CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

Septembrie 2012

Septembrie Calendar 2012

1/9 Cine vrea să se laude, în Domnul să se laude 1Cor 1,31

Această frază a sfântului Paul îmi aminteşte de sfânta Tereza cea Mică. La începutul autobiografiei sale, scrisă din ascultare faţă de superioară, ea spune clar că nu vrea să ţină ascunse nenumăratele haruri pe care Domnul i le-a dat, încă de când era mică. Într-adevăr, cu mare simplitate, recunoştinţă şi bucurie, rod al unei adevărate umilinţe, va povesti lucrarea lui Dumnezeu în ea. Numai cel care nu are o umilinţă falsă ştie să se laude în Domnul şi ştie să-l laude pentru lucrările sale minunate.

2/9 Acest popor mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de mine Mc 7,6

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru că ai venit ca „lumină” adevărată pentru poporul tău, pentru orice om, pentru mine! Adevăratul cult ce trebuie oferit lui Dumnezeu este o constantă apropiere a inimii de inima sa, pentru a primi iubirea sa şi pentru a iubi ca el, în el! Dumnezeu este Tată, este iubire!

3/9 Nici un profet nu este bine primit în locul său de baştină Lc 4,24

Vino, Duhule Sfânt, revarsă în mine iubirea Tatălui! Orice cuvânt, orice gest pe care-l voi face astăzi, să poată izvorî din această iubire: sunt gata chiar şi să sufer cu Isus pentru creşterea celor pe care el îi pune alături de mine.

4/9 Ei erau uimiţi de învăţătura lui Lc 4,32

Erau uimiţi deoarece „cuvântul său avea autoritate”, astfel continuă evanghelia de astăzi. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru autoritatea ta: de mai multe ori mi-ai spus, printr-un ministru al tău, să rămân în pace, iar pacea a umplut într-adevăr inima mea!

5/9 Noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu 1Cor 3,9

Sfântul Paul îi corijează pe creştinii din Corint; ei se expun pericolului de a da prea mare importanţă celui care le anunţă Evanghelia, îndepărtându-şi privirea de la Isus. Este posibil să cadă şi în pericolul opus. Duhul Sfânt să ne dea un raport sănătos, sfânt, nelipsit niciodată de umilinţă şi de recunoştinţă, cu cei pe care Isus ni-i trimite în numele său, pentru ca să putem creşte în el!

6/9 Lăsând toate, l-au urmat Lc 5,11

Acest pas, făcut de Petru, Andrei, Iacob şi Ioan, nu este rezervat numai celor care sunt chemaţi să-l urmeze pe Isus într-o comunitate religioasă, dar au bucuria de a-l face toţi cei care ajung să-l cunoască pe Domnul.

Probabil şi tu, în fiecare zi, în inima ta, laşi totul şi îl urmezi, adică simţi dorinţa de a-i da primul loc în viaţa ta şi toată încrederea ta.

7/9 Cel care mă judecă este Domnul 1Cor 4,4

Din aceste cuvinte înţelegem ce puritate şi libertate de spirit dăruieşte Domnul sfinţilor săi. Ei, deşi dedicându-se din toată inima pentru binele fraţilor, nu aşteaptă de la aceştia aprecierea operei lor: numai Domnul lor, „care nu priveşte aparenţa, dar inima”, va şti să judece lucrarea lor cu dreptate plină de iubire.

8/9 Îi vei pune numele Isus Mt 1,21

Pentru sărbătoarea ta, mamă prebună, nu vom putea să-ţi oferim dar mai plăcut decât acesta: să-l numim şi noi pe fiul tău, aşa cum a făcut mai întâi soţul tău, sfântul Iosif: „Isuse, Isuse...”. Cu acest nume în inimă, suntem mântuiţi, suntem în inima Tatălui şi nu va putea fi bucurie mai mare pentru noi!

9/9 Pe surzi îi face să audă, iar pe cei muţi să vorbească Mc 7,37

Astăzi, zi a Domnului, ne aflăm din nou cu toţii în jurul lui Isus, tocmai pentru că suntem şi noi întotdeauna un pic surzi şi muţi. Împărţind Cuvântul şi Pâinea sa, el repetă asupra noastră: „Effata! Deschide-te!”. În această săptămână care urmează, vom putea fi un pic mai mult mărturisitori ai săi: dacă nu întotdeauna cu limba, desigur prin viaţă.

10/9 Îndepărtaţi drojdia cea veche, ca să fiţi un aluat nou 1Cor 5,7

Aceasta este o invitaţie care ne este adresată la Paşti, pentru ca să celebrăm învierea lui Isus printr-o viaţă într-adevăr nouă. Însă această reînnoire nu trebuie actualizată numai o dată pe an, dar în fiecare zi şi în fiecare moment al zilei.

Vino, Duhule Sfânt, ajută-mă să dezrădăcinez înclinaţiile, obiceiurile, ipocriziile eu-lui meu egoist şi orgolios!

11/9 A petrecut toată noaptea în rugăciune Lc 6,12

De aici înţelegem că pentru Isus unitatea cu Tatăl era lucrul cel mai important, era viaţa! Din această unitate, ca o apă vie dintr-un izvor, izvora orice „iubire” a lui Isus faţă de oameni: iubire care era înţelepciune, iubire care era tărie, iubire care reînsănătoşea şi dădea viaţă nouă! Îţi mulţumim, Isuse, pentru timpul pe care l-ai „oferit” Tatălui tău, pentru noi!

12/9 Eşti căsătorit? Nu căuta să te desparţi 1Cor 7,27

Creştinul ascultă de Dumnezeu şi nu de propriile sentimente. Acestea îl pot duce la distrugerea a ceea ce el însuşi a construit cu oboseală şi a ceea ce i-a dat Dumnezeu. Sentimentele pot deveni ispită. Cine este căsătorit are o misiune importantă: trăieşte sfinţenia lui Dumnezeu dăruindu-se soţiei fără ezitări. Acestea pot fi: a privi, cu dorinţă, o altă persoană, dar şi încălcarea cu obligaţii „bune” care împiedică prezenţa activă în familie.

13/9 Iubiţi pe duşmanii voştri Lc 6,27

Răul pe care îl primim îşi are originea de la duşmanul Domnului şi al omului, care nu încetează de a semăna ură şi suferinţă în inimi. Cu Isus şi din iubire faţă de el, voim să facem bine acestor inimi chinuite, turnând în ele balsamul dragostei divine. Unde mai înainte găseam duşmani, vom găsi fraţi plini de bucurie!

14/9 S-a umilit, făcându-se ascultător până la moarte Fil 2,8

Isuse, astăzi contemplăm cu recunoştinţă momentul culminant al iubirii tale! Sfântul Paul ne ajută să descoperim caracteristica acestei iubiri, trăite de tine zi de zi, până pe cruce: tu nu ai privit niciodată la tine însuţi, dar te-ai oferit Tatălui, pentru a împlini voinţa sa, ca Fiu ascultător. Şi în timp ce tu dăruiai Tatălui încrederea ta şi inima ta, la noi ajungea tandreţea sa, viaţa sa. Îţi mulţumesc, Isuse!

15/9 Femeie, iată-l pe fiul tău In 19,26

Marie, astăzi te vedem îndeplinind, cu ajutorul Duhului Sfânt, misiunea pe care Tatăl ţi-a încredinţat-o: ai rămas cu Isus până pe cruce! Acum însuşi Isus îţi dă o misiune nouă: să fii mama lui Ioan, a fiecărui ucenic, a Bisericii! Tu primeşti din ascultare, şi în slujirea ta îl găseşti pe Isus, pe care îl credeai că ţi-a fost luat!

16/9 Dar voi cine spuneţi că sunt eu? Tu eşti Cristos Mc 8,29

Sfântul Petru înţelesese că Isus era cel aşteptat, Mesia; dar mai avea multe de cunoscut despre el. Trăind cu tine, Isuse, zi de zi, îl primesc şi eu pe Duhul pe care tu îl porţi în inimă; te contemplu în timp ce, pentru a mă iubi, mori şi învii pentru mine. Încet, încet, te cunosc şi mă înflăcărez de iubire faţă de tine!

17/9 Doamne, nu te osteni. Eu nu sunt vrednic... Lc 7,6

Isus nu era gata „să se ostenească” numai pentru a merge în casa acelui centurion, dar s-a „ostenit” până la urcarea pe cruce pentru mine! Într-adevăr, Isuse, eu nu sunt vrednic de toată iubirea pe care tu eşti gata să mi-o dăruieşti; şi totuşi, câte pretenţii faţă de tine şi faţă de alţii...

„Nu sunt vrednic să intri în casa mea”. Aceste cuvinte să mă facă să cresc în adevărata umilinţă şi deci în adevărata recunoştinţă! Îţi mulţumesc, Isuse!

18/9 Nu plânge Lc 7,13

Isus îi spune să nu plângă unei femei care stă plângând pentru motivul care pare cel mai valabil posibil: moartea singurului fiu. Isus înţelege mai mult decât oricare altul durerea acelei mame şi de aceea vrea să-i dea imediat speranţa. El a venit tocmai pentru a învinge moartea – pentru aceasta merge spre Ierusalim – şi imediat, în compasiunea sa, îi dă acelei mame o anticipare a apropiatei sale victorii.

19/9 Dragostea nu va înceta niciodată 1Cor 13,8

Multe şi diferite sunt slujirile pe care le putem face în Biserică, angajând pentru ele energii şi daruri pe care le primim de la Domnul. Însă în orice slujire, lucrul cel mai important este iubirea: iubirea pe care o primim de la Domnul şi iubirea pe care i-o dăm. Dacă îndeplinesc o slujire sfântă fără iubire, profanez acea slujire! Iubirea este cea care rămâne pentru totdeauna, iubirea este cea care sfinţeşte orice acţiune!

20/9 Credinţa ta te-a salvat Lc 7,50

„Credinţa ta te-a salvat”, adică credinţa ta în mine, apropierea ta de mine în faţa tuturor, având curaj şi umilinţă, faptul că-mi arăţi iubirea ta şi căinţa ta, că mă consideri mai important decât laudele şi dispreţul oamenilor. Eu sunt cel care te mântuiesc, care vreau să te ridic din nou printr-un cuvânt de mângâiere: „Credinţa ta te-a mântuit”.

21/9 Urmaţi cum se cuvine chemarea pe care aţi primit-o Ef 4,1

Fiecare creştin, fiecare ucenic al lui Isus, asemenea lui Matei, pe care îl comemorăm astăzi, a fost chemat de către Domnul: dar gratuit al iubirii sale! Şi această chemare l-a făcut să treacă de la întuneric la lumină, de la moarte la viaţă, de la tristeţea păcatului la bucuria de a fi pe deplin iubit şi capabil de a iubi. Îţi mulţumesc, Isuse! Iartă-mă şi ajută-mă să fiu vrednic de tine! În special astăzi, vreau să fiu recunoscător şi bucuros!

22/9 Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa Lc 8,5

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru că ai lăsat şi în mine o sămânţă, o viaţă nouă! Vreau să păstrez astăzi acest dar, ca pe cea mai preţioasă comoară: voi trăi cu tine în orice moment, ca fiu al Tatălui ceresc!

23/9 Dacă cineva vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi Mc 9,35

Acest cuvânt al tău este foarte important, Isuse! Tu ne-ai dat exemplu şi ne dai tăria pentru ca să-l putem trăi. Numai mergând pe calea umilinţei şi a iubirii, într-adevăr, putem să ajungem la Tatăl şi astfel să obţinem „primul” loc pe care el l-a pregătit pentru fiecare dintre noi!

24/9 Nu unelti răul împotriva aproapelui tău Prov 3,29

Iubirea faţă de fraţi – şi totuşi chiar şi dezbinarea dintre ei – îşi are rădăcina în inimă. De aceea Isus, de multe ori şi în diferite feluri, ne invită să păzim inima noastră: ea va fi curată în ochii săi, dacă vom primi acolo numai gânduri de bunăvoinţă şi milostivire.

25/9 Cel care pătrunde inimile este Domnul Prov 21,2

Îţi mulţumesc, Părinte: tu mă cunoşti mai mult decât eu însumi! Cu mare încredere, fără frică şi descurajare, îţi pot încredinţa inima mea, dorinţa mea de a fi aşa cum mă vrei tu. Trimite Duhul tău să cureţe, să purifice, să modeleze inima mea, pentru ca, fiind docil ca un fiu, să fiu printre cei care ascultă cuvântul tău şi îl pun în practică.

26/9 I-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu Lc 9,2

Noi, cei care îl iubim pe Isus, la celebrarea duminicală a Euharistiei, suntem îmbogăţiţi cu tărie şi iubire şi suntem pregătiţi spre a fi trimişi, ca să anunţăm tandreţea Tatălui. De aceasta ne bucurăm în primul rând noi, trăind în intimitate cu Isus!

27/9 Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune Qoh 1,2

Este adevărat: tot ceea ce poate realiza omul numai prin capacităţile sale este menit să treacă! Şi, pe de altă parte, - uimitoare realitate! – cea mai mică acţiune, până şi fiecare respiraţie dăruită Tatălui, trăită prin Isus, rămâne pentru totdeauna!

Isuse Mântuitor, atrage-l pe fiecare om la tine!

28/9 Toate lucrurile le-a făcut bune Qoh 3,11

Da, Tată! Deoarece tu eşti iubire, cred că fiecare operă a ta şi fiecare intervenţie a ta este bună: este bună, pentru că aduce viaţă! Astăzi vreau să-ţi mulţumesc pentru toate, chiar şi pentru acea iubire ascunsă pe care eu, sărmanul păcătos, încă nu o înţeleg!

29/9 De unde mă cunoşti? In 1,48

Natanael este surprins că Isus îl cunoaşte şi deci poate să-şi exprime o părere despre el. De fapt, Isus îl definise „un israelit în care nu este prefăcătorie”. Noi, care credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu, ştim că el ne cunoaşte mai bine decât noi înşine şi nu ne mirăm de iubirea cu care ne înconjoară în multe moduri; dacă ne mirăm e pentru că, totuşi, uităm acest adevăr! Şi sfinţii arhangheli, pe care îi sărbătorim astăzi, sunt mesageri ai iubirii Domnului.

30/9 Cel care nu este împotriva noastră este cu noi Mc 9,40

Confraternitatea în care trăiesc, şi oricare frate al meu luat separat, este uneori obiect de bunăvoinţă din partea unor persoane care, din câte vedem noi, nu sunt cu totul „de-ai noştri” – în sensul că nu împărtăşesc credinţa sau nu trăiesc în mod total coerent cu ea. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru că ştii să recompensezi chiar cel mai mic act de iubire făcut alor tăi; şi ce fel de recompensă vei da, dacă nu mântuirea ta?