumul meu împreună cu Învăţătorul şi Domnul Isus!

22/9

„Cel care analizează inimile este Domnul”. (Prov 21,2)

Omul nu are posibilitatea de a vedea ce anume se desfăşoară în adâncul inimii celorlalţi şi nici al propriei inimi. De aceea, suntem scutiţi de misiunea pe care adesea ne-o arogăm, de a-i judeca pe alţii. Aşadar, nu-i judecăm nici rău, nici bine. Îi privim cu iubirea lui Dumnezeu, de care el ne face părtaşi.

23/9

„El este scut pentru cei care-şi caută refugiu în el”. (Prov 30,5)

Îi cerem lui Dumnezeu să ne ocrotească, nu numai de cei care urzesc răul împotriva noastră, ci şi de noi înşine. De fapt, în inima noastră apar minciuni şi lăcomii şi acestea ruinează viaţa noastră. A fi săraci este un har, un sprijin, pe care trebuie chiar să-l dorim. Isus îl recomandă ucenicilor săi, care vestesc împărăţia cerurilor: dacă n-ar fi săraci, n-ar fi crezuţi de nimeni.

24/9

„Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune! ”. (Qoh 1,2)

Desigur, totul este deşertăciune. Realităţile care ar vrea să fie considerate ca absolute în viaţa noastră se dovedesc deşertăciuni inutile. Sunt chiar dăunătoare, pentru că ne abat de la esenţial. Însă de când a venit Isus, toate lucrurile primesc semnificaţie şi valoare de la el. Când fac ceva pentru el, această acţiune devine piatră preţioasă pentru edificarea împărăţiei sale.

25/9

„Toate le-a făcut frumoase la timpul lor”. (Qoh 3,11)

Cartea lui Qohelet, în pofida pesimis­mului său, îşi dă seama de frumuseţea lui Dumnezeu, deci şi de frumuseţea pe care el a comunicat-o creaturilor sale. Pentru aceasta noi vrem să-l lăudăm şi să-l binecuvântăm. Şi nu vom ceda în faţa ispitei de a ne plânge sau de a dispreţui orice lucru.

26/9

„Îndepărtează indignarea din inima ta ”. (Qoh 11,10)

Ce recomandare frumoasă este aceasta! Dar cum se face? Qohelet însuşi ne indică un drum: „Aminteşte-ţi de creatorul tău în zilele tinereţii tale!”. Da, a ne aminti de iubirea lui Dumnezeu este secretul pentru a trăi în încredere şi în bucurie începând deja din tinereţe.

27/9

„Vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră ”. (Mt 21,31)

Conducătorii preoţilor de la templu sunt convinşi că, pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu, este suficient a fi evrei şi a respecta Legea. Dar nu este aşa. Dacă nu-l iubeşti pe Dumnezeu, împărtăşind milostivirea faţă de cel care greşeşte drumul, nu poţi să fii în inima sa. Îl voi imita pe Dumnezeul meu iubindu-l pe aproapele meu!

28/9

„Cel mai mic dintre voi toţi care sunteţi aici, acela este mare”. (Lc 9,48)

Au rămas fără cuvinte ucenicii Domnului. Erau angajaţi în munca dificilă de a evalua care dintre ei era demn de primul loc. Pentru întregul răspuns, Isus le-a pus în faţă un copil: el este mare, de fapt, atrage atenţia tuturor. Eşti mare atunci când te mulţumeşti că eşti mic!

29/9

„Tu crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”. (In 1,50)

Isus le revelează ucenicilor că, printre lucrurile mari, care se vor întâmpla în timp ce el este cu ei, va fi şi acesta: „Veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând deasupra Fiului Omului”. Astăzi îi sărbătorim tocmai pe aceşti îngeri, care se ocupă de el: îl vestesc, îl slujesc şi îi ocrotesc pe ucenicii săi în orice situaţie a lor. Noi îi mulţumim Tatălui pentru că ei, invizibili, şi totuşi prezenţi, ne permit să trăim în pace.

30/9

„Dacă ar dori să se certe cu el, nu i-ar răspunde la una dintr-o mie de provocări”. (Iob 9,3)

Iob le răspunde prietenilor săi, manifestând credinţa sa frumoasă. El ştie că Dumnezeu este înţelept, mai mult decât noi, şi cunoaşte motivul lucrurilor mai bine decât noi. De aceea, ne putem încrede în el şi lui ne putem încredinţa fără a ne îndoi de iubirea sa.